57,801 matches
-
Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe care o presupune. Într-adev]r, este nevoie de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea fâț] de ceilalți. Aspecte legate de justiția privind corectitudinea și distribuția se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o imagine detaliat] a Bisericii, având o atitudine foarte critic] atunci când aceasta nu se constituie în comunitatea dorit]. R]mân deschise întreb]rile cu privire la justiție. S] lu]m ca exemplu doi p]rinți care au doi copii, pe care îi iubesc la fel de mult; deși aceștia pot fi foarte diferiți, p]rinții trebuie s] fie corecți cu amândoi. Dac] așa stau lucrurile în nucleul familial, este la fel de necesar și mult mai dificil s] adopt]m o atitudine corect] în cadrul colectivit]ții din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]cie, castitate și ascultare, si care se constiuie în Ordinul C]lug]resc. Restul oamenilor trebuie s] urmeze înv]ț]turile etice de bâz], obligatorii pentru toți. Cu alte cuvinte, trebuie s] fim corecți, ins] putem sau nu s] iubim. Este un fel de examen de absolvire al vieții creștine. Aceast] abodare pune c]s]toria pe planul al doilea. Ast]zi, Ordinul C]lug]resc prosper], iar pledoaria în favoarea sa se face rar pe aceast] linie, chiar de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu și care sunt înf]ptuite pentru motivul potrivit, adic] iubirea de Dumnezeu și dorința de perfecționare, doar pentru a fi mai aproape de El. Dup] cum spune Sfanțul Augustin: „A tr]i bine nu este altceva decât a-L iubi pe Dumnezeu din toat] inima, sufletul și mintea” (De moribus ecclesiae catholicae, I, 25, 46). Aceast] afirmație introduce o evidențiere a st]rii de spirit a agentului, mai mult decât o parformanț] a acestuia, și posibilitatea ca, în timp ce dou] persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezentându-ne câteva argumente potrivit c]rora ar trebui s] accept]m acest principiu (deși aceast] etap] este de multe ori omis]), apoi ne arăt] cum s] obținem din acest principiu alte principii cum ar fi: „S] nu minți” sau „iubește-ți p]rinții” (un exemplu fâț] de care sunt din ce in ce mai atașat). De vreme ce teoria noastr] ofer] mai multe principii de bâz], ea trebuie s] demonstreze cum funcționeaz] acestea că un tot unitar. Aceast] demonstrație poate fi f]cut] în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Middlemarch, George Eliot scria despre personajul Dorothea Brooke: „Avea un spirit speculativ, care tânjea dup] o concepție nobil] asupra lumii, o lume din care s] fac] parte parohia din Tipton și care s] îi accepte felul ei de a fi; iubea intensitatea și m]reția lucrurilor și îmbr]tisa tot ceea ce i se înf]tisa în acest fel.” Dorothea se c]s]torește cu reverendul Casaubon, a c]rui mediocritate și nesiguranț] o descoper] în scurt timp; Casaubon devine atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și posibilitatea existenței relațiilor personale este subminat]. Din acest punct de vedere, p]rinții ar trebui s] aib] grij] de copiii lor deoarece acest lucru este cerut de regulile generale și imparțiale ale moralei, si nu din cauza faptului c] își iubesc copiii. Argumentul similar în cazul prietenilor sau al soților. Am putea stabili în continuare relații cvasiapropiate, dar acestea ar fi fondate pe reguli morale generale, nu pe atracție sau alegere personal]. Aceast] perspectiv] elimin] câteva dintre beneficiile primare ale relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aceast] perspectiv] elimin] câteva dintre beneficiile primare ale relațiilor personale: de exemplu, faptul c] ele ne susțin imaginea pozitiv] despre sine. Relațiile apropiate sunt cele în care oamenii ne plac pentru ceea ce suntem, pentru caracterul nostru. Astfel, atunci când cineva te iubește, te face s] ai o p]rere bun] în leg]tur] cu persoana ta; acele persoane au ales s] te iubeasc] pentru ceea ce ești tu. Din punctul de vedere al lui Rachels ins], unele persoane ar fi prietenii ț]i
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este datoria lor. În mod similar, p]rinții ar trebui s] aib] grij] de copiii lor, iar prietenii unul de cel]lalt în conformitate cu regulile morale generale. Dar prietenii nu își doresc acest fel de grij] impersonal]; ei vor s] fie iubiți pentru ceea ce sunt. Loialitatea total] pentru o teorie moral] imparțial] pare s] nu ia în calcul dragostea pe care oamenii și-o doresc atât de mult. Aceast] problem] a determinat filosofi precum Bernard Williams, Susan Wolf și Thomas Nagel s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Influență reciproc] a moralei și a relațiilor personale Se pare c] am ajuns într-un impas. Ambele viziuni au ceva atractiv. În unele cazuri, cănd preocuparea moral] pentru necunoscuți se afl] în conflict cu preocuparea pentru cei pe care ii iubim, presupunem c] preocuparea pentru cei apropiați ar trebui s] prevaleze celeilalte. În plus, aceasta pare s] fie în conflict cu principiul imparțialit]ții, și acest principiu se afl] în centrul înțelegerii noastre morale; mai mult, este extrem de nedrept că șansele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care eu sunt acea persoan], egale că fort] cu acelea pe care ea le are în prezent. Acest lucru este implicat în urmărea Regulii de Aur, s] facem altora ceea ce vrem că alții s] ne fac] și s] ne iubim vecinii că pe noi înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice avantaje ale unei reciprocit]ți posibile. Din punct de vedere biologic, toate acestea par a ar]ta c] nu se diminueaz] doar sentimentele de afecțiune atunci când este vorba despre necunoscuți, ci și simțul obligațiilor morale. Virtual, faptul c] ne iubim copiii mai mult decât pe un necunoscut reprezint] un truism; ins] perspectiva evoluționist] sugereaz], de asemenea, c] dovedim un simț mai mare al obligației morale fâț] de propriii copii decât fâț] de un copil oarecare. Chiar și în ceea ce privește cunoștințele exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de foame în Africa ar trebui s] fie aceeași cu cea pe care o avem fâț] de unul dintre copiii noștri (1972, pentru o viziune puțin diferit], vezi concluzia capitolul 23, „S]r]cia, o problem] global]”). Desigur, el își iubește copiii mai mult decât pe cei ai altora, ins] nu aceasta este ideea. El afirm] c] avem aceleași obligații fâț] de toți. Nu știu cum s-ar putea ajunge la un consens altfel decât prin a face apel la sentimentele oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndeplinirea ritualurilor, „Teoriei Poruncii Divine” eșueaz]. În afar] de aceast] problem] legat] de menținerea echivalentei, „Teoria Poruncii Divine” se confrunt] cu probleme mai serioase, v]zute în mod tradițional că ap]rute din dilemă pus] de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
menținerea echivalentei, „Teoria Poruncii Divine” se confrunt] cu probleme mai serioase, v]zute în mod tradițional că ap]rute din dilemă pus] de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] salveze „Teoria Poruncii Divine” prin modificarea ei într-un fel care ar evita acest rezultat inacceptabil. În acest scop, el își propune s] controleze leg]tură dintre voia lui Dumnezeu și bine întemeind-o pe presupunerea c] Dumnezeu ne iubește. În timp ce el o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre morale (sau cel puțin ale Lui) pur și simplu „s-ar sf]râma”, nepermițând concluzia c] în asemenea împrejur]ri (că și acelea în care Dumnezeu ar comandă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre morale (sau cel puțin ale Lui) pur și simplu „s-ar sf]râma”, nepermițând concluzia c] în asemenea împrejur]ri (că și acelea în care Dumnezeu ar comandă cruzimea) cruzimea nu ar fi un lucru r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu, de la El însuși (Pike), sau c] asemenea constrângeri sunt de fapt adev]ruri necesare, care s] nu fie gândite că limite adev]rate ale puterii lui Dumnezeu (Swinburne). Sau am putea susține c] principiul potrivit c]ruia Dumnezeu ne iubește face de neînțeles ideea c] Dumnezeu poruncește lucruri pe care le g]sim inacceptabile din punct de vedere moral, cum ar fi cruzimea (Adams), de neînțeles este și ideea c] ceea ce este bine depinde de voia lui Dumnezeu doar datorit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scormone pămîntul ierbos cu tocul pantofului. Dă-i și dă-i. Pînă cînd l-au găbjit purtătorii de kalașnikoave. Înșfăcat, luat pe sus, dus. Atît. Dacă gingașii mînuitori de avtamate ar fi știut că Aruștei tocmai atunci scria nuvelița Peretele iubit de pictor, l-ar fi lăsat să scurme pînă la apus de soare, fără să-l omoare. Dar ei nu știau asta. Nu știau să citească. Nu mult după întîmplare, visătorul terorist a și murit. Așa a luptat Aruștei împotriva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca un pocnet de șampanie: Rațiunea gurmandă. Și cine putea s-o scrie mai dezinvolt-calificat decît un francez: Michel Onfray! Capitolul, printre atîtea, despre deja pomenita șampanie, balansează între fine asociații savante și manopere concrete de cramă. Cîteva fraze: Șampania iubește aerul, în vreme ce alte vinuri îndrăgesc pămîntul; ea venerează ceea ce e aerian, eterat, ajungînd să-și facă din gaz un aliat; este mai degrabă complicea timpului decît a spațiului, căci nu pămîntul este domeniul ei de predilecție. În toate astea se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să cad (în ianuarie) pe gheață și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să cad (în ianuarie) pe gheață și spre satisfacția unora căderea (contuzie forte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să cad (în ianuarie) pe gheață și spre satisfacția unora căderea (contuzie forte) să fi fost pe mîna dreaptă, cea care de ani de zile a "supărat", dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]