6,679 matches
-
venit cu barca și a coborât pe ponton. În clipa următoare, oamenii din celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se elibereze; părea că niște liane i se încolăciseră în jurul picioarelor. A sărit înapoi în barcă, urlând, dar a căzut imediat cu fața în jos și n-a mai suflat. I-au dus trupul la templu; am văzut picioarele rănite de zeci de mușcături - am recunoscut dinții cobrei regale sacre. Apoi le sugeră să dea ocol insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al lui Sempronius Gracchus a strigat că tatăl său era nevinovat și a vrut să plece pe insulă cu el. Lumea spunea că nu se fac asemenea sacrificii pentru cei care și-au trădat familia. Poporul a ieșit în stradă, urlând: „Julia liberă!“ Augustus i-a trimis pe pretorieni să împrăștie mulțimea. În cele din urmă, a fost nevoit s-o ia pe mama din singurătatea disperată a insulei și s-o trimită pe continent, la Rhegium. Însă ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius. Așa-numiții lictores, funestul simbol al justiției, se așezară rapid de o parte și de alta a lui Sejanus; acesta continua să stea împietrit. Un senator strigă că procesul trebuia să înceapă acolo, imediat, fără amânare. Toți îl aprobară, urlând. Procesul începu în grabă. Nimeni nu-l apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă. În unanimitate, senatorii îl condamnară la moarte pentru trădare împotriva poporului roman. După o oră, Sejanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descrie senzația pe care o încercă rostind cuvântul acela. Helikon se uită în jur. — O scrisoare a ajuns în mâinile împăratului. Nimeni n-a putut s-o citească, însă în ea se spuneau lucruri îngrozitoare. Se zice că împăratul a urlat singur, închis în camera lui. Gajus nu făcu nici un comentariu; îl sfătui pe Helikon să plece, iar el se duse în fundul porticului să privească marea, în direcția insulei aceleia pe care n-o putea zări. În mintea lui vedea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care se ținea la distanță. El vorbea cu mama sa, trecând dintr-o cameră în alta, așa cum vorbești cu morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea care-i fusese smulsă lui Elius Sejanus, vedea că influența sa asupra Împăratului se risipea, iar puterea cohortelor pretoriene devenea inutilă. Soția sa Ennia continua să se lamenteze: „După câte am făcut, eu nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a doua zi, cei care inventează mereu câte o nouă problemă - și strânse la piept codexul ce conținea numele lor - nu vor putea ieși în stradă. La fel ca în vila din insula Pandataria, Împăratul ar fi vrut să urle. Nu Împăratul judeca, ci el, omul, cuprins de o suferință insuportabilă pentru că, după toți acei ani, aflase până în cele mai mici detalii cum ultimele zile din viața mamei și a fraților săi fuseseră mult mai crude decât își imaginase. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se îndepărtă. Anchetatorii îl îndemnau pe condamnat: „Vorbește“. Cel interogat urlă din cauza durerii insuportabile, iar Împăratului i se păru că aude „Callistus...“ Se opri. Numele acela într-un interogatoriu... Însă nu se mai auziră decât gemete. Anchetatorii insistau, ca și cum n-ar fi înțeles: — Numele, toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auziră decât gemete. Anchetatorii insistau, ca și cum n-ar fi înțeles: — Numele, toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați-mă! Implora sau acuza? Anchetatorii îl îndemnau, fără să țină seama de călăul care îi zdrobea pulpele cu clești adevărați, tanacula. Omul urla, plângea, voma. — Numele, repetă toate numele, insistau ei. Celălalt se zvârcolea - strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în câteva biblioteci se va găsi povestirea ta, istoricii vor spune: „Acesta este un martor adevărat, unul care era acolo în zilele acelea“. Și astfel se va afla cum noi am salvat Roma. Saturninus ridică ochii din codexul lui și urlă, cu limba împleticindu-i-se de prea multă băutură: — Corăbiile acelea imense de pe lacul Nemorensis, cuibul acela de vrăjitori, care se mișcă fără vâsle și fără vele, monumentul închinat ruinei imperiului... Asiaticus îl aprobă: — Vom trimite un grup de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cornelius Sabinus, fostul gladiator, omul în care Gajus Caesar avusese încredere până în ultima zi. Iar acesta, când văzu că germanii se opriseră, le strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipă, am avut impresia că eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crainicul începu să stârnească interesul publicului. Fragmente amplificate ale comentariului său reverberau prin tribunele goale ca într-o tentativă de evadare. Am arătat spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou pe Vaughan. A vorbit cu tine la spital. - E fotograf? - De un fel special. - Credeam că face un fel de studiu asupra accidentelor rutiere. L-au interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de deasupra ușii: atelier de reparat telefoane mobile. De la acel moment au trecut aproape cinci ani. Jandarmul și șeful acestuia uitaseră de-a binelea despre întâmplare. Abea acum, de două zile, lumea și dimprejurul lor, dar, și de pe mai departe, urlă indignată. De ce anume urlă? Urletul ei e cauzat de faptul că ar fi o bandă de răufăcători care căzuse în mâinile polițiștilor lumii, după îndelungi monitorizări, filaje, urmăriri, analize, comparații, stabiliri de adevăruri incontestabile.Pornind de la acel capăt de fir
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de reparat telefoane mobile. De la acel moment au trecut aproape cinci ani. Jandarmul și șeful acestuia uitaseră de-a binelea despre întâmplare. Abea acum, de două zile, lumea și dimprejurul lor, dar, și de pe mai departe, urlă indignată. De ce anume urlă? Urletul ei e cauzat de faptul că ar fi o bandă de răufăcători care căzuse în mâinile polițiștilor lumii, după îndelungi monitorizări, filaje, urmăriri, analize, comparații, stabiliri de adevăruri incontestabile.Pornind de la acel capăt de fir, de la cardurile găsite,întâmplător
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzi. Cu mine cu tot? Da, cu tine cu tot. Dacă faci asta, eu te propun șef la conducerea următoarei runde a conducerii justiției române. Gura! Gura ta, bă, nemernicule! Totul s-a încheiat cu un scandal imens. Presa a urlat multă vreme despre incident; radiourile și televiziunile s-au potolit ceva mai repede. A rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și penibil. Cum, se întreba foarte multă lume, cum, un asemenea tip
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dar, s-o știi, că asta fac. Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia cu zoală, a început să urle, ca un descreierat. Au sărit vecinii, trecătorii. L-au dus la spital. Și-a tratat, ochii, mai bine de jumătate de an. În sfârșit, s-a văzut realizat. S-a văzut, pus la adăpost, de turbările vieții. Handicapat - nevăzător. Și-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să fim discriminați, nici de către Franța și nici de către Germania”. Bravo, bă marinare, strașnic le-ai mai zis-o! Să-i usture asta al dracului, taman acum, în prag de Crăciun. O să auzim pe toate drumurile, numai nemți și francezi urlând ce tare-i doare-n cot sau în fund, de problemele românilor, care vor să călătorească nestingheriți prin spațiul Shenghen. Mai ales „ăi ge-ai noștri”, tuciurii Made in România, ținutul Țăndărei și Ciorogârla”, tare ar mai dori ei, să poată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vin de Murfatlar, (un vin al dracului de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului maternității și l-a fluturat la o distanță sigură, de circa 15-20 de cm. În nici măcar un minut, micuțul era deja afară, urlând ca de mama focului, după o dușcă. Se zice, că atunci trei găini băștinașe din Basarabi, (Murfatlar) au cântat cocoșește, în cinstea marelui eveniment. Se năștea Traian Băsescu, viitor președinte al României." În copilărie a fost jucător de orice, precum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la cuvintele Elenei. Nu mai vedea nici cărarea pe care mergea. Deodată călcă pe ceva tare, se împidică și căzu pe burtă. Simți o durere ca un cuțit înfipt înăuntru și nu putu nici să se ridice. Îi venea să urle de durere, dar se abținu cât putu. Lacrimile șiroiau ca o ploaie, nici ea nu știa de unde se adăpau. Se târî cum putu spre o bancă de pe marginea aleii. Durerile nu încetau și simți ceva cald care se prelingea pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul mamii, ce s-a întâmplat? Elena se apropie de ea și o luă de deasupra cadavrului, o așeză pe un scaun și-i spuse: - Geta, băiatul tău s-a electrocutat, nu am putut să îl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
le-a coafat! Când l-a văzut tatăl acasă îmbufnat, luminând sufrageria mai ceva ca un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl lăsa repetent! Tatăl s-a mâniat: - Uite ca să te înveți minte să nu mai chiulești, dar mai ales că a pierdut mamă-ta timpul la școală și a țipat Lungu la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a râs, a izbucnit în plâns, a urlat de groază, a strigat de bucurie. Ea este eternă, ei sunt efemeri! Îi privește, le vorbește, sunteți niște furnici, sunt atât de puternică. Cine s-ar pune cu mine ? Flora este la fel ca marea, puternică, nesfârșită, îl folosește cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]