57,942 matches
-
Annie Jump Cannon. Stelele sunt grupate în clase spectrale de la cea mai caldă (clasa O) la cea mai rece (clasa S) Clasa spectrală este indicata printr-o literă majusculă, în ordinea următoare: <br><br> Fiecare clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre exemplu după A9 urmează F0. Mai exista și următoarele clase speciale: Clasa W sau WR o reprezintă stelele Wolf-Rayet superluminoase, în special neobișnuite, pentru că acestea au heliu în cea mai mare parte
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
este un monument de arhitectură din București, situat pe str. Lipscani, fiind construit între anii 1804 și 1818. Literatura de specialitate atribuie lui Constantin Mavrocordat, pornind de la însemnările francezului Jean Claude Flachat din 1739. Fostul secretar domnesc notează în memoriile sale că fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin, a înălțat, ca să-și veșnicească gloria în toată strălucirea ei, un "bezesten", care nu poate fi ocupat decât de negustori străini, greci, turci, sau unguri, dar nici unul din aceștia nu se
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
Inc." și "Fast Forward". "La Întâmplare!" schițează în episoadele din Sonny și steluța ei norocoasă care se axează pe situații absurde. Nico, Grady, Zora, Tawni și Sonny, cinci staruri din La Întâmplare!, participă, scrie și editează schițele emisiunii. Ar trebui notat că ei pot înlocui actorii o dată sau de câteva ori. Mackenzie Falls este o telenovelă imaginara axată pe adolescenți în care joacă Chad Dylan Cooper. Alți actori sunt Portlyn și James Conroy (Kelly Blatz), dar James Conroy a fost doar
Sonny și Steluța ei norocoasă () [Corola-website/Science/317563_a_318892]
-
ecuație diferențială Bessel neomogenă, de forma: Cazul cel mai comun este cel în care valoarea k = 1, iar soluțiile ecuației în acest caz sunt: unde formula 4 și formula 5 sunt funcțiile lui Lommel, introduse de Eugen von Lommel, în 1880. De notat că funcția formula 4 se mai notează simplificat cu formula 7, iar formula 5 cu formula 9. unde J(z) este funcția Bessel de speța I-a, iar Y(z) funcția Bessel de speța a II-a. Funcțiile Lommel mai pot fi scrise sub
Funcție Lommel () [Corola-website/Science/317602_a_318931]
-
Cazul cel mai comun este cel în care valoarea k = 1, iar soluțiile ecuației în acest caz sunt: unde formula 4 și formula 5 sunt funcțiile lui Lommel, introduse de Eugen von Lommel, în 1880. De notat că funcția formula 4 se mai notează simplificat cu formula 7, iar formula 5 cu formula 9. unde J(z) este funcția Bessel de speța I-a, iar Y(z) funcția Bessel de speța a II-a. Funcțiile Lommel mai pot fi scrise sub forma: în care formula 14 și formula 15
Funcție Lommel () [Corola-website/Science/317602_a_318931]
-
În matematică, funcțiile Kelvin, notate Ber("x") și Bei("x"), sunt partea reală și respectiv partea imaginară a funcției: unde "x" este real, iar formula 2 este funcția Bessel de prima speță și de ordinul ν. Similar, funcțiile Ker("x") și Kei("x") sunt respectiv partea
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
funcțiilor Ber("x") și Bei("x") pentru "n" întreg, funcțiile Kelvin au un punct de ramificație în "x" = 0. Pentru "n" întreg, Ber("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Berformula 7, în mod normal notat cu Berformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
special Berformula 7, în mod normal notat cu Berformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 41, formula 42 și formula 43 sunt cele definite pentru Kerformula 8.
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
polurile −"a", −"a"-1, ..., −"b", −"b"−1, ... . Există mai multe modificări pe această idee și ele pot fi folosite pentru a dovedi oricare identitate. În secolele XIX și XX au fost decoperite multe identități ale funcțiilor hipergeometrice. După cum a fost notat anterior, formula 111. Ecuația diferențială a acesteia este formula 112, care are soluția formula 113, unde k este o constantă oarecare. Acestea sunt notate formula 114. Ecuația diferențială a acestei funcții este formula 115, sau formula 116, care are soluția formula 117 unde "k" este o constantă
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
dovedi oricare identitate. În secolele XIX și XX au fost decoperite multe identități ale funcțiilor hipergeometrice. După cum a fost notat anterior, formula 111. Ecuația diferențială a acesteia este formula 112, care are soluția formula 113, unde k este o constantă oarecare. Acestea sunt notate formula 114. Ecuația diferențială a acestei funcții este formula 115, sau formula 116, care are soluția formula 117 unde "k" este o constantă. Funcțiile de forma formula 91 sunt numite Limita Funcțiilor Hipergeometrice Confluente, fiind strâns legate de funcțiile Bessel. Ecuația diferențială a acestei funcții
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
vânt, "к" este negativ și poate apărea anvelopa solitonului. Pentru ape puțin adânci, cu lungimea de undă mai mare de 4.6 ori decât adâncimea apei, parametru neliniar "к" este pozitiv, iar "grupul de unde" cu "anvelopa" soliton nu există. De notat că, în ape puțin adânci există "unde solitare", dar ele nu sunt guvernate de ecuația Schrödinger neliniară. Ecuația Schrödinger neliniară este importantă în explicarea formării undei extreme (numită și "undă ucigașă”), care este diferită de un tsunami. Câmpul complex "ψ
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
vânt sub acțiunea forței gravitaționale. Pentru undele de la suprafața apei adânci, coeficienții importanți ai ecuației neliniare Schrödinger sunt: în care "g" este accelerația gravitațională. NLSE (1) este măsura echivalentă a ecuației Landau-Lifshitz izotropice (LLE) sau a ecuației feromagnetului Heisenberg: De notat că aceste ecuații admit câteva generalizări integrabile și neintegrabile în dimensiunea 2+1, precum ecuația Ishimori.
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
din Bacău, apoi a urmat Liceul Internat “Ferdinand I” din același oraș. A absolvit Liceul Militar din Craiova și apoi Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, pentru a-și “realiza un vis mai vechi”, fiindcă, din copilărie, fusese, cum notează el în amintirile sale, “fascinat de nărăvașii cai și uniformele “de papagal” ale husarilor din Regimentul 10 Roșiori, care își avea garnizoana la Bacău, unde, anual, putea să admire frumoasele defilări din ziua de 10 Mai. Luptă eroic pe frontul
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce se desprinde din “dealul lui Lazăr Dalcă”, cel care este înscris în conscripția comitatului Arad din 1743, ca locuitor - cap de familie, în
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
sa, desfășurată în Valea Mureșului, atât prin amploarea, cât mai ales prin calitatea sa artistică. Se pare că acestei lucrări i-a consacrat cel mai lung timp. Într-o însemnare de pe coperta unui Catavasier tipărit la Râmnic (1750), zugravul Nicolae notează că a terminat pictura bisericii din Roșia pe data de 17 aprilie 1820. Acest an este incizat pe spatele celor două icoane împărătești, Maica Domnului cu Pruncul pe tron și Iisus Hristos Învățătorul, de pe iconostas, iar în altar, același an
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
mai ales virtuțile celor mai puri și mai nobili dintre aceștia, care sunt beduinii. O mare parte din "Bayan" este consacrată prezentării desfășurate a acestui mit ce se află la originile construcției identitare arabe încă din perioada dinastiei Omayyade. Trebuie notat în mod special că în "Bayan" găsim un citat din ceea ce ar fi fost testamentul sau învățăturile califului Omar către cel care i-a urmat, cuvinte care îi recomandă pe beduini în mod special:„Vă recomand (de bine) oamenii deșertului
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
volumelor obiectelor, dar că există o geometrie mai subtilă pe acest spațiu. Teorema lui Poincaré este un rafinament al teoremei lui Liouville. Pentru a o enunța trebuie să introducem câteva notații. Pentru toate valorile formula 9 cuprinse între 1 și formula 10, notăm formula 11 proiecția spațiului fazelor pe un plan formula 12. Este deci funcția care asociază pe formula 12 la formula 6. Teorema lui Poincaré afirmă că: pentru toate suprafețele formula 15 din spațiul fazelor, suma proiecțiilor ariilor formula 16 se conservă atunci când sistemul evoluează. O structură
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
un spațiu vectorial real, având ca formă simplectică partea imaginară a metricii Hermitiene standard. Unui izomorfism liniar sau afin " E" i se spune simplectic deoarece păstrează forma simplectică formula 28. Ansamblul izomorfismelor liniare simplectice C formează un grup, numit grup simplectic, notat Sp(n) sau Sp(2n) dupa unii autori. Acesta este de fapt un grup Lie clasic conex necompact de dimensiune "n"("n"-1)/2, care conține grupul unitar U("n"), iar cele două grupuri au deci același tip de omotetie
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
simplectică se numește mulțime simplectică. Un difeomorfism formula 36 se numește difeomorfism simplectic deoarece "f" păstrază formele simplectice formula 28. Mai explicit, diferențiala formula 38 este un izomorfism simplectic liniar. Ansamblul difeomorfismelor simplectice formula 39 formează un grup, care se numește grupul difeomorfismelor simplectice, notat cu formula 40, al cărui studiu este de prim interes. Unul din rezultatele principale elementare ale geometriei simplectice este teorema lui Darboux, care precizează că: local, două mulțimi simplectice având aceeași dimensiune sunt izomorfe. Cu alte cuvinte, nu există nici un invariant
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
acestor ecuații este următoarea: Hamiltonianul "formula 3" reprezintă energia totală a sistemului formată din suma energiei cinetice și potențiale, notate tradițional cu "T", respectiv "V". În acest sistem "q" este coordonata "x", iar "p" este impulsul "mv". Astfel că, obținem: De notat că "T" este funcție numai de "p", iar "V" este funcție numai de "x" (sau "q"). În ecuațiile de mai sus, derivata în funcție de timp a impulsului "p" egalează "forța Newtoniană", deci, din prima ecuație rezultă că forța particulei egalează rata
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Hamiltonianul este: din care obținem ecuația forței (echivalentă cu ecuația Euler-Lagrange): pe care derivând-o, obținem: O expresie echivalentă pentru Hamiltonian în funcție de impulsul relativist formula 54 este: Acestă formulare are avantajul că formula 56 poate fi măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional în elasticitate. În contrast cu un sistem compus din corpuri rigide, corpurile deformabile au o infinitate de grade de
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
formula 3, în funcție de coordonatele generalizate este: Schimarea în acțiune de la o traiectorie la alta apropiată este dată de ecuația: Deoarece traiectoria mișcării actuale satisface ecuația Euler-Lagrange, variația formula 8 este zero. În primul termen al ecuației punem formula 9, iar valoarea formula 10 o notăm simplu prin formula 11. Înlocuind formula 12 prin formula 13, obținem în final: Pornind de la această relație urmează că, derivatele parțiale ale acțiunii în funcție de coordonate sunt egale cu impulsurile generalizate corespunzătoare. Similar, coordonatele generalizate pot fi obținute prin derivarea acțiunii formula 3, în funcție de impulsurile
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
Hamilton-Jacobi, alegem o funcție generatoare formula 30 care face noul Hamiltonian formula 31 egal cu zero. Astfel că, toate derivatele sale sunt de asemenea zero, iar Hamiltonianul devine trivial: adică, noile coordonate și impulsuri generalizate sunt constante. Noul impuls generalizat formula 33 este notat prin formula 34, adică, formula 35. Atunci, ecuația Hamilton-Jacobi rezultă din ecuația transformată formula 31: care este echivalentă cu ecuația: deoarece formula 39. Noile coordonate generalizate formula 40 sunt de asemenea constante, notate cu formula 41. Odată ce le-am rezolvat pentru formula 42, se obțin ecuațiile: sau
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]