65,481 matches
-
cei doi copii n-au reușit să culeagă ciupercă? Tu cum ai proceda? ARICIUL ȚEPELUȘ Într-un luminiș din pădure își aveau căsuța o familie de arici. Tatăl Țepușilă umblă toată ziua prin pădure după treburile lui. Mama, Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la mușuroi, că era greu și abia îl mai putea țări după ea. „Sigur, cum să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă în găsirea unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă în găsirea unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
distinctive ale unei cărți și se vor asimilă treptat comportamente specifice: de lectură după imagini , de împrumut, de alegere a unei cărți, etc. În grădiniță comunicarea verbală activă a copiilor se realizează zi de zi, de la primirea lor până la plecarea acasă.De exemplu , în momentul sosirii copiilor la grădiniță se poate purta un dialog scurt referitor la modul mmcum și-ai petrecut timpul în familie, la ceea ce au văzut la TV, cu cine s-au jucat, la ce treburi i-au
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Mihăilă, dar categoria asta nu reprezintă o grupă valorică, ci este vorba despre altceva, cum tocmai am prezentat mai sus. Îndrăznesc să spun că în România, spre deosebire de alte țări cum ar fi Iugoslavia, unde pictura naivă detailistă este la ea acasă, pictura naivă grosieră este reprezentată mai puternic, poate și datorită temperamentului diferit al românilor, care să nu uităm că sunt latini la origine. Dar pe această temă se poate scrie o altă carte întreagă și mult mai groasă. Dacă ne
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pictor naiv. Dânsul pictează de prin 1979, dacă nu mă înșel, și este un pictor foarte prolific și în prezent. Trebuie să recunosc faptul că datorită lui am luat cunoștință cu pictura naivă, prin anumite împrejurări am ajuns la el acasă, am văzut ce pictează, mi-a plăcut, și am zis ca așa ceva pot să fac și eu. După 4 luni de ucenicie la dânsul, m-am rupt de stilul lui, deoarece doream foarte mult să am un stil al meu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
băuturii, care era aferentă, sau alocată pentru tabără, băutură pe care tot Vintilă o administra, ținută bineînțeles tot la el în cameră. Noi primeam cu țârâita câte o sticlă de vin, iar el, când vroia, se servea ca la el acasă din butoiul instalat la el în cameră. Îmi aduc aminte din acea tabără faptul că îi plăcea foarte mult să joace șah, și uneori mă mai provoca la câte o partidă. Nu câștigam tot timpul, trebuie să recunosc asta, dar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
făceam în prima zi de tabără, le întindeam pe șasiuri, băteam cuie de zor, aducând încă de la Reșița ciocanul și cuiele potrivite, acelea de tapițerie fiind destul de bune. Pânzele le împărțeam câte două-trei de căciulă, dar mai veneam și de acasă cu câte una doua deja începute, ca să lucrăm și pentru sufletul nostru, nu doar pânze care știam că le vom da pentru tabără. Dădeam pânza cu vinarom diluat cu apă, sau cu aracet diluat, cam astea erau soluțiile pe vremea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
organizezi o tabără de pictură naivă, îți trebuie foarte mulți bani, apoi să vină 10-12 pictori naivi în tabără, să le asiguri cazarea, masa, apoi culori, pânză șasiuri, și să mai și plătești transportul până în tabăra de pictură și înapoi acasă. Eu am organizat la viața mea vreo câteva tabere de pictură naivă și trebuie să recunosc că nu e de loc ușor. Dar să mă întorc la Nea Oblete, care ne-a organizat multe plimbări cu barca pe Dunăre de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și gândeam ce figură o să facă Vintilă când o să ne vadă cu peștele prins. De fapt șalăul acela l-am pus la congelator și a doua zi, pentru că era ziua plecării, l-am pus în plasă și l-am dus acasă. Cu șalăii prinși, seara la cabană. Se poate vedea și buturuga mare folosită ca masă, pe care am pictat în lateral, peste câțiva ani, sigla fundației „Arta Naivă Universală” Și pentru că veni vorba de pește, în alt an când am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
șalăii prinși, seara la cabană. Se poate vedea și buturuga mare folosită ca masă, pe care am pictat în lateral, peste câțiva ani, sigla fundației „Arta Naivă Universală” Și pentru că veni vorba de pește, în alt an când am plecat acasă de la Moldova Nouă, vorbisem cu ceva timp în urmă cu nea Oblete să-mi aducă un pește mare, tot pentru dus acasă. Chiar în ziua când să plecăm, mai aveam cam o oră, și apare nea Oblete cu o Dacie
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ani, sigla fundației „Arta Naivă Universală” Și pentru că veni vorba de pește, în alt an când am plecat acasă de la Moldova Nouă, vorbisem cu ceva timp în urmă cu nea Oblete să-mi aducă un pește mare, tot pentru dus acasă. Chiar în ziua când să plecăm, mai aveam cam o oră, și apare nea Oblete cu o Dacie, în portbagajul la care avea un somn de vreo 7 kg., viu, prins cu puțin timp în urmă. Îmi aduc aminte că
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Chiar în ziua când să plecăm, mai aveam cam o oră, și apare nea Oblete cu o Dacie, în portbagajul la care avea un somn de vreo 7 kg., viu, prins cu puțin timp în urmă. Îmi aduc aminte că acasă la Reșița m-am chinuit să-i tai capul cu un fierăstrău, cap care l-am dat unei pictorițe din București care fusese cu noi în tabără, Valeria Tofan, ea plecând în seara aceea cu trenul spre București. În ziua
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de pictură naivă. Bineînțeles că d-l Vintilă era foarte supărat, de altfel mi-a spus că de ce nu l-am pus măcar președinte de onoare, fapt care numai merită comentat. De altfel am avut într-o seară la mine acasă o ședință cu membrii consiliului de administrație, ca să facem alegeri, și Vintilă mi-a spus dacă nu poate să asiste și el. Din nou o chestie care nu se poate comenta....... Am făcut inclusiv o siglă la această fundație, era
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aceste amintiri nici nu am observat că alături de mine stătea colegul meu, sculptorul Vasile Văsiuț care privea și medita la fel ca mine în tăcere. Așa am început o dezbatere viz-a-viz de aceste lucrări, care nu respectau nici-o regulă. Seara acasă, în loc să dorm meditam la lucrările văzute în expoziție și mai ales la cele de artă naivă ale pictorului Gh.Babeț, care prin efectul produs asupra mea, îmi aduceau în memorie felul cum coloram cu vopsele industriale împreună cu nepotul meu Siegfrid
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
propriu, nu a mai apelat la Asociația Artiștilor Plastici, și-a trimis un membru al cenaclului. Așa am participat eu, în septembrie 1988, la Tabăra națională de Artă Plastică de la Toplița, Jud. Harghita. În tabără fiecare trebuia să aducă de acasă o lucrare pentru organizarea unei expoziții. Eu am dus o lucrare executată în Tabăra de la Văliug, lucrarea a fost remarcată de pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea. Spre surprinderea mea pictorul Ion Murariu, abia sosit, privind lucrarea din diferite unghiuri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nici nu auziseră de noi. La numai 5 zile după vernisaj am aflat întâmplător că expoziția fusese închisă, lucrările au fost ridicate mai puțin lucrările mele și ale soției. În ziua în care mi-am recuperat lucrările de la Muzeu, ajungând acasă am găsit în cutia poștală un plic în care eram anunțat că am fost demisionat din Fundația VINTILĂ-ARPLANA. Ce este o demisie totuși ? Gustav-Ioan Hlinka 2006 GUSTAVIOAN HLINKA Pictor, grafician Născut la data de 6 iunie 1947, localitatea SteierdorfAnina județul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sculptură, erau mai ușor de a le așterne pe pânză, prinzând într-un timp mai scurt viață. Ajunsesem în stadiul în care îmi permiteam să aleg modul de ami realiza ideile: în sculptură sau pictură. În primăvara anului 2002, primesc acasă invitația doamnei Elena Dumitrescu, de a participa la cea de a IV-a ediție a Festivalului de Artă Naivă, organizat de Fundația First din Timișoara. Participasem și la edițiile anterioare, fiind cunoscut ca sculptor de către organizatori. Tematica expoziției era ,,Vremea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
artă fotografică. Era un prilej foarte bun, fiind și zonă de munte. Timpul trecea fără să-mi dau seama. Mai erau câteva ceasuri până la plecare. Bagajul mă aștepta deja în hol gata de plecare. Era prima dată când plecam de acasă de când murise mama. Acum nu avea cine să mă mai aștepte să mă întorc repede, ori să-mi ureze: ,,drum bun maică, să vii repede, că mi-e urât singură”. Învârtindu-mă prin casă, picând cu gândul pe undele amintirilor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
12 vernisajul Expoziției Naționale de Icoane ,,Rugămu-ne Ție!”, iar seara mă aflam ca și acum pe peronul Gării de Nord îndreptându-mă spre casă. Plecasem cu acceleratul de Vatra Dornei, schimbasem trenul în Pașcani unde aveam legătură după aproape 4 ore. Ajuns acasă nu am mai apucat să-i dau mamei înghețata pe care o cumpărasem în drumul spre casă. Mama era așa cum o lăsasem, singură în camera ei, dormind, după cum părea întru-un somn foarte adânc. Nu am vrut s-o trezesc
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care erau organizatorii manifestării ne-au dat o masă seara, aproape de ora nouă, după ce ne-au purtat pe la aproape toate manifestările din program. Noroc cu domnul Vintilă care ne-a luat pe toți cei veniți din alte zone la el acasă, înainte de vernisajul expoziției: Denisa Mihăilă, Gheorghe Babeț, Valeria Tofan, Valentin Boța, Gheorghe Boancă și cu mine, așezându-ne la o masă bogată, cu toate bunătățile. Cele mai căutate au fost sărmăluțele doamnei Stela. Familia Hlinka, Doina și Gusti, au veni
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fost de acord, dar auzind că e fata morarului din sat și-a schimbat categoric atitudinea. Anita avea să vină în fiecare dimineață, oferindu-se să ne aducă lapte în schimbul a câteva ore de pictură alături de noi, seara întorcându-se acasă. Lucrul care ne-a șocat pe o parte dintre noi era că și ea trebuia să lase două tablouri pentru tabără. La masă fiecare își păstrase locul, Anita își găsise un loc lângă Bobiță în fața mea. Se așezase cu grijă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era singurul care nu picta, stătea liniștit ascultând un post de radio de la un tranzistor ce îl purta mereu, ținându-i de urât. El picta foarte greu și ar fi durat foarte mult până să termine un tablou. Adusese de acasă două tablouri gata finalizate pentru tabără. În plus, ce remarcasem era că și maicăsa, care era însoțitoarea lui prin lege, datorită handicapului pe care îl avea, trebuia și ea la rândul ei să cotizeze cu două tablouri. Astfel, Vasilică adusese
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
diferite piese pe strung, am fost atras de fibra lemnului și de diferitele forme ce luau naștere la cea mai mică atingere a dălții cu care lucram pe strung, schimbându-se în diferite forme plăcute ochiului. În 1994, am încercat acasă cu o simplă daltă dreaptă mică să sculptez un basorelief. De data aceasta, lemnul nu se mai învârtea, fiind nevoit să mă învârt eu în jurul lui. Acesta a fost și motivul de început, „dacă pot da naștere unei forme atunci când
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]