KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2280 2281 2282 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356

Își fac apariția moartea și putreziciunea. Oricare ar fi acel lucru cu care trebuie să ne aprovizionăm tot timpul - orgoni, forță vitală -, nu a rămas mare lucru din el În Vale. MÎncarea ți se-mpute Înainte s-ajungi cu ea acasă. Laptele se acrește Înainte să-ți termini masa. Valea e un loc străbătut de noua forță potrivnică vieții. Moartea plutește pe deasupra văii ca o ceață invizibilă. Locul exercită un magnetism curios asupra muribunzilor. Celula care moare gravitează spre Vale: Gary

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
nici unul din noi nu știa o iotă despre asta. Conduceam pur și simplu pe-acolo ca să treacă timpul pînă la cinci după-amiază, cînd Începeam să bem. Erau cinci sau șase vizitatori care se adunau regulat În fiecare după-amiază la Evans acasă. Fix la cinci cineva bătea Într-o farfurie de tablă și striga „Ora de băut!”, iar ceilalți săreau cum ies luptătorii la sunetul gongului. Ne fabricam singuri ginul din alcool mexican, ca să facem economie. Martini amestecat cu ginul ăla avea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
deținuților și le scutura de tot ce aveau. A prins o femeie aducîndu-i soțului ei un plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina și a vîndut-o pe cincisprezece pesos, iar femeia s-a dus acasă Înfășurată Într-o pătură veche și Împuțită. Locul gemea de ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul pe care i-l adusesem, de teamă că or să i-l ia ceilalți deținuți sau or

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul pe care i-l adusesem, de teamă că or să i-l ia ceilalți deținuți sau or să-l toarne la Commandante. M-am obișnuit să stau acasă cu trei-patru injecții pe zi. Ca să am ceva de făcut, m-am Înscris la colegiul din Mexico City. Studenții mi s-au părut o adunătură jalnică, Însă oricum nu prea le dădeam atenție. CÎnd privești În urmă după un an

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
pierdut echilibrul. Mi-a zîmbit. Avea dinții acoperiți de o peliculă maronie. S-a-ntors cu spatele, l-a strigat pe barman și i-a arătat bucata de hop. Am ieșit și-am luat un taxi. Mi-amintesc că m-am Întors acasă și-am luat altă armă - un revolver de calibru mare. Eram cuprins de o furie isterică, deși, dacă stau să mă gîndesc, nu pot să-nțeleg cu precizie de ce anume. Am coborît din taxi, am făcut cîțiva pași pe stradă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
dispărut. Oricum curgea... n-am avut niciodată unul care să nu curgă... briceagul - dispărut... nici asta nu-i o pierdere...” Am Început să mă-mbrac. Frigurile mă luaseră rău. „Am nevoie de cîteva beri... poate că-l prind pe Rollins acasă.” Era mult de mers. Rollins era În fața casei lui și Își plimba dogul norvegian. Era un tip bine făcut, de vîrsta mea, chipeș, cu trăsături pronunțate și cu un păr negru, sîrmos, ușor Încărunțit la tîmple. Purta un sacou sport

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
tine? Nu ți-ai da seama-n ce tragi. Ai intrat de două ori În copaci pe Insurgentes. Te-ai băgat drept În fața unei mașini. Te-am tras și m-ai amenințat. Te-am lăsat acolo ca s-ajungi singur acasă, și nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
ca de obicei. Rollins și-a scos portofelul. - Uite cincizeci de pesos. Asta-i tot ce pot să fac. De ăia cinzeci de pesos m-am Îmbătat. Pe la nouă În seara aia am rămas fără bani și m-am Întors acasă. M-am Întins și am Încercat să dorm. CÎnd am Închis ochii, am văzut un chip oriental, cu buzele și nasul mîncate de o boală. Boala s-a extins, dizolvînd chipul Într-o masă cu aspect de amibă În care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
cu o forță crescîndă. Stăteam Întins În pat ca Într-o baie caldă. *** Am continuat să beau. CÎteva zile mai tîrziu mi-am pierdut cunoștința În Ship Ahoy după ce băusem tequila opt ore la rînd. Niște prieteni m-au dus acasă. În dimineața următoare am avut cea mai rea mahmureală din viața mea. Am Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și tu dacă vrei. Aș vrea să văd dacă are ceva ce să pot duce-n State să vînd. - De ce nu duci peyote? - Nu rezistă. Se strică sau se usucă În cîteva zile și-și pierde efectul. Ne-am dus acasă la vînzătorul de plante și omul ne-a adus un bol cu peyote, o răzătoare și un ceainic. Peyote e un cactus de dimensiuni mici din care se mănîncă doar partea superioară, care crește deasupra solului. Părții respective i se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și toate pe el, s-a băgat direct În pat, lîngă mine. - Ce-i cu tine? am Întrebat. Te-ai țicnit? Și, uitîndu-mă În ochii lui strălucitori și goi, am văzut că așa era. L-am dus Înapoi la el acasă și-am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882

Ionescu nu-și schimbase ideea, dar acum trebuia să intrăm în război contra Puterilor Centrale, căci erau să fie învinse. El voia să intrăm imediat. Bagajele se găsiseră și sosiră a doua zi fără nici o lipsă. Când mă văzui teafără acasă și fără nici o știre de la bărbatul meu, mă chinui o grijă grozavă de el. Ionel însă mă liniști în curând, spunându-mi că numeroși români din Franța soseau pe mare și că printre ei era și Costache. Multe zile în

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
ambasadorul italian la Washington, și că nu se simțea în siguranță în Franța. La Veneția, altă bătaie pe cabina reținută și plătită de la Paris. Se îmbarcau sute de ruși, turci, greci, români etc., care părăseau Franța pentru a se întoarce acasă. În Mediterană, batelul fu urmărit și bombardat de unul englez, care-l luase drept Breslau sau Goeben în fugă spre Dardanele. Greșeala fu recunoscută curând și nu avu alte urmări decât leșinul câtorva doamne, cu drept cuvânt speriate. Multe și

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
Ionescu. O bombă a căzut chiar în grădină la el. Într-o dimineață un sergent a băgat pe toți trecătorii în prima pivniță deschisă, mama ședea pe scară și asculta la vorbele lor: toți încrezători în înfrângerea germanilor. Se întoarse acasă fericită de mentalitatea lor în aceste grele clipe. Trebuia însă luată o hotărâre. Cine să plece la Iași, cine să rămână, căci toată familia nu trebuia să părăsească populația Bucureștilor care nu se putea mișca. De cei mobilizați nu se

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
unde era Cartierul francez și guvernul. Vintilă plecase în ajun ca să prepare sosirea lor la Iași și convocarea Camerelor. La ora 10 [în] dimineața de 21 noiembrie, Ionel ne cheamă la telefon, mama nu putea vorbi, eram singură cu ea acasă. Ne-a anunțat că germanii vor intra a doua zi în București, să facem rezervă de apă. Vorbea cu fraze scurte și îi tremura glasul. Mama și cu mine plângeam. L-am asigurat că îi așteptăm cu bine, să fie

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
să rămân la spital ca să susțin moralul răniților și al personalului. Soldații erau disperați să cadă prizonieri, unii plângeau, alții se văitau de ce nu au murit în luptă. Nu le vorbeam decât de victoria finală. Când m-am întors seara acasă tot se mai scurgeau trupele române fără rost. Atunci avurăm cea dintâi dezamăgire asupra delegaților guvernului nostru: generalul Mustață, prefectul Capitalei, afișă pe toate străzile următoarea ordonanță: „Noi, generalul Mustață, ordonăm cele ce urmează: La intrarea în Capitală a armatelor

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
juca un rol de fruntaș. Istoria automobilului nostru însă nu se sfârșise: patru zile mai târziu (29 nov.), un agent, de trei ori, a venit ca să ridice pe Pia „pentru o afacere de automobil dispărut“. Nici dânsa, nici eu nefiind acasă, ne-am pomenit cu el în dimineața următoare la orele 8. Avea însemnele oficiale, dar nici un ordin scris. Am însoțit-o la Kommandantură, unde ne-a introdus într-un birou și a dispărut ca să anunțe pe șeful lui. Șezând acolo

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
și a dispărut ca să anunțe pe șeful lui. Șezând acolo nedumerită, îmi dedei seama de infamia intențiunilor lor, voind să implice numele Brătianu într-o afacere suspectă, și adresându-mă funcționarului, care nu înțelese nimic, îi spusei că ne ducem acasă și așteptăm un ordin în scris. Luai repede pe Pia și plecarăm nebăgate în seamă, pe când impiegatul repeta: „Es ist unmöglich “(„Aceasta nu se poate“ (germ.). ). De la Kommandantură am apucat-o în fugă prin Cișmigiu și am ajuns acasă odată cu

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
ducem acasă și așteptăm un ordin în scris. Luai repede pe Pia și plecarăm nebăgate în seamă, pe când impiegatul repeta: „Es ist unmöglich “(„Aceasta nu se poate“ (germ.). ). De la Kommandantură am apucat-o în fugă prin Cișmigiu și am ajuns acasă odată cu un agent trimis după noi, care dedese pe Bulevard. Refuzai de a-l urma din nou fără ordin în scris și pro testai la Lupu Costache, ca să ceară explicații cum puteau ames teca într-o astfel de afacere pe

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
Dinu Brătianu, [ale lui] Lukasiewicz, Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta golise cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă în pod

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
bun. Cu cât se apropia Crăciunul și sărbătorile noastre, cu atât ne chinuia gândul cât de triste au să fie pentru noi toți, mai ales pentru soțul meu închis. Dar deodată, la 14 decembrie, ne pomenirăm, pe neașteptate, cu el acasă. Era așa de slăbit, încât ne-a speriat. I-au dat drumul, zicând că nu mai voiesc să interneze persoane în vârstă de 60 de ani. Pretext stupid, căci mai întâi pe Carabatescu ar fi trebuit să l elibereze. Mai

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
l elibereze. Mai târziu am avut explicația: Carp l-a scos, pentru că trebuia să nască noră sa, soția lui Gr. Carp, Ioana Cantacuzino, și se temea pentru viața ei fără de îngrijirile lui Costache. Ne povesti toate pățaniile de la plecarea de acasă cu ofițerul cel înalt. Nu i-au făcut nici un interogatoriu, nu i-au imputat nici o vină. L-au ținut o oră și jumătate în subsolul Kommandanturii cu soldați germani, într-o astfel de murdărie încât s-a umplut de păduchi

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
exaspereze santinela. Când i s-a adus tava murdară cu mâncare, a răsturnat-o, declarându-le, într-o limbă mai aproape de volapük decât de germană, că „eine Landfürstin“(„O prințesă“ (germ.). ) nu poate fi tratată astfel. Atunci s-a trimis acasă de i-a adus prânzul și dejunul pe o tavă de argint cu vasele ei. Grigore Cantacuzino și fiii ei au venit s-o vadă și a doua zi au reintrat la dânsa. Captivitatea, pe cât de scurtă, pe atât de

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
pe rege și familia regală. Pe urmă doamna Maria Brăiloiu, cu Steaua și Vicleimul organizate de Tibișoi și corurile ei cele mai bune, le-a făcut o serbare pur religioasă, dar atât de tristă! Mulți dintre răniți plângeau, se gândeau acasă, eu, într un colț printre ei, plângeam cu ei, pe ei, gândindu-mă la cei depărtați. La sfârșit însă, ca copiii, răniții uitaseră de necazuri și râdeau în hohote. Unul se costumase și cânta din clarinet - chiar foarte bine -, alții

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
ministrul Olandei, și Vopicka, al Americii, au primit ordinul de rechemare prin Guvernământul din București. Lumea nu a putut crede, căci numai guvernele lor respective aveau acest mandat. Am fost pe loc la Vopicka și l-am rugat, după ce ajunge acasă, să dea știri lui Ionel despre noi și de Florica, iar de la Crucea Roșie din Geneva să ceară o misiune care să controleze cum se tratează prizonierii noștri, morți de foame și de frig. S-a trimis o misiune compusă

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]