5,936 matches
-
Dorobanțu e salvat în ultima clipă de la execuție și își revede soția. Desfășurarea (1955) sau Deviere de dreapta la Udupu Desfășurarea reia schema din În sat la noi, cu Fory Etterle în rolul „chiaburul - ochiul dracului”, în locul lui Liviu Ciulei. „Urâții” vor să blocheze colectivizarea, se agită, uneltesc, scot cuțitele, dar sunt, firește, înfrânți de țăranii de bine, îndrumați de partid. Noutatea propagandistică este apariția unui membru de partid corupt - Voicu Ghiocioaia (Nucu Păunescu). Până acum, comuniștii erau mai presus de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dur al partidului în satul Udupu, scrâșnește la Ghiocioaia : „Nu rămâi tu în partid, am eu grijă !”. Este primul film‑supapă în care nu se mai alege soluția mușamalizării și cosmetizării realului. Defecțiunile de partid sunt prezentate publicului în toată urâta lor goliciune, pentru a fi rezolvate cu putere de tovarășii juști, operațiune din care partidul iese mereu întărit. Totuși, Desfășurarea marchează și primul câștig artistic, personajul săteanului desculț care își cumpără bocanci întrucât a fost numit socotitor la ceapeu, Ilie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
noroc : Ioan Slavici a fost un filogerman declarat. Dar asta consemnează istoria literaturii, nu un generic de film. Râpa dracului (1957) sau Sex coregrafic Schema din thrillerul amoros Râpa dracului, realizat de Jean Mihail în 1957, e previzibilă : chiaburul bătrân, urât și ticălos o hărțuiește pe frumoasa Anica (Dana Comnea, din nou femeie fatală), ea își balansează inima între vânjoșii tăietori de lemne Badale și Damian, chiaburul este pedepsit, iar lui Florinte Damian „i se ia ceața de pe ochi” în ultima
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
continuă cu Vultur 101 (1957) în regia lui Andrei Călărașu. Dacă până acum dușmanul noii orânduiri era la vedere - chiabur, moșier, patron și cozile lor de topor - sau se ascundea în munți, iar răii erau marcați fizic, grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se ascunde perfid sub chipul unei superbe domnișoare pianiste, pur tând frumosul nume Laura. Pianistă, firește, ocupație „burgheză”, dubioasă, exclus să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care pătrunde în conștiințe, și în cea a lui Apostol Bologa. Dar inamicul care mișcă reflectorul, cine e ? În film sunt românii, ceea ce reprezintă o scurtcircuitare masivă a textului lui Rebreanu. Căci, iată unde suntem în prima parte a romanului : — Urâtă țară aveți, muscale ! sare deodată caporalul, întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
limba. Iată un exemplu aparținând lui Neofit Duco „Așa-s cei ce prostesc cu limba aceasta românească murdară și ticăloasă - dacă e permis să se numească limbă, aceea ce pretutindeni șchioapătă și nu e urmarea vreunei limbi ca având pronunțarea urâtă și producând scârbă mare" sau „De altfel a se lăuda Românii cu neamul Romanilor - pe când ei nu au nimic comun cu aceștia nu e cuviincios și nici nu se poate asculta așa ceva. Și apoi nu le e rușine de îngăimările
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
există dintotdeauna și nu se naște, nici nu îmbătrânește, nu crește, dar nici nu descrește". Frumosul, la care se referă filozoful antic, "nu este frumos într-un fel și urât în alt fel, nici frumos la un moment dat și urât în alt moment, nici frumos pentru unul și urât pentru altul, nici frumos în relație cu un lucru și urât în relație cu altul, nici frumos aici și urât dincolo", el nu apare sub forma unei idei ori forme de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reintre cât mai repede în rândul lumii; vrea „să fie fericit până la sfârșitul zilelor sale” - vrea ceva modest: o soție, mulți copii, bogăția și pacea ideală a căminului; - personajul negativ (zmeul, omul pocit, etc.) - este totalmente opusul voinicului; are totul urât (și fizicul și sufletul); este dizgrațios; Alte (câteva) locuri comune, stereotepii:acestea (stereotipiile) au: 1. o anumită forță emoțională; 2. o funcție mnemotehnică; 3. dau oarecare expreivitate; - limbajul fără interpret: omul vorbește cu (și ca) animalele; animalele vorbesc cu (și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
-lea copiii au fost bătuți. Acum, în țările moderne industrializate, copilăria este privită în mod diferit, ea este un timp special de protecție a vieții. Părinții încearcă să ofere copiilor lor toate oportunitățile posibile și să îi ferească de partea urâtă a vieții. Însă copiii rămân fără putere și se mai manifestă destule vestigii ale gândirii și comportamentului trecut. Spre deosebire de grupul social al copiilor, puterea și statutul persoanelor mai în vârstă a variat dramatic de la o perioadă la alta și de la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
majoritate a școlilor sătești puteau fi caracterizate printr-o suită de adjective nu tocmai onorante: "Întunecoase, umede, neventilate, nemobilate, neluminate, neîncălzite sau mirositoare și afumate atunci când un foc sau o sobă era aprins(ă), în care trăgea curentul, neprimitoare și urâte" [...]. Colac peste pupăză, "cele mai multe școli nu aveau curte, darămite latrină" (Weber, 1976, p. 304). În multe astfel de școli, în care dascălii erau la fel de ignorați cu privire la materialele didactice cu care lucrau, "literele, cuvintele și propozițiile erau formule magice și vrăji
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celui ajuns la senectute.” Hermann Hesse, My Belief: Essays on Life and Art, edited by Theodore Ziolkowski, translated by Denver Lindley, Farrar, Straus and Giroux, 1974, p. 303. (trad. n.) 274 Povestirea economului), căreia terminația accio îi completează sensul de „urât” sau „rău”1025. O altă sursă a termenului poate fi regăsită în spaniolul corbacho sau în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a cărui locuință este dincolo de cer, "bate cu osebire primăvara sau toamna când fierbe vinul, căci mulți sunt atunci cu căței și gărgăuni la cap", dar vântul este și asociat cu personaje mitice feminine vântoasele, vântoaicele, ielele, volburile 162: "femei urâte și răufăcătoare, locuiesc în scorburi de munți, sunt iuți, pe cine răpesc îl duc ca vântul (s. n.); vânturi locuite de duhuri rele, care pot face rău."163 În legende, vântul a fost creat de Dumnezeu ca să rupă pânza păianjenului-demiurg ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca de nemică să nu se sfiască."142 "Trecerea" în lumea de dincolo este o întoarcere la identitatea cosmică originară, dar, de data aceasta, comuniunea inițială se destramă, elementele primordiale se înstrăinează: "Bată-te pustia lut / Mult ești negru și urât. / Sorioara-ai îndrăgit / Și mi-ai pus-o în pământ. / Și mi-ai pus-o la răcoare, / Să n-ajungă leac de soare. / Nici soarele nu mi-a arde-o, / Da nici vântul nu mi-a bate-o. / Nici n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numai ea / Și eu de-aș mai rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al zbuciumului vieții. "Cântul", ca modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-o-mpărțit, / De loc nu mi s-o venit, / Că la toți le-o dat cu caru, / Da mie mi-o dat amaru; / La toți le-o dat cât o vrut, / Da eu parte n-am avut, / Numai de-amar și urât; / Tot cât o fost pe pământ, / Numai mie-mi s-o venit, / De asta-am îmbătrânit."227 O altă modalitate de potențare a tonalității meditative este reprezentată de utilizarea întrebărilor retorice, conclusive, care reiau întreaga încărcătură semantică, sugerată de metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contează.“39 Înlocuirea hegemoniei poeziei, artelor și filozofiei cu supremația științei era percepută de Wittgenstein drept un semn indubitabil al declinului. Lumea de după Primul Război Mondial, și încă mai mult cea de după al Doilea Război, îi apărea de aceea drept urâtă, neprietenoasă. Ca un oraș devastat de un taifun, spunea un fost student al lui. Ceea ce îl atrăgea la Spengler nu erau teoriile acestuia, ci modul în care el a descris declinul Occidentului, drept transformare a culturii în civilizație. Credea că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
conduc spre o veritabilă semiologie imagologică a corpului cu multiple aspecte. Din păcate, anumite trăsături structurale ale corpului sunt interpretate ca semne sau ca stigmate în evaluarea unei persoane. Se pleacă uneori de la judecarea corpului în termeni de frumos sau urât, sănătos sau bolnav, bine proporționat/armonios sau disproporționat și se ajunge la atribuirea unor valori morale ale persoanei după stereotipul învățat la vârste fragede că ,,ceea ce este frumos este și bun". După această judecată, unele persoane frumoase sunt etichetate eronat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sine, Însă trebuie să știm să luptăm cu invidiile sau admirațiile lor. * „Natura nu se Înșală niciodată; noi ne Înșelăm Întotdeauna.” (J. J. Rousseau) Un alt mare filosof al moralei precizează: „Natura nu face nimic incorect. Orice formă, frumoasă sau urîtă, Își are cauzele ei și, din cîte ființe există, nici măcar una nu e așa cum n-ar trebui să fie” (D. Diderot). Într-adevăr, rebuturile din natură nu sînt contrafăcute, În schimb, conduita umană oferă atîta ipocrizie, nestatornicie, vanitate și nedreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face ca dragostea să dureze, Îți trebuie mai multă minte decât pentru a iubi: trebuie să etalezi În fiecare zi comori nebănuite. Iată de ce femeile frumoase de pică n-au pricinuit niciodată pasiuni Îndelungate, pe când frumuseți oarecare, ba chiar femei urîte, dar pline de spirit și de patie, și-au păstrat bărbații lîngă ele. De altfel, femeilor frumoase li se pare că este de ajuns să se arate În lume, ca să și placă”. * „Dragostea este prima manifestare afectivă a materiei.” (Torquato
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]