58,766 matches
-
perioada Primăverii de la Praga (1968). Politica militaristă a statelor comuniste care înarmau țările din Africa sub pretextul ajutorului reciproc l-a îndemnat să renunțe la domeniul de studiu ales inițial, îndreptându-l către studiile umaniste. A urmat cursurile Secției română - franceză a Facultății de Filozofie din cadrul Universității Caroline din Praga (1969-1974). Studiul limbii franceze l-a atras încă din liceu, iar cea de-a doua specializare, limba română, a ales-o din simpatie față de România, stat ce a refuzat să participe
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
din Africa sub pretextul ajutorului reciproc l-a îndemnat să renunțe la domeniul de studiu ales inițial, îndreptându-l către studiile umaniste. A urmat cursurile Secției română - franceză a Facultății de Filozofie din cadrul Universității Caroline din Praga (1969-1974). Studiul limbii franceze l-a atras încă din liceu, iar cea de-a doua specializare, limba română, a ales-o din simpatie față de România, stat ce a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varșovia. În anul 1979 a obținut
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
obținut un doctorat în filologie la aceeași universitate, pe specializarea limba română. A devenit pasionat de literatura română și a călătorit în România, fiind întâmpinat peste tot cu o mare simpatie. După absolvirea facultății, a început să traducă din limbile franceză și română în limba cehă. A lucrat ca redactor-stilizator la Editura Práce (1977-1984), apoi ca redactor la Secția literaturi romanice a Editurii Odeon din Praga (1984-1994), unde a ocupat în perioada 1992-1993 funcția de redactor-șef. A îndeplinit apoi funcția
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
este lector la Catedra de Studii Romanice a Universității Caroline din Praga. În 2007 a obținut premiul literar Magnesia Litera pentru cea mai bună traducere, traducerea cărții "Simion Liftnicul" de Petru Cimpoeșu fiind aleasă, de asemenea, cartea anului. Traduce ficțiune franceză și română. Printre autorii traduși se află Mircea Eliade, Ion Dezideriu Sîrbu, Laurențiu Fulga și Radu Tudoran. A tradus în limba cehă o mare parte din opera literară a lui Mircea Eliade: ("Domnișoara Christina", "Șarpele", "Nunta în cer", "Secretul doctorului
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
(n. 5 noiembrie 1894, Thann, Alsacia, Imperiul German d. 6 martie 1962, Paris) a fost un psihiatru și psihanalist francez. A studiat medicina la Berlin și a purtat corespondență cu Sigmund Freud. Este autorul mai multor cărți de psihoanaliză. Născut în Alsacia, a fost mobilizat în armata germană în perioada 1914-1918. A studiat medicina la Berlin, dar și-a prezentat
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
Raymond de Saussure. El a corespondat cu Freud, a scris unele lucrări de referință, în special "Psychopathologie de l'échec" și a format numeroși psihanaliști printre care Jean Bergeret și Françoise Dolto. A fost o personalitate de referință a psihanalizei franceze până în 1945, când a devenit o figură controversată din cauza raporturilor pe care le-a întreținut în timpul războiului cu Matthias Göring (psihiatru german care a militat împotriva „psihanalizei evreiești” și văr al lui Hermann Göring): între 1940 și 1942, Laforgue a
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
figură controversată din cauza raporturilor pe care le-a întreținut în timpul războiului cu Matthias Göring (psihiatru german care a militat împotriva „psihanalizei evreiești” și văr al lui Hermann Göring): între 1940 și 1942, Laforgue a dorit arianizarea totală a profesiilor psihoterapeutice franceze, adică înlăturarea evreilor și eliminarea influenței evreiești în plan ideologic. În primăvara anului 1946, el a fost achitat într-un proces de epurare a membrilor Consiliului Ordinului Psihiatric din Paris. A colaborat în același an la revista "Psyché" a lui
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
1946, el a fost achitat într-un proces de epurare a membrilor Consiliului Ordinului Psihiatric din Paris. A colaborat în același an la revista "Psyché" a lui Maryse Choisy. În 1953 a părăsit Societatea Psihanalitică din Paris, alăturându-se Societății Franceze de Psihanaliză. În 1956 s-a stabilit la Casablanca unde a fondat "l'Institut de psychanalyse de Casablanca". A fost interesat o perioadă de neopsihanaliză. Primește Legiunea de Onoare în 1953. A murit la 6 martie 1962 în Paris.
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
fost și căpitan. În perioada 2012-2014 a fost legitimat la Sporting nazairien în Fédérale 1, primul eșalon valoric din rugby amator în Franța. În sezonul 2014-2015 s-a alăturat clubului Massy Essonne în Pro D2, al doilea eșalon valoric profesionist francez. Din sezonul 2015-2016 joacă pentru UȘ Colomiers, si in Pro D2. A fost selecționat pentru prima dată la echipa națională a României pentru un meci de Cupă Europeană a Națiunilor împotriva Ucraina în 2006. A devenit căpitanul selecționatei române după
Mihai Macovei () [Corola-website/Science/334884_a_336213]
-
Pinhead, Cenobitul cel rău al seriei "Hellraiser", apare la bordul unei stații spațiale din spațiul cosmic, stație condusă de cercetătorul Doctor Paul Merchant. Misiunea acestuia este de a închide porțile iadului odată pentru totdeauna. Asta pentru că strămoșul său, un fabricant francez de jucării din secolul al XVIII-lea, a construit o cutie-puzzle malefică care deschide porțile către un tărâm asemănător iadului. De-a lungul timpului, urmașii acestuia au încercat să-l oprească pe Pinhead. Dar acum, Dr.Merchant a construit o
Legături de sânge () [Corola-website/Science/332040_a_333369]
-
a primului sequel, "", pentru care a câștigat un Premiul Saturn pentru cea mai bună muzică. Filmele ulterioare ale seriei au folosit muzica a diferiți compozitori. O refacere de către Dimension Films a "Hellraiser" a fost anunțată inițial în noiembrie 2006. Regizorul francez Pascal Laugier a fost desemnat pentru a regiza filmul, dar a fost înlăturat mai târziu din cadrul acestui proiectul din cauza disputelor cu producătorii privind creația artistică; Laugier a vrut ca filmul său să fie o abordare foarte serioasă în timp ce producătorii au
Hellraiser (film) () [Corola-website/Science/332039_a_333368]
-
Antipa”. s-a ocupat și de sistematica "Araneae" (Păianjenii). A tradus operele lui Charles Darwin și a colaborat cu scenariști, în calitate de consultant științific, la filme de scurt metraj, având o temeinică pregătire filozofică și cunoscând mai multe limbi (română, engleză, franceză, germană). Între anii 1950-1987, a publicat peste 80 de lucrări științifice și cărți de specialitate asupra biologiei, zoogeografiei și sistematicii infraspecifice a amfibienilor și reptilelor din România. A fost membru în numeroase organisme zoologice prestigioase naționale și internaționale - membru al
Ion E. Fuhn () [Corola-website/Science/332047_a_333376]
-
Elveția a avut ca scop limitarea accesului la studii în domeniul medicinei. La toate universitățile de limbă germană se practică teste de aptitudini, dar și de cunoștințe, pentru ca numai studenții care obțin scoruri ridicate să fie admiși. Universitățile de limbă franceză nu aplică acest principiu. Primul an de studii la medicină este nerestricționat, în schimb admiterea în următorul an se face pe baza unor examene severe. La alte specializări extrem de solicitate, precum psihologie sau jurnalism, se practică teste de aptitudini. Înainte de
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
(n. 1 ianuarie 1924, Toulon - d. 1 aprilie 2014, Paris) a fost un istoric francez, autor specializat în istoria Evului Mediu, cu precădere în secolele XII și XIII. Prin longevitate, activitatea prolifică, angajamentul profesional, cariera universitară, este considerat unul dintre cei mai marcanți medieviști ai secolului XX. Între 1972 și 1977 a condus Școala de
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
-o, delimitând în manieră personală mai multe etape, în particular „renașterea” din secolul al XII-lea. Este autorul a două biografii acceptate la scară mondială ca fiind cele mai acurate și documentate, viețile regelui Ludovic al IX-lea (singurul monarh francez sanctificat) și cea a sfântului Francisc de Assisi. În octombrie 2000 i s-a decernat titlul de Doctor în Filosofie, distincție onorifică a Universității din Pavia iar în anul 2004 a primit Premiul Dr. A. H. Heineken din partea Academiei Regale
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
Béatrice Martin (născută la 22 septembrie 1989), foarte cunoscută după numele de scenă () este o cantautoare canadiană. Fiind o francofonă din Montreal, ea cântă de obicei în franceză și a fost lăudată pentru că a adus "la chanson française" (cântecul francez) unei noi generații a tineretului din Quebec. Născută în provincia Quebec, Béatrice Martin a început să cânte la pian la vârsta de 3 ani. Ea a fost admisă la "Conservatoire de musique du Québec à Montréal" la 9 ani și
Cœur de pirate () [Corola-website/Science/332060_a_333389]
-
care va deveni mai târziu subiectul piesei „Francis” de pe albumul de debut. De asemenea, ea a mai avut o performanță scurtă și în trupa "Bonjour Brumaire", de la sfârșitul lui 2007 până în aprilie 2008. Într-un reportaj difuzat la o televiziune franceză, Béatrice Martin a explicat alegerea numelui „”. Ea a nu a dorit să apară „ca o muziciancă izolată, ci a vrut să aibă din start o identitate a trupei.” Și-a lansat albumul de debut "Cœur de pirate" pe data de
Cœur de pirate () [Corola-website/Science/332060_a_333389]
-
arhidiecezei să devină Östra Aros. La doi ani după acest eveniment, în anul 1272, arhiepiscopul a decis dărâmarea bisericii din centrul orașului, cu hramul Sfintei Treimi, și construirea în locul ei a unei catedrale impunătoare. Au fost chemați meșteri și arhitecți francezi, printre care și maestrul Étienne de Bonneuil. Lucrările au fost lente din cauza climei reci, a ninsorii, a epidemiei de ciumă și a câtorva dificultăți financiare. În anul 1435, în vremea arhiepiscopului Olaus Laurentii (1432-1438), cu toate că încă nu era gata, catedrala
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
și decât unele provincii - Umphang (Provincia Tak) de 4.325,4 km² este cel mai mare și cel mai slab populat amphoe. Denumirile districtelor sunt unice, totuși în unele cazuri denumirea thailandeză are aceeași formă în română (inclusiv în engleză, franceză și alte limbi)) din cauza deficiențelor din sistemul de romanizare. Unica excepție, este numele Districtul Chaloem Phra Kiat, cu care a fost botezat 5 districte create în 1996 pentru a sărbători cea de-a 50-a aniversare a accederii la tron
Amphoe () [Corola-website/Science/332107_a_333436]
-
fost utilizat încă din perioada Antichității pentru producția de sticlă, textile, săpun și hârtie iar principala sursă de potasă era cenușa de lemn din Europa Occidentală. În secolul al XVIII-lea această resursă a devenit nerentabilă datorită defrișărilor iar Academia Franceză de Științe a oferit un premiu în valoare de 2400 livre franceze pentru o metodă care să producă baze din sarea de mare (clorură de sodiu). Procesul Leblanc a fost patentat în 1791 de Nicolas Leblanc care a construit apoi
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
și hârtie iar principala sursă de potasă era cenușa de lemn din Europa Occidentală. În secolul al XVIII-lea această resursă a devenit nerentabilă datorită defrișărilor iar Academia Franceză de Științe a oferit un premiu în valoare de 2400 livre franceze pentru o metodă care să producă baze din sarea de mare (clorură de sodiu). Procesul Leblanc a fost patentat în 1791 de Nicolas Leblanc care a construit apoi o fabrică în Saint-Denis dar nu a mai primit premiul în bani
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
metodă care să producă baze din sarea de mare (clorură de sodiu). Procesul Leblanc a fost patentat în 1791 de Nicolas Leblanc care a construit apoi o fabrică în Saint-Denis dar nu a mai primit premiul în bani din cauza Revoluției Franceze. Totuși, Procesul Leblanc a avut succes în Marea Britanie. William Losh a construit prima fabrică de sodă pe Fluviul Tyne în 1816 dar a rămas la scară mică până în 1824 datorită tarifelor mari pe sare. Când aceste tarife au fost micșorate
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
Victor Marie (n. 13 decembrie 1825 la Constantinopol - 1899) a fost un militar otoman și francez care, după ce s-a angajat în Legiunea străină, a fost numit general de divizie în armata Imperiului Otoman și a sfârșit prin a fi pașă de Constantinopol. După copilăria petrecută la Constantinopol, tânărul Nikolaos Vitalidis, fiu al unui hamal, s-
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
8 august 1859, în cursul campaniei din Italia, a fost promovat căpitan. Trimis în Mexic cu regimentul străin, l-a reîntâlnit pe mareșalul Bazain care îl detesta, însă acest lucru nu l-a împiedicat să ceară și să obțină naturalizarea franceză la 8 iunie 1867. Sfârșitul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, a condus la reuniunea Congresului de la Berlin. Puterile participante la congres au avut ca sarcină, între altele, să numească, pentru „a ajuta” sultanul la administrarea Rumeliei Orientale (provincie a Imperiului Otoman
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
de Imperiul Otoman și alipirea acesteia la Bulgaria proaspăt autonomă. Prințul Vogoridis (Alecu Vogoride), descendent de fanariot, a fost numit guvernator civil, de comun acord cu sultanul și cu patriarhul de la Constantinopol. Pentru postul de guvernator militar, însărcinatul cu afaceri francez l-a propus pe Vitalis, care prezenta avantajul, în raport cu alți candidați susținuți de celelalte puteri, prin cunoașterea limbilor locale și era totodată supus (altfel spus: "cetățean") al Imperiului Otoman și creștin ortodox. Candidatura i-a fost reținută și, ținând cont
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]