65,481 matches
-
amice Saadieh. Venea la mine să ceară știri de toți ai noștri și să-mi aducă amicițiile familiei lui. Cunoscându-mi principiile față de vrăjmași - deși era vorba de cei mai inofensivi dintre ei -, bărbatul meu îi spuse că nu sunt acasă. Venise o misiune turcă, trimisă ca să ridice tunurile și steagurile luate la 1877 care se aflau la București și la Sinaia. Pe lângă ea, delegase pe Halil să ia obiectele de artă și broderiile orientale aflate prin muzee. I se explică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ești singura care vorbești astfel, nu știi ce rău îmi fac ceilalți“. Această întrevedere fu ultima. I s-a închis ușa. Ne întrebam unde ajung toate aceste prăzi. Nu era cu putință ca fiece soldat să poată trimite sau transporta acasă tot ce-i plăcuse prin case și la țară, mai ales fiind dată lipsa de trenuri [de] atunci. Li se permiteau multe ca să-i îmbărbăteze, le promiteau pacea pe luna lui aprilie prin înfometarea Angliei și Italiei. Se publică discursul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ziua, seara, cu brutalitate dădeau năvală, sparseră, bineînțeles, ușa pivniței, se urcară pe acoperiș, răvășiră toată casa, plecând însă de fiecare dată „cu] (Ibidem, p. 91.) lucrurile ce le plăcuseră“, între altele o rochie a d-nei Stolojan. Lia a alergat acasă cu Pia, eu la Tzi gara-Samurcaș, care a venit la fața locului și, cum constată că se spărsese ușa pivniței, se scotocise cu lopata în zăpada din curte, promise o patrulă care să oprească recidiva unor astfel de neorânduieli. La
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la însoțitor și o raită pe la familie. Impresionabil cum este, era foarte emoționat. Vederea copiilor și mai ales mângâierile lui Sandu, care îl recunoscuse, l-au mișcat mult, astfel că îl însoții, cam fără voia soldatului, până la hotel. Întorcându-mă acasă, găsii pentru mine, Costache și Lia ordinul poliției de a nu ne mai mișca din casă. Dl Tzigara mă asigură - fără a voi să-mi spună de la cine o știe - că bărbatul meu nu va mai fi închis. Ideea de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și Lia ordinul poliției de a nu ne mai mișca din casă. Dl Tzigara mă asigură - fără a voi să-mi spună de la cine o știe - că bărbatul meu nu va mai fi închis. Ideea de a fi definitiv prizonieri acasă îmi surâdea mult și potoli puțin grija mamei. Mie îmi era frică să nu se interzică și primirea vizitelor și corespondenței, idee care mă muncea mai ales în privința Mariuței, deja așa de încercată, care ar fi rămas prea izolată, fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ducându-și singuri bagajul, ca să nu-i vadă nimeni și să nu li se facă demonstrații de simpatie. N-au lăsat în București decât pe domnii Antoniade, I. Duca, Naumescu și Săvescu 115. Ceilalți, abia sosiți la Săveni, au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
discutat fiecare punct: va fi o gardă de un subofițer și doi soldați, unul din ei va avea telefon și va comunica orice nevoie am avea; că vor îngriji de combustibil, luminat și hrană; mă vor duce cu trăsura de acasă până la gară și de la gara Pasărea la mănăstire; vom avea o căruță pentru bagaj; voi putea lua cărți și primi ziarul. A subscris, după obiceiul lor, la orice făgăduială, mi-a exprimat părerea lui de rău de a avea o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și dată jos. Cum însă și-a arătat Ausweiss-ul, polițistul i-a spus că a depășit permisul luând o a doua persoană cu ea, de aceea le-a lăsat pe trotuar și s-a urcat dânsul în locul lor! Mama, revenită acasă, fu examinată de Costache, care decise să-i facă injecții pentru a o întări și îi prescrise să iasă regulat, în fiecare zi. După-amiază sosi d. Tzigara cu liberarea oficială a lui Costache. El profită pentru a alerga îndată să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a dat-o ca mai credincioasă, m-am dus să iau masa cu maica stariță. Mi-a îngăduit această favoare numai pe două zile, trebuia să organizez ceva și nu știam cum, căci de cumpărat nu se găsea nimic. Revenind acasă, la lumina unei mizerabile lumânări nu puteam citi; era ora 8 și cu neputință să mă culc așa devreme. Din fericire, ieși luna deasupra bisericii și lumină geamlâcul din fața camerei mele. Ce mângâiere! Mă uitam la ea ca la unicul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
singură și așa de străină în acest loc străin mie și unde eram silită să stau. [Mă bucura mai ales gândul că ai mei văzuseră pe maica stariță, care, vioaie și deșteaptă, îi asigurase că voi fi „ca la mine acasă“ după părerea ei.]( Ediția I, 1937, p. 135.) Duminică dimineața am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu toate onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
verde pe stufișuri, făceau un contrast ciudat cu zăpada ce mai rămăsese pe unele locuri, ultima urmă a acelei ierni năprasnice. Vremea caldă grăbea vegetația, dar pe câmp aproape nu se lucra, oamenii nu aveau vite, bietele femei, singure pe acasă, se luptau cu greul. Când mă vedeau, aflând cine sunt, mă întrebau de știri. Ce le puteam spune decât să le dau nădejde de un viitor mai bun și încredere în întoarcerea celor pierduți pe atunci! Săracele! Oftau și blestemau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
însă a le da încălzirea, ca răzbunare pentru că sătenii refuzaseră să sărbătorească Paștele odată cu ei, pe stilul nou.]( Ediția I, 1937, pp. 141-143.) doamna rătescu - corespondența Zilele treceau, și cu atât mai lesne cu cât, aproape zilnic, aveam știri de acasă prin d-na Rătescu, soția intendentului de la Spitalul Eforiei Pantelimon, care fu pentru noi o adevărată providență cât ținu închisoarea noastră. Își risca libertatea și postul bărbatului ei venind continuu cu scrisori, merinde, obiecte ce găsea necesare, deși eu mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastră. Își risca libertatea și postul bărbatului ei venind continuu cu scrisori, merinde, obiecte ce găsea necesare, deși eu mă mulțumeam cu foarte puțin și mă limitam lesne la ce se găsea acolo. Soldatul german era ținut să ne ducă acasă, în fiecare săptămână, o scrisoare oficială, cenzurată de poliția din București, și să ne aducă alta, prin aceeași cale, de la bărbatul meu. Aceste misive pro forma (deoarece aveam mijloacele noastre clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu numai a caselor, dar mai ales a bisericii... sosirea liei În ziua de 31 martie/13 aprilie, Vinerea Mare, sosi Lia cu automobilul, adusă de același căpitan Moos. Neștiind ora, eram în pădure cu țigănușii mei, după micșunele. În fugă acasă, găsii pe cumnata mea foarte tristă și supărată de arestarea ei. Tot sperase să scape, își făcuse multe iluzii, a căror pierdere o îndurera continuu. Starița, de acord cu mine, o instală în casele maicei Filofteia, cu odăi mari și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Vintilică, maica Filofteia de a avea o chiriașă, eu de a nu fi în contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au pierdut speranța unei păci separate cu Rusia și cu noi și că se pregătesc de noi lupte. Doi preoți protestanți, unul civil, altul militar, trecând pe la mănăstire, nu s-au arătat prea mândri. Eu așteptam jurnalele și știrile de acasă pentru a le comunica stariței. Preparam dinainte scrisoarea către ai mei și le înapoiam pe cele primite data precedentă, de frica vreunei percheziții. Voiam să le păstrez. Adesea mă gândeam cum vom pleca de acolo, după sfârșitul războiului, la întoarcerea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și știri mai mult sau mai puțin autentice. Astfel, se vorbea de demisia lui Ionel și venirea lui Take Ionescu la minister, lucru pe care nu-l puteam crede; că nenumărate avioane bombardau Ber linul; că ofițerii germani primeau de acasă știri așa de rele, încât leșinau la masa mess-ului; în fine, exagerațiuni din care nu primeam decât jumătate, dar care destăinuiau dorințele publicului și atmosfera ce începuse să se formeze în mediul vrăjmașului. poliția la bucurești Soldatul lui Scheibl, șeful
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
foarte bine instalată, l-am întrebat de s-ar mulțumi cu atât pentru nevasta lui. „Meine Frau! es ist verscheiden.“(„Soția mea! ea este deosebită“ (germ.). ) „Poate că și eu sunt învățată cu atât confort și lux, ca și dânsa, acasă la mine.“ S-a sculat să plece, dar mi-a oferit ziare germane, Reichspost și altele editate pentru fronturi cu știri însuflețitoare pentru armatele lor. Am refuzat, rugându-l numai să permită sergentului, când își făcea raportul zilnic la Brănești
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
recunoscut pe un soldat ardelean care opera la clopote. „Nu ți-e milă și rușine să faci așa ceva?“ l-a întrebat. — „Ba îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu l-a mișcat după unul din ofițeri care, cu multă admirație, tot învârtea o față de masă cam scumpă. Opiniunea publică, după experiențele făcute, a devenit teribilă. Tülff a voit să trimită un ofițer la noi ca să întrebe de suntem acasă. Popa Costică însă, cunoscându-ne ideile și crezând că ne face un serviciu, ne-a dat drept bolnave. Eu cred că vizita lui la mănăstire era numai un pretext ca să ne vadă sans en avoir l’air și aș fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu ne dați nimic?“ Au declarat că permit aprovizionarea, dar că prea des vine doamna aceea și că a fost un denunț de la un evreu că primim vizite și vorbim în pădure cu emisari veniți din București. Pe când ne întorceam acasă cu preotul, d-na Rătescu, în treacăt, ridică o scrisoare de la Costache, pe care o aruncase în iarbă când era escortată de germani și rămăsese acolo nevăzută o jumătate de oră, în trecerea lumii. Înghe țasem de spaimă gândindu-mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vă apropie de ei. Ni meni nu știe cum se va sfârși războiul și în urmă poporul vă va fi recunoscător“. Cu ce simplitate judeca bietul om! În privința corespondenței, l-am întrebat (ca să-l încerc) când am mai putea scrie acasă. Cam rușinat, mi-a zis: „Dar aveți atâtea ocazii să dați știri familiei dvs. prin toți care trec la București! Noi nu avem nevoie să știm și nu vom ști nimic, căci suntem oameni. Tot însă pentru cei mari trebuie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rezervată, mă temeam să nu fie de rea-credință, dar, constatând că nu se dezmint, am căpătat încredere. Ne plângeau și ne ajutau pe cât puteau nu numai cu plată, dar și de bunăvoie. Astfel, ne dădeau Ausweiss ca să trimitem prin preot acasă, la mama, carne cumpărată de la ei, cer tificatul purta [mențiunea] că este pentru hrana popii și a familiei lui cât stă teau în oraș. Altă dată, eu îi spusei că orice suferință se îndură lesne când mă gândesc că vom
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frate-său, lucrător de munițiuni la Danzig, era în concediu din pricina lipsei de material. Ne spunea că de mai ține războiul vor întoarce puștile contra „die grossen Herrn“. [Influența Rusiei era apropiată.](Ibidem, p. 197. Ne citea chiar scrisorile. Familiile acasă o duceau greu. Alt soldat pomeranian ne povesti cum toți copiii lui erau bolnavi de tifos și nevasta deznădăjduită, singură de trei ani. „De ce nu ceri un concediu? îl întrebai. Ai dreptul.“ „Da, am, dar nu mi-l dau. Aș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
militare, deși mi-era milă de ei individual. pinkow. împărțirea premiilor În fine, într-o dimineață, Landowski ne prevesti că a sosit un ofițer din poliția secretă, Pinkow. Numaidecât, de frica unei percheziții, m-am oblojit cu scrisorile primite de acasă în ajun și cu caietul în care îmi scriam zilnic cele aflate și întâmplate. A plecat însă fără să vină la noi, după ce a mâncat strașnic din proviziunile aduse, cu d. Nicolaescu, impiegat al administrației lor, și după ce au jucat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]