57,801 matches
-
o mare durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e doar un personaj chinuit de remușcări: pe el îl mistuie, în aceeași măsură, suferința de a nu putea cîștiga inima femeii pe care o iubește cu patimă și, totodată, e urmărit de o cumplită spaimă. Formidabila lui izbucnire din secvența în care izbește cu barda în pereții casei nu-i altceva decît încercarea disperată de a se apăra de această spaimă a omului vinovat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Despre panica pe care o resimte în clipa în care trebuie să facă primul gest? Despre munca de Sisif ce urmează? Despre nevoia de Dumnezeu, Creatorul, cel care îi îngăduie creația. Zidirea. Pentru mine, arta este în primul rând emoție. Iubind, scriind cu emoție, metatextul poate accede la condiția de artă. Cred că în absența iubirii, a emoției, gestul critic și demersul analitic sunt în van. Și-atunci, mă întreb, de dragul retoricii, de ce s-or fi mirat colegii mei că mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Înainte de tăcere oferă simultan o dramă a însingurării și a iubirii ratate, a fracturii cuplului, a patimei distrugătoare, a înavuțirii și a geloziei maladive. Pe ecran, drama unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii de natură istorică și socială foametea și exasperarea țăranilor spoliați de arendași prevestește pojarul și măcelul răscoalei din 1907, în timp ce personajul invalidului nebun readuce în memorie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
filosofi ai zilei... Ce?! Ce ți-am spus! Ce mi-ai spus? Că e bou! Cine? Idiotul? Orbul! A, vorbești despre ce ți-am spus eu?! Ce mi-ai spus? Că e un bou! Cine... Dobitocul! Primul-secretar, Duca, care-i iubea pe surzi și mereu, în diverse ocazii, voia să vadă și el cu precizie ce năzuia să pună în scenă Alexa Visarion Fața nevăzută a lunii! a încheiat discuția, dând dreptate surzilor, păsării dintr-o altă zi, lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal obligat să gândească la pericolul inumanității reflectat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ana Oana Bineață, o copie palidă a lui Liubov Andreevna. Pe Ranevskaia Gabriela Baciu, Visarion o vede o femeie încă tânără, cu farmec, cu frică de viață, de bătrânețe, refugiată în trecut. O cabotină care face binele fără a-l iubi. E absentă și prezentă, plutește în scenă, dar o și controlează. iși fascinează partenerii, dar erotismul ei rece o face de neatins. Original este portretul oferit de regizor lui Lopahin, întruchipat de Sorin Leoveanu. Talentatul actor, încununat cu Premiul Criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Hamlet și Hlestakov, oferă și prin acest rol un reper pentru interpretări viitoare. Tânăr, atrăgător, personajul trăieste sub semnul forței dar și al fragilității. O dorește pe Liubov cea din copilăria sa. Îndrăgostit de femeia de atunci, Lopahin începe să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea cuceritorului îmbogățit. Lopahin dărâmă perdele, mută oglinzi, trage cortina de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ori rămân simpli executanți. Executanți cu sarcini minime. Interesant e faptul că actorii buni, actorii mari, nu reacționeaza organic, la această joacă: rezultatele așa-zise "spectaculoase" sunt obținute cu intepreți îndeobște mediocrii, mai mult sau mai puțin profesioniști. Știu că iubești actorii. Am auzit că ești în stare să călătorești sute de kilometri, până la celălalt capăt al țării, ca să vezi un anumit actor jucând. E parte din meseria mea. Teatrul înseamnă actorul, sau mai bine zis actorul și publicul, importanța celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu și în arte. Fragmentarea care a existat înăuntrul nostru se preschimbă acum într-o forță unitară. Mintea, trupul, spiritul se unesc pentru a celebra creația.2. Actorul? El este viața! Există o singură întrebare: cum faceți? Înainte de toate îi iubesc și nu pot fără ei. Lucrez cu actorii prin constrângere și eliberare. Modul de a face ca un gând, ca o idee să aibă carne îl fac prin actori, prin făptura vie a Actorului. El este argumentul principal al demersului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Modul de a face ca un gând, ca o idee să aibă carne îl fac prin actori, prin făptura vie a Actorului. El este argumentul principal al demersului regizoral. E și firesc. El este Viața. Cu actorii pe care îi iubesc lucrez, uitând totul. Ei sunt oamenii care trebuiesc încărcați cu energia oamenilor, a autorului, a mea și a publicului. Și când nu mai suportă forța din ei trebuie aruncați în sală și tocmai această forță comunică, această putere reverberantă care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
meu prin deschiderea mare a ochiului la tot ceea ce simțeam sau trăiam... Horele se terminau violent. Am văzut cum pentru o dragoste se răsucește cuțitul în carnea unui om, cum se așteaptă ani în șir prilejul unei răzbunări, cum se iubește noaptea sub lună plină și cum obștea își pregătește sărbătoarea pentru a celebra trecerea dintr-un an în altul: capra, ursul, Jienii manifestări teatrale expresive au fost prima mea școală de înscenare teatrală. De atunci știu că nu repetarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celebra trecerea dintr-un an în altul: capra, ursul, Jienii manifestări teatrale expresive au fost prima mea școală de înscenare teatrală. De atunci știu că nu repetarea în formulă stabilește caratele valorice ale unei reprezentații, ci implicarea. Substanțialitatea acestei implicări. Iubeam caii și mă rugam de țărani să mă lase să-i aduc seara acasă. Îmi plăceau filmele de dragoste pentru că mama mă ținea strâns lipit de ea, în singurătatea noastră comună, atunci când ieșeam în lume pentru a ne relaxa. Multe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
putând oricând să-ți refuze propunerea. Experiența a contat, poate, în faptul că am cunoscut câteva personalități ale teatrului rusesc și american. Unii dintre ei au intrat în cercul fierbinte al prieteniilor mele. Mi-a mai crescut puterea de a iubi și deznădejdea că nu voi putea duce până la capăt ceea ce doresc. Sigur că totul capătă o vibrație specială atunci când repeți pe scena unde a jucat pentru prima dată Cehov, unde a repetat Stanislavski, unde recuziterii și mașiniștii care îți urmăresc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cât se poate de autentic. Realizez brusc că esența acestui talent este tocmai extraordinarea intensitate a comunicării cu echipa. Proiectele sale țin de conjuncția mai mult sau mai puțin favorabilă a astrelor. Oare acolo sus există cineva care să-i iubească îndestul pe artiști ca să audă bătaia inimii lor și să aibă grijă de starea lor de spirit? Dar, să fim optimiști: luni 10 septembrie, Alexa Visarion a fost numit director la Teatrul Mic "teatrul unde a fost director Penciulescu". Dea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are posibilitatea să aibă mai multe vieți. Nefericirea lui este că poate să și-o piardă pe a sa proprie. Eu încep întotdeauna prima repetiție cu actorul la teatru sau pe platou cu această frază: "Voi puteți fi Dumnezeu!" Actorii iubesc regizorii care îi solicită. Relația mea cu ei este una conflictuală. E mai aspră atunci când nu suntem în stare, nici ei și nici eu, să ajungem împreună până la capătul propunerii. E o relație cu un iz erotic, ne îndrăgostim de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trăia din imaginație, din visuri, din fantezie: am dat foc la un butoi cu resturi de benzină, am fugit de acasă m-au găsit la vreo șapte kilometri depărtare, mi-am pierdut săndăluțele noi, cumpărate de mama pentru Paști. O iubeam pe mama și mă uitam la ea cu un fel de frică amestecată cu religiozitate: îmi amintesc că ea mă privea cum mâncam și îmi povestea tot felul de istorii pline de haz, ca să mă facă să nu observ cât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cum ar spune grecii? Norocul meu înseamnă credința în Dumnezeu, părinții pe care i-am avut, Veronica, Felix și Cristian, Roxana, Natalie, familia mea... Prietenia cu George Banu și Monique Borrie. Neamul meu, prietenii din copilărie, actorii pe care îi iubesc, din lume și din țară, scenografii și compozitorii cu care am lucrat, toți au dat binecuvântarea lor norocului meu. Știu să mă surp, pentru a reuși apoi ridicarea deasupra prăpastiei. Gândesc cu sufletul, iar mintea mă înțelege și dă deplinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a reuși apoi ridicarea deasupra prăpastiei. Gândesc cu sufletul, iar mintea mă înțelege și dă deplinătate faptelor. Frica are leac în arta mea. Gonesc pe nisip, dar deșertul de sub mine îmi întreține imaginația. Trăiesc într-o țară pe care o iubesc, dar unde, atunci când se spune adevărul, nu este nimic adevărat. Farmec și destin tragic deopotrivă... Solitudinea sau comuniunea/ solidaritatea cu ceilalți? Care dintre aceste două ipostaze existențiale este mai adecvată pentru un creator, din orice domeniu? Dar pentru un om
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cuprind un întreg univers ce mă atrage și-mi binecuvântează încercările. Viu și fierbinte, cum spune personajul Actorului din Noaptea bufonilor, teatrul îți cere totul, îți ia totul, te înalță și te surpă... îți blestemă orgoliul și-ți alină singurătatea. Iubesc teatrul, îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru că mă lasă să exist., îl iubesc pentru că nu-l știu... Într-o zi a omului sunt toate zilele timpului. (Borges). Ei, cam asta încerc eu. Întâlnirea artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
univers ce mă atrage și-mi binecuvântează încercările. Viu și fierbinte, cum spune personajul Actorului din Noaptea bufonilor, teatrul îți cere totul, îți ia totul, te înalță și te surpă... îți blestemă orgoliul și-ți alină singurătatea. Iubesc teatrul, îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru că mă lasă să exist., îl iubesc pentru că nu-l știu... Într-o zi a omului sunt toate zilele timpului. (Borges). Ei, cam asta încerc eu. Întâlnirea artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre artist și artă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atrage și-mi binecuvântează încercările. Viu și fierbinte, cum spune personajul Actorului din Noaptea bufonilor, teatrul îți cere totul, îți ia totul, te înalță și te surpă... îți blestemă orgoliul și-ți alină singurătatea. Iubesc teatrul, îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru că mă lasă să exist., îl iubesc pentru că nu-l știu... Într-o zi a omului sunt toate zilele timpului. (Borges). Ei, cam asta încerc eu. Întâlnirea artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre artist și artă,,, e poate anonimatul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fierbinte, cum spune personajul Actorului din Noaptea bufonilor, teatrul îți cere totul, îți ia totul, te înalță și te surpă... îți blestemă orgoliul și-ți alină singurătatea. Iubesc teatrul, îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru că mă lasă să exist., îl iubesc pentru că nu-l știu... Într-o zi a omului sunt toate zilele timpului. (Borges). Ei, cam asta încerc eu. Întâlnirea artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre artist și artă,,, e poate anonimatul, ceea ce nu mai depinde de tine, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceștia fiind membri ai familiei, iar Ceaușescu care controla acum întregul partid, precum și politica națională și externă, promovează intens „loialitatea cadrelor”. Efectul a fost anihilarea exprimării publice a oricărui gând sau idee ce ar fi putut diferi de vocea „conducătorului iubit”, precum și o deșănțată manifestare de cult al personalității, de preamărire a „fiului iubit”și a „soției sale”. Două fenomene psihosociale însoțesc această evoluție: dezvoltarea limbii de lemn ca instrument specific pentru exprimarea unor idei străine de realitatea trăită de indivizi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]