57,797 matches
-
Cl/ F este redus cu 25 % , comparativ cu pacienții cu funcție renală normală . Pacienții cu boală renală în stadiu terminal tratați prin hemodializă prezintă o scădere cu 25 % până la 45 % a clearance- ului , iar dozele de 135 micrograme determină o expunere similară ca cea determinată de doze de 180 micrograme la pacienții cu funcție renală normală ( vezi pct . 4. 2 ) . Sex Farmacocinetica Pegasys după injectarea subcutanată a unei singure doze a fost comparabilă între subiecții sănătoși de sex masculin și feminin
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
ani comparativ cu subiecții mai tineri ) . Valoarea ASC a fost ușor crescută ( 1663 față de 1295 ng/ ml și oră ) , dar concentrațiile plasmatice maxime ( 9, 1 față de 10, 3 ng/ ml ) au fost similare la subiecții peste 62 ani . Pe baza expunerii la medicament , a răspunsului farmacodinamic și tolerabilității , nu este necesară o doză mai mică de Pegasys la pacienții vârstnici ( vezi pct . 4. 2 ) . Insuficiență hepatică Farmacocinetica Pegasys a fost similară între subiecții sănătoși și pacienții cu hepatită B sau C
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
răspunsului farmacodinamic și tolerabilității , nu este necesară o doză mai mică de Pegasys la pacienții vârstnici ( vezi pct . 4. 2 ) . Insuficiență hepatică Farmacocinetica Pegasys a fost similară între subiecții sănătoși și pacienții cu hepatită B sau C . S- au observat expuneri și profiluri farmacocinetice comparabile la pacienții cu ciroză ( grad A Child- Pugh ) și la cei fără ciroză . 103 Locul administrării Administrarea subcutanată a Pegasys trebuie limitată la nivelul abdomenului sau coapsei , deoarece gradul absorbției , pe baza ASC , a fost cu
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
Pugh ) și la cei fără ciroză . 103 Locul administrării Administrarea subcutanată a Pegasys trebuie limitată la nivelul abdomenului sau coapsei , deoarece gradul absorbției , pe baza ASC , a fost cu 20 până la 30 % mai mare după injectarea în abdomen sau coapsă . Expunerea la Pegasys a fost scăzută în studiile după administrarea Pegasys la nivelul brațului , comparativ cu administrarea în abdomen și coapsă 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate acută și cronică s- au efectuat la maimuța cynomolgus , iar constatările
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
respectiv , 8 msec . La < 1 % dintre acești pacienți s- au observat valori ale QTcF > 500 msec . Nu s- a observat în studiile clinice apariția episoadelor de torsadă a vârfurilor . Într- un studiu efectuat la voluntari sănătoși , la care expunerile sistemice la medicament au fost comparabile cu cele observate la pacienți , modificarea față de valoarea inițială a valorii medii a intervalului QTcF ponderat în funcție de timp , calculată prin excluderea rezultatelor obținute în cazul administrării placebo , a fost de 7 msec ( IÎ ± 4
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
apariției prelungirii intervalului QT ( vezi pct . 4. 2 , 4. 5 și 5. 2 ) . Utilizarea concomitentă a Tasigna cu medicamente care sunt inductori puternici ai CYP3A4 ( de exemplu fenitoina , rifampicina , carbamazepina , fenobarbitalul sau preparate pe bază de sunătoare ) poate determina reducerea expunerii sistemice la nilotinib într- o măsură relevantă clinic . De aceea , la pacienții care utilizează Tasigna , trebuie aleasă utilizarea concomitentă a altor medicamente cu potențial mai scăzut de inducere a CYP3A4 ( vezi pct . 4. 5 ) . Inhibarea secreției gastrice acide poate avea
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
într- o măsură relevantă clinic . De aceea , la pacienții care utilizează Tasigna , trebuie aleasă utilizarea concomitentă a altor medicamente cu potențial mai scăzut de inducere a CYP3A4 ( vezi pct . 4. 5 ) . Inhibarea secreției gastrice acide poate avea ca rezultat o expunere mai mică la nilotinib . De aceea , nu se recomandă utilizarea concomitentă cu Tasigna a antiacidelor , a blocantelor receptorilor H2 sau a inhibitorilor pompei de protoni ( vezi pct . 4. 5 ) . Efectul alimentelor Alimentele determină creșterea biodisponibilității nilotinibului . Tasigna nu trebuie administrat
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
este determinată de boală ) decât limita superioară a valorilor normalului și/ sau cu bilirubinemie totală > 1, 5 ori decât limita superioară a valorilor normalului . Metabolizarea nilotinibului este , în principal , hepatică . De aceea , pacienții cu insuficiență hepatică pot prezenta o expunere crescută la nilotinib și trebuie tratați cu precauție ( vezi pct . 4. 2 ) . Lipazemie S- au observat creșteri ale lipazemiei . Se recomandă efectuarea cu precauție a tratamentului la pacienții cu antecedente patologice de pancreatită . Lactoză Capsulele Tasigna conțin lactoză . Pacienții cu
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
la nivel hepatic și este , de asemenea , substrat al pompei de eflux polimedicamentos , glicoproteina P ( Pgp ) . De aceea , absorbția și eliminarea ulterioară a nilotinibului absorbit sistemic poate fi influențată de substanțe care afectează CYP3A4 și/ sau Pgp . La subiecții sănătoși expunerea la nilotinib a crescut de 3 ori în cazul administrării în asociere cu ketoconazol , un inhibitor puternic al CYP3A4 . Nu trebuie efectuat tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 , categorie în care sunt incluse ketoconazolul , itraconazolul , voriconazolul , ritonavirul , moxifloxacina , claritromicina
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
puternic al CYP3A4 . Nu trebuie efectuat tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 , categorie în care sunt incluse ketoconazolul , itraconazolul , voriconazolul , ritonavirul , moxifloxacina , claritromicina și telitromicina ( vezi pct . 4. 2 și 4. 4 ) . De asemenea , poate fi de așteptat creșterea expunerii la nilotinib în cazul utilizării acestuia concomitent cu inhibitori moderați ai CYP3A4 . Trebuie avută în vedere utilizarea concomitentă a altor medicamente care nu inhibă sau inhibă în mică măsură CYP3A4 . 5 Substanțe care pot determina scăderea concentrațiilor plasmatice ale nilotinibului
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
cu 64 % și reduce ASC a nilotinibului cu 80 % . Rifampicina și nilotnibul nu trebuie utilizate concomitent . Administrarea concomitentă a altor medicamente care induc CYP3A4 ( de exemplu fenitoina , carbamazepina , fenobarbitalul și preparatele pe bază de sunătoare ) poate , de asemenea , determina reducerea expunerii sistemice la nilotinib într- o măsură relevantă clinic . La pacienții care prezintă indicație terapeutică pentru utilizarea inductorilor CYP3A4 , trebuie alese alte medicamente cu un potențial mai scăzut de inducere enzimatică . Solubilitatea nilotinibului este dependentă de pH , de aceea absorbția nilotinibului
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
precauție mai ales în cazul utilizării concomitente a nilotinibului și a medicamentelor cu indice terapeutic mic . În plus , administrarea la subiecții sănătoși a unei doze unice de Tasigna în asociere cu midazolam a avut ca rezultat creșterea cu 30 % a expunerii sistemice la midazolam . Nu se poate exclude faptul conform căruia efectul nilotinibului este mai intens la starea de echilibru . Administrarea Tasigna în asociere cu substraturi ale acestor enzime , care au un indice terapeutic mic [ de exemplu astemizolul , terfenadina , cisaprida , pimozida
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
de a afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiții de siguranță nu trebuie să efectueze aceste activități atâta timp cât reacțiile adverse persistă ( vezi pct . 4. 8 ) . 4. 8 Reacții adverse Datele prezentate mai jos reflectă expunerea la Tasigna a 438 pacienți în cadrul unui studiu deschis multicentric . În momentul centralizării datelor , 46 % dintre pacienții cu LGC în fază cronică ( LGC- FC ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 6- 12 luni , iar 18 % dintre pacienți prezentau o
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
vezi pct . 4. 8 ) . 4. 8 Reacții adverse Datele prezentate mai jos reflectă expunerea la Tasigna a 438 pacienți în cadrul unui studiu deschis multicentric . În momentul centralizării datelor , 46 % dintre pacienții cu LGC în fază cronică ( LGC- FC ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 6- 12 luni , iar 18 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . 62 % dintre pacienții cu LGC în fază accelerată ( LGC- FA ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 3- 12 luni iar
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
la Tasigna a 438 pacienți în cadrul unui studiu deschis multicentric . În momentul centralizării datelor , 46 % dintre pacienții cu LGC în fază cronică ( LGC- FC ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 6- 12 luni , iar 18 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . 62 % dintre pacienții cu LGC în fază accelerată ( LGC- FA ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 3- 12 luni iar 10 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . Doza administrată a
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
LGC în fază cronică ( LGC- FC ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 6- 12 luni , iar 18 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . 62 % dintre pacienții cu LGC în fază accelerată ( LGC- FA ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 3- 12 luni iar 10 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . Doza administrată a fost de 400 mg de două ori pe zi . Valoarea mediană a duratelor de expunere , exprimată în zile
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
12 luni , iar 18 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . 62 % dintre pacienții cu LGC în fază accelerată ( LGC- FA ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 3- 12 luni iar 10 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . Doza administrată a fost de 400 mg de două ori pe zi . Valoarea mediană a duratelor de expunere , exprimată în zile , a fost de 245 ( 1- 502 ) pentru pacienții cu LGC- FC și , de 138
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
FA ) prezentau o expunere cu durată cuprinsă între 3- 12 luni iar 10 % dintre pacienți prezentau o expunere cu durată de peste 12 luni . Doza administrată a fost de 400 mg de două ori pe zi . Valoarea mediană a duratelor de expunere , exprimată în zile , a fost de 245 ( 1- 502 ) pentru pacienții cu LGC- FC și , de 138 ( 2- 503 ) pentru pacienții cu LGC- FA . Cele mai frecvente evenimente adverse non- hematologice , determinate de medicamentul administrat , au fost erupții cutanate , prurit
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
de cel puțin o oră după administrare ) cu excepția cazurilor în care au existat semne ale unui răspuns terapeutic inadecvat sau ale progresiei bolii . S- a permis creșterea dozei la 600 mg de două ori pe zi . Tabelul 5 Durata de expunere la Tasigna Faza cronică n=320 Faza accelerată n=119 202 ( 196- 437 ) ( 103- 359 ) În categoria de rezistență la imatinib s- au inclus cazurile de lipsă de obținere a unui răspuns hematologic complet ( în decurs de 3 luni ) , a
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
doze de nilotinib marcat radioactiv , peste 90 % din doza administrată s- a eliminat în decurs de 7 zile , în principal în materiile fecale ( 94 % din doza administrată ) . Medicamentul sub formă nemetabolizată a constituit 69 % din doza eliminată . Liniaritate/ non- liniaritate Expunerea la nilotinib la starea de echilibru a fost dependentă de doză , în cazul administrării zilnice a dozelor unice mai mari de 400 mg creșterile expunerii sistemice fiind mai puțin decât proporționale cu doza administrată . În cazul administrării dozei de 400
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
doza administrată ) . Medicamentul sub formă nemetabolizată a constituit 69 % din doza eliminată . Liniaritate/ non- liniaritate Expunerea la nilotinib la starea de echilibru a fost dependentă de doză , în cazul administrării zilnice a dozelor unice mai mari de 400 mg creșterile expunerii sistemice fiind mai puțin decât proporționale cu doza administrată . În cazul administrării dozei de 400 mg de două ori pe zi , la starea de echilibru , expunerea serică zilnică la nilotinib a fost cu 35 % mai mare decât cea determinată de
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
doză , în cazul administrării zilnice a dozelor unice mai mari de 400 mg creșterile expunerii sistemice fiind mai puțin decât proporționale cu doza administrată . În cazul administrării dozei de 400 mg de două ori pe zi , la starea de echilibru , expunerea serică zilnică la nilotinib a fost cu 35 % mai mare decât cea determinată de administrarea zilnică a dozei unice de 800 mg . Nu a existat nicio creștere relevantă a expunerii la nilotinib în cazul creșterii dozei de la 400 mg de
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
mg de două ori pe zi , la starea de echilibru , expunerea serică zilnică la nilotinib a fost cu 35 % mai mare decât cea determinată de administrarea zilnică a dozei unice de 800 mg . Nu a existat nicio creștere relevantă a expunerii la nilotinib în cazul creșterii dozei de la 400 mg de două ori pe zi la 600 mg de două ori pe zi . Caracteristici observate la pacienți Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au obținut în principal în ziua 8
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
nilotinib în cazul creșterii dozei de la 400 mg de două ori pe zi la 600 mg de două ori pe zi . Caracteristici observate la pacienți Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au obținut în principal în ziua 8 . Creșterea expunerii serice la nilotinib dintre cea determinată de prima doză administrată și cea observată la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori în cazul administrării zilnice în doză unică și de 3, 8 ori în cazul administrării de două
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
celulelor sinusoidale sau celulelor Kupffer , hiperplazia ductelor biliare și fibroză periportală ) . În general , modificările biochimice au fost reversibile în totalitate după o perioadă de întrerupere a administrării de patru săptămâni , în timp ce modificările histologice s- au dovedit a fi parțial reversibile . Expunerile determinate de cele mai mici doze după administrarea cărora s- au putut observa efectele hepatice au fost mai mici decât expunerea observată la om după administrarea dozei de 800 mg/ zi . La șoarecii sau șobolanii la care s- a administrat
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]