57,795 matches
-
Mulți socialiști, între care Pietro Nenni și Sandro Pertini îl sprijiniră pentru a evita o nesănătoasă spărtura în partid și o anumita confluenta a politicii lui Craxi (situată la extremă dreaptă a PSI) în PSDI. În PSI, cu alegerea la secretariatul partidului a lui Craxi, începu un proces de reînnoire (la acel moment numit "revoltă celor de 40 de ani") care duse la o perioadă de stabilitate internă între diversele curente, destinată să dureze până în primăvara lui 1978. În timp ce opoziția internă
Bettino Craxi () [Corola-website/Science/304958_a_306287]
-
talentat profesor instructor și educator". În anul 1929 a fost atestat ca profesor titular de practică la „Școala Superioară de război”. Generalul Jujescu, șef de Stat Major la Inspectoratului general de Armată 2, declara: A lucrat pentru o perioadă la „Secretariatul consiliului superior al apărării țării” (ianuarie - februarie 1931) după care, la data de 28 februarie 1931 a fost numit șef de stat major al cursului de comandament din Marele Stat Major. La 1 octombrie 1933 a devenit șef de stat
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
a organizat acțiunea de desconspirare a poeților și criticilor așa ziși "decadenți", acțiune care a purtat numele de ""Reconsiderarea moștenirii culturale"". În toată această perioadă, singurul rival cu calități ideologice era Grigore Preoteasa care în anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957 în celebrul accident aviatic din Rusia și astfel Leonte Răutu și-a putut da mână liberă în controlul și organizarea culturii române. Ca adjuncți i-a avut pe Ofelia
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
regăsesc în epoca lui Dej, la care s-a adăugat abilitatea cameleonică de adaptare în diferite situații, Răutu a reușit să-și asigure o longevitate politică de invidiat. Începând din anul 1965, Leonte Răutu accede în postura de membru al Secretariatului Comitetului Central, membru al Comitetului Executiv și va deține și funcția de viceprim-ministru cu probleme de educație. În perioada 1974 - 1981, deține funcția de rector al Academiei de partid "Ștefan Gheorghiu". În momentul în care una dintre fiicele sale decide
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
a absolvit Facultatea de Drept a Universității Ebraice din Ierusalim, devenind de formație avocat. Serviciul militar obligatoriu l-a absolvit cu gradul de sergent major în cadrul Poliției Militare a statului Israel. A intrat în politică, fiind ales ca președinte al secretariatului Partidului Shinui - de orientare liberală (1982-1983, 1988-1990). A fost membru al Consiliului Municipal al orașului Tel Aviv și președinte al Comitetului de Audit local (1983-1988). În paralel, a fost președinte al unui proiect pentru crearea unui al doilea canal de
Avraham Poraz () [Corola-website/Science/306022_a_307351]
-
profesie este agricultor. A lucrat ca președinte al Consiliului Regional Gush Katif, director-general al Companiei pentru Dezvoltare a Gush Katif, președinte al Consiliului Director al Companiei pentru Dezvoltare al Coastei Negev, membru al Organizației de Populare din Negev, membru al Secretariatului Uniunii Moshavurilor, membru al Consiliului Executiv al Iudeei și Samariei. La începutul anilor '90, Hendel a fost ales ca președinte al Consiliului Regional Hof Aza. Zvi Hendel a fost ales ca deputat în Knesset din partea Partidului Național Religios, apoi al
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
membru al Consiliului Director al Sindicatului Electricienilor din Israel. În paralel, a absolvit Facultatea de Administrație a Afacerilor la Colegiul de administrație ”Michlala LeMinhal” din Israel. A intrat în politică în cadrul Partidului de dreapta Tzomet, fiind ales ca membru al Secretariatului și al Comitetului Financiar al acestui partid. De asemenea, a fost și membru al Mișcării pentru Reforma Guvernamentală. În anul 1992, Alex Goldfarb a fost ales ca deputat în Knesset (Parlamentul statului Israel), pe lista Partidului de dreapta Tzomet, a
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
În pauza spectacolului au fost susținute mai multe discursuri de omagiere a personalității sale de către Costache Antoniu (rectorul IATC), academicianul Zaharia Stancu (directorul Teatrului Național „I.L. Caragiale”), academicianul Victor Eftimiu, dramaturgii Mircea Ștefănescu și Aurel Baranga și alții. Prin Hotărârea Secretariatului C.C. al P.C.R. nr. 3991 din 1971 a fost numit membru de onoare al Teatrului Național din București, cu ocazia aniversării a 50 de ani de când făcea parte din trupa teatrului. În 1977, cu prilejul aniversării a 60 de ani
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
prezent, la Facultatea de Litere din București studiază 1.683 de studenți la cursuri de zi, 205 la cursuri cu frecvență redusă, 506 la Învățământ la Distanță, 147 la Studii Aprofundate și Master, 326 la Colegiul Universitar de Administrație și Secretariat; 37 de absolvenți cu examen de licență urmează cursul postuniversitar de reconversie profesională pentru obținerea calificării de profesor de limba și literatura română; în fiecare an, un număr de 25 de persoane urmează cursul postuniversitar de perfecționare în Biblioteconomie. Membri
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea). Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în complicitate cu șoferul său D. Neciu. Pintilie-Bodnarenko și agenți
Ștefan Foriș () [Corola-website/Science/306158_a_307487]
-
la Galați, care-i permite să facă drumuri prin țară. Ajunge și la Târgu Jiu, unde, simulând o criză de apendicită, este internat în aceeași celulă de spital cu "bolnavul" Gheorghiu-Dej. Acolo sunt puse la punct manevrele de anihilare a secretariatului PCdR, condus de Ștefan Foriș, se fac planuri de alianțe pentru crearea unui front popular și se decide evadarea lui Dej. În anul 1944, Bodnăraș s-a deplasat la București și a luat legătura cu Constantin Pârvulescu și cu Iosif
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
în consiliul național al partidului în timpul celui de al VI-lea congres național al partidului. Ministru al Instrucțiunii Publice, în următorii doi ani (guvernele Zoli și Fanfani) a introdus studiul educației civice în școli. În 1959 i s-a încredințat secretariatul partidului în timpul celui de al VII-lea congres național. În 1963 a obținut transferul la Universitatea din Romă, în calitate de titular al catedrei de Drept și Procedura Penală la Facultatea de Științe Politice. Până în 1968 a fost președinte de consiliu creând
Aldo Moro () [Corola-website/Science/304928_a_306257]
-
România (program derulat împreună cu Banca Mondială și Fondul de Dezvoltare Socială). Virgil Petrescu a fost președinte al Organizației PNȚCD - Sector 4 București (din 1999), vicepreședinte al partidului (din 2003), coordonator al săptămânalului „Dreptatea" (din martie 2007) și vicepreședinte coordonator al Secretariatului General PNȚCD (din octombrie 2007).
Virgil Petrescu () [Corola-website/Science/305496_a_306825]
-
Științe Politice Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca, iar în perioada 1998-2004 a fost asistent universitar la aceeași facultate. În perioada 1998-2007 a fost avocat în cadrul Baroului de avocați Cluj iar în perioada 1995-1997-inspector în cadrul Direcției de protocol, secretariat, relații externe, mass-media la Primăria Municipiului Cluj-Napoca. A fost ales Deputat în Parlamentul României în cirsumscripția electorală nr. 13-Cluj, colegiul uninominal nr. 2-Cluj Napoca. Din anul 2008 ocupă funcțiile de președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, președinte al
Daniel Buda () [Corola-website/Science/305554_a_306883]
-
în trecut. (Interogatoriul preliminar luat lui Eugen Cristescu de către Dumitru Zelea Săracu, din 14 aprilie 1946, în ) Între timp gen. Constantin Tobescu a fost dat “lipsă la apel” (24.08.1944), dat “dezertor” (26.08.1944) și mutat la dispoziția Secretariatului General din Ministerul de Război, “însă înscris în controale în poziția de dezertor” (29.08.1944). În ciuda faptului că își înaintase demisia în 25 august 1944. Cu toate acestea, foaia matricolă a gen. Tobescu, singurul document valabil privind situația sa
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
de eficiență economică în acest domeniu. De asemenea a predat cursul de gospodărire a apelor și de îndiguiri și regularizări la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare a Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu. A părăsit România în 1982 lucrând în calitate de consilier șef al Secretariatului Națiunilor Unite, coordonând proiecte în India, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Senegal și diferite alte țări. După pensionarea sa a continuat să lucreze în calitate de consultant pentru diferite organizații internaționale, concentrându-se asupra activităților de combatere a corupției. s-a născut la București
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
de 500.000 oameni. Proiectul era considerat cel mai complex proiect pe care Programul Alimentar Mondial îl executase până în acel moment și un model pentru programele următoare. În anul 1990 Andrei Filotti a fost promovat pe postul de consilier al Secretariatului General al Națiunilor Unite de la New York pentru probleme de gospodărire a apelor și a mediului înconjurător. El a îndeplinit această funcție în timpul mandatelor lui Javier Pérez de Cuéllar și Boutros Boutros-Ghali, până în august 1994. În calitate de consilier al Secretariatului General, principala
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
consilier al Secretariatului General al Națiunilor Unite de la New York pentru probleme de gospodărire a apelor și a mediului înconjurător. El a îndeplinit această funcție în timpul mandatelor lui Javier Pérez de Cuéllar și Boutros Boutros-Ghali, până în august 1994. În calitate de consilier al Secretariatului General, principala responsabilitate a lui Andrei Filotti era ca, la ordinul Secretarului General sau al unuia din Secretarii Generali Adjuncți, să efectueze diferite misiuni, legate de expertiza sa tehnică, pe lângă guvernele țărilor membre ale Națiunilor Unite. Dintre acestea sunt de
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
1964 - Decretul asupra ecumenismului al Conciliului Vatican al II-lea, sublinia cu insistență că rugăciunea este sufletul mișcării ecumenice, și încurajează observarea și practicarea Săptămânii de rugăciunii pentru unitate. 1966 - Comisia „Fede e Costituzione” a Consiliului ecumenic al bisericilor și Secretariatul pentru promovarea unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine) hotărăsc pregătirea, dimpreună an de an, textul oficial al rugăciunii pentru Săptămâna de rugăciune. 1968 -Pentru prima oară Rugăciunea pentru unitatea creștină este celebrată în baza textului elaborat în
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
pentru promovarea unității creștine) hotărăsc pregătirea, dimpreună an de an, textul oficial al rugăciunii pentru Săptămâna de rugăciune. 1968 -Pentru prima oară Rugăciunea pentru unitatea creștină este celebrată în baza textului elaborat în colaborare de „Fede e Costituzione” și de Secretariatul pentru promovarea unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine). 1975 - Pentru prima oară Rugăciunea pentru unitate se bazează pe un text pregătit de un grup ecumenic local din Australia; text care a fost supus comisiei „Fede e Costituzione
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine). 1975 - Pentru prima oară Rugăciunea pentru unitate se bazează pe un text pregătit de un grup ecumenic local din Australia; text care a fost supus comisiei „Fede e Costituzione” și a Secretariatului pentru promovarea unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine). 1988 - Materialul pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitate este folosit pentru celebrarea de inaugurare a întemeierii Federației creștine din Malaezia (The Christian Federation of Malaysia), organism de legătură între
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
organizat de Fundația Partidului Liber Democrat german și desfășurat la Gumersbach (martie 2002). Este desemnat apoi pentru a îndeplini diferite demnități publice cum ar fi: director de relații publice în cadrul Agenției de Politici Energetice din România (1997-1998), secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (1998-1999), secretar de stat, șef al Departamentului Informațiilor Publice al Guvernului (1999-2000), secretar de stat, Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (martie 2000 - mai 2001) și președinte al Consiliului de Administrație al Centrului
Ludovic Orban () [Corola-website/Science/305854_a_307183]
-
titular interimar (1983-1995), profesor titular de școală universitară (1995-2007) și profesor titular de universitate (din 2007). În paralel cu activitatea didactică, a exercitat diferite funcții de conducere în cadrul Universității Zaragoza și anume: membru al Comisiei de Garanții (1986-1992), director al Secretariatului de Relații cu Studenții (21 februarie 1990 - 14 septembrie 1994), președinte al Comisiei de Evaluare și Control al Licențelor universitare (1994-1996) și membru al Consiliului de conducere al Universității din Zaragoza și al Comisiei Permanente - ca reprezentant al profesorilor (2001-2004
Fernando Zulaica Palacios () [Corola-website/Science/305954_a_307283]
-
stației Bod, a efectuat emisiuni experimentale și a contribuit la realizarea primelor radiorelee românești precum și a stației de emisie Tâncăbești (1949). La început, la Radio București lucrau 17 persoane. Printre ele: inginerul Emil Petrașcu - Director Tehnic, Domnica Păun Ghițescu - Șefa Secretariatului General, Margareta Marinescu - prima crainică, Radu Vasilescu - crainic sportiv. Pentru ca publicul să aibă acces la acest nou mijloc de comunicare, se propune în acea perioadă scăderea taxelor la importul de aparate de radio. Programele se dezvoltă considerabil și datorită instalării
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
Societatea de Difuziune Radiotelefonică devine . În 1937, Societatea se dotează cu o organigramă: un Consiliu de Administrație, care fixa principiile de organizare și conducere; un Comitet de direcție, care controla activitatea Societății; o Direcție Generală, care includea Directorii adjuncți și Secretariatul general (arhiva și registratura); o Direcție a programelor vorbite și muzicale; o Direcție tehnică; Direcția contencios; Direcția administrativă; Direcția comercială. Exista un Președinte și un Director general numit de Consiliul de Administrație. Pe 31 decembrie Societatea Română de Radiodifuziune va
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]