6,587 matches
-
în 29 august 1956, de la firma "Henry Werro", la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, "Ministerul Culturii" și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul "Filarmonicii "George Enescu"". Ulterior, vioara a ajuns în posesia "Muzeului Național de Artă al României". În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
septembrie 1956, "Ministerul Culturii" și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul "Filarmonicii "George Enescu"". Ulterior, vioara a ajuns în posesia "Muzeului Național de Artă al României". În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu "Ministerul Culturii
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul "Filarmonicii "George Enescu"". Ulterior, vioara a ajuns în posesia "Muzeului Național de Artă al României". În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu "Ministerul Culturii și Cultelor", Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Ion Voicu a fost directorul "Filarmonicii "George Enescu
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
de Artă al României". În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu "Ministerul Culturii și Cultelor", Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Ion Voicu a fost directorul "Filarmonicii "George Enescu"" din București timp de zece ani. A contribuit la crearea "Orchestrei de Cameră" în 1969 cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
pe țară la disciplina limba română. A fost și este pasionată de „toate materiile care te ajută să-ți dezvolți o gândire armonioasă”. Fiind pasionată și de poezie, este acceptată în cenaclul literar „Sburătorul” sub îndrumarea poetului Isbăsescu. A studiat vioara timp de 8 ani (de la vârsta de 6 ani până la vârsta de 14 ani) și a urmat cursuri de balet. Primele aprecieri apar la „Forumul Național al Pionierilor”. În 1984 a fost admisă cu nota 9,95 la Liceul de
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
și violonistului-țimbalist Tănase Theodorescu. Primele îndrumări muzicale le primește de la tatăl său, care-i cumpără o chitară. La vârsta de 13 ani tatăl său moare, astfel începe să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu: Vasile - vioară, Zoe - armonică, Marin - chitară și voce. În data de 3 octombrie 1916 este luat în armată și participă la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale. În această perioadă
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
Tomaso Giovanni Albinoni (* 8 iunie 1671 Veneția; † 17 ianuarie 1751 Veneția ) a fost un compozitor și violonist italian. Fiul lui Antonio Albinoni (1634-1709), un prosper comerciant de hârtie și un nobil din Veneția, a studiat vioară și canto. Despre viața sa se cunoaște relativ puțin considerând statutul său de compozitor printre contemporanii săi și comparativ cu perioada relativ bine documentata în care a trăit. În 1694 și-a dedicat opera să Opus 1 concetățeanului sau venețian
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
în multe orașe din Italia cum ar fi Veneția, Genova, Bologna, Mantua, Udine, Piacenza și Napoli. În această perioadă a fost de asemenea un compozitor de muzică instrumentala prolific: înainte de 1705, a scris în special trio sonate și concerte de vioară, dar între 1705 - 1719 și după a scris solo sonate și concerte pentru oboi. Spre deosebire de cei mai mulți dintre compozitorii din vremea să, nu pare să fi văzut în vreun post nici în cadrul bisericii nici la curte , dar a fost un om
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
preferat să compună o muzică fără influențe. Apoi, în 1722, Maximilian ÎI Emanuel, Principe al Bavariei, căruia Albinoni i-a dedicat un set de douăsprezece concerte, l-a invitat să conducă Opera princiara. În 1742 o colecție de sonate pentu vioară ale lui Albinoni au fost publicate în Franța că opera postuma, și cercetătorii au presupus multă vreme că aceasta înseamnă că Albinoni a decedat în această perioadă. Totuși se pare că a continuat să trăiască în Veneția, în anonimat; o
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
cetățenie română. Mai târziu, autorul se va ocupa de aceste destine în romanul "Strigoi fără Țară". Câmpulung-Moldovenesc. Natură somptuoasă, va rămâne îndrăgostit de ea toată viața. Școala primară și începutul celei medii. Părinții îl îndrumă spre muzică, începe să studieze vioara fără entuziasm. 1957, Iași. Cu mare regret pentru munți, se mută cu familia din Câmpulung Moldovenesc. E înscris la Liceul Național, de unde e exmatriculat pentru că răspunde cu pumnii, înjurăturii unui copil. Întâmplător, fiul Primului Secretar de Partid al Județului. Cadrele
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
pumnii, înjurăturii unui copil. Întâmplător, fiul Primului Secretar de Partid al Județului. Cadrele didactice sunt furibunde, îi prezic un viitor negru, de pușcăriaș. Mama, speriată, îl transferă la Liceul "Costache Negruzzi", unde absolvă. La majorat, declară că renunță la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunță și la secția cu profil Real a liceului, având greutăți cu matematica, deși, dintr-o familie de ingineri, are acasă tot sprijinul. Se transferă la cea Umanistică. Începe din liceu studiul anatomiei, pregătindu-se
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
aur verde". («8» / "ibid"., p. 47 sq.). În ciclul al treilea, "Țara," «vechi tărâm cu doine legănate, / unde Corbea putrezea în ocne joase, / între vipere ca bârnele de groase / și-ntre broaștele cât ploștile umflate...», cu «iezăre cu funduri de vioară, / peste gresii, peste zale de bicaz», cu apele în «chiote albastre de pandur», dând «buzna-n dimineți / cu spinări sbârlite de mistreți / și lichide vulpi de aur pur», cu suiș de «rai pe un picior de plai, / ca să vină heruvimi
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
-n rouă / nufărul călcâiului bălai», cu munții arzându-și «rărunchii în uzină», cu «codri-adânci și câmpul cu tarlale», ducându-se pe căi ferate, la orașe, «ca să lingă cerul, cu furnale, / pântec de cuptoare să îngroașe», cu toamnă-visterie a țăndărilor «din viori de chihlimbar», lăsându-te să calci «peste brățări și-aurărie», să mergi «prin curcubeie și prin jar», căci «meri de purpură se scutură de stele / și Brumar miroase-a țuică și-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Salvator Rosa din Italia și Claude Lorraine din Franța erau pictorii peisagisti la modă. Autori ca Cervantes, Milton, Pepys și Bunyan au scris cărți de succes cu subiecte din viața de toate zilele. Dintre instrumentele muzicale, lăutele, clavecinele, orgile și viorile ajunseseră destul de răspândite. Se fabrică mobila tapițată, lustruită și bogat împodobită. Compozitorii europeni au scris primele concerte pentru orchestră, sonate, opere și oratorii. Otomanii s-au remarcat prin palatele, moscheile și clădirile oficiale ornamentate migălos. Dinastia Qing, din China, izolată
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sistematică, autorul scria lăsându-se condus mai degrabă de spontaneitate decât de principii ale compoziției. Această caracteristică pare strâns legată de caracterul ocazional al unora din lucrări. De exemplu Cosimei Wagner (soția lui Richard Wagner) i se dedică piesa pentru vioară sau pian "Eine Sylvesternacht" (subintitulată „Poem simfonic”), iar cu prilejul căsătoriei prietenilor săi Olga Herzen și Gabriel Monod îi cadorisește cu "Monodie à deux" pentru două piane. Dacă lucrările muzicale ale lui Nietzsche sunt elaborate sau spontane, ocazionale sau nu
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
și Gabriel Monod îi cadorisește cu "Monodie à deux" pentru două piane. Dacă lucrările muzicale ale lui Nietzsche sunt elaborate sau spontane, ocazionale sau nu, e desigur interesant ca detaliu anecdotic. În definitiv, dacă un pictor avea pasiunea cântatului la vioară, de ce nu i s-ar permite și filozofului să compună? Mai important e poate dacă sunt sau nu compoziții valoroase. În această direcție, contemporanul lui Nietzsche, muzicianul Hans von Bülow găsea câte ceva bun de spus despre producțiile muzicale ale acestuia
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
adesea, de scenete amuzante pe baza unui repertoriu de personaje cunoscute, cu o acțiune vag definită, denumit "canovaccio". De la la cea clasică, muzica a jucat mereu un rol important în cultura italiană. Instrumentele asociate muzicii clasice, între care pianul și vioara, au fost inventate în Italia, și multe dintre formele de artă muzicală, cum ar fi simfonia, concertul și sonata, își găsesc rădăcinile în inovațiile din muzica italiană a secolelor al XVI-lea-al XVII-lea. Cei mai celebri compozitori din
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
lui la Viena, familia se mută într-o casă în piața Hannibal ('Hannibalplatz') - astăzi 'Makartplatz', la numărul 8. O seamă de muzicieni au fost musafiri ai familiei, iar Mozart a compus aici între 1773 și 1780 simfonii, serenade, concerte pentru vioară și pian, arii, etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei sferturi din casa de pe Getreidegasse a fost distrusă de o bombă. În anul 1955, organizația internațională "Mozarteum" reușește să vândă bucata de casă rămasă. În anul 1994 această
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
Dacă aș orbi nu mi-ai întinde în morții tăi o bucată de pâine!". Simțul critic al lui Cheloo îl recomandă și de această dată că același veșnic nemulțumit. Având la bază un sample vocal feminin și câteva acorduri de vioară, Cronică unei senilități premature, relatează situația personajului ratat, desprins parcă dintr-un român al lui Irvine Welsh: "prea bolnav să muncească, prea fricos să fure, prea mândru să ceară, mulțumit să îndure". Îi urmează Inutilități sau " Starea României văzută prin
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume. Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său. [3] După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orașelul
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său. [3] După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orașelul Zlonice și va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcusul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
concert pe teme în caracter popular românesc, op.32 Andantino (1896) Orchestră Națională Radio Dirijor: Horia Andreescu Olympia, Londra și Electrecord George Enescu Vox Maris (Poem simfonic) op.31 Simfonia de școală nr.1 în re minor (1895) Balada pentru vioară și orchestră, op.4a Solista: Cristina Anghelescu Orchestră Națională Radio Dirijor: Horia Andreescu Olympia, Londra și Electrecord George Enescu Simfonia nr. 5 Rapsodiile 1 și 2 Orchestră Națională Radio Dirijor: Horia Andreescu Editură "Casă Radio" George Enescu - Constantin Silveștri Rapsodiile
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]