64,222 matches
-
al Pământului așa cum aisbergurile se prelungesc sub suprafața apei. Cu cât este mai mare "altitudinea" topografiei, cu atât mai "profundă" este penetrația „"rădăcinii"”. În 1858 , într-o altă comunicare, Pratt critică ideile lui Airy (ce nu erau în concordanță cu teoria contracției al cărui adept era Pratt ), reluând și dezvoltând ideile sale (enunțate în 1857 ) cu privire la echilibrul straturilor superioare ale Pământului. Conform lui Pratt , "sub nivelul mării" (atât sub oceane cât și sub continente), scoarța terestră "are o grosimea constantă ". Echilibrul
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
cu cât este mai mare altitudinea reliefului la suprafață, cu atât este mai mică densitatea rocilor de dedesubt". În 1864 și 1870 Pratt prezintă alte două comunicări la Royal Society în care-și expune punctul său de vedere (bazat pe teoria contracției), cu privire la "cauza existenței depresiunilor și elevațiilor" de la suprafața Pământului: "acestea sunt produsul contracției și dilatării termice ". În 1881 , geologul britanic Osmond Fisher ("1817-1914") publică lucrarea „"Physics of the Earth`s Crust, 1881"” unde combate teoria contracției și completează conceptul
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
de vedere (bazat pe teoria contracției), cu privire la "cauza existenței depresiunilor și elevațiilor" de la suprafața Pământului: "acestea sunt produsul contracției și dilatării termice ". În 1881 , geologul britanic Osmond Fisher ("1817-1914") publică lucrarea „"Physics of the Earth`s Crust, 1881"” unde combate teoria contracției și completează conceptul izostatic cu o precizare importantă: "scoarța trebuie să fie într-o stare de echilibru hidrostatic aproximativ astfel că orice creștere majoră a încărcării unei regiuni va produce o coborâre a acesteia și orice descărcare majoră a
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
de Pratt : Deși în multe cazuri cele două mecanisme de compensare izostatică propuse de Airy și Pratt explică destul de bine "mișcările verticale ale scoarței" și "anomaliile gravitaționale locale", (de mică întindere în plan orizontal), în acest stadiu de dezvoltarea al teoriei izostaziei era larg acceptată ideea că în raport cu structura reală a Pământului, aceste mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
ale scoarței" și "anomaliile gravitaționale locale", (de mică întindere în plan orizontal), în acest stadiu de dezvoltarea al teoriei izostaziei era larg acceptată ideea că în raport cu structura reală a Pământului, aceste mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869 -1919") dezvoltă într-o serie de lucrări ideea "că porțiunea din scoarță aflată imediat deasupra nivelului de compensație trebuie să fie rigidă
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
a altitudinii litosferei" prin "deplasări pe verticală" ("suprafața pământului se mișcă în sus și în jos "). Echilibrarea celor două forțe conduce la "dispariția" acestor "deplasări" și intrarea sistemului în stare de echilibru izostatic . Într-un aproximare grosieră ("forma simplă a teoriei") se poate spune că izostazia este principiul lui Arhimede aplicat straturilor superioare ale Pământului. În această formă simplă, izostazia arată că blocurile de scoarță terestră (mai puțin dense și mai ușoare) „"plutesc"” în substratul mai dens (mantaua superioară) la fel
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele "Velázquez". Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are deabia 18 ani. În 1618 se căsătorește cu Juana
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din: Trusci, Etruri sau , după cum îi numeau românii, si Tyrsanoi în limba elina. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna. Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
cărei membri se înmulțeau după fiecare sufragiu din țările avansate. Karl Kautsky, poreclit și "Papa al Marxismului", a fost cel mai radical membru. El a ocupat funcția foarte importantă de editor al influentului "Die Neue Zeit" (Timpuri Noi), ziarul de teorie politică al foarte marelui Partid Social Democrat din Germania (SPD) - cel mai important partid al Internaționalei. Până în 1910, au apărut facțiuni în social-democrația de stânga, (cum se autodefineau marxiștii care dominau Internaționala), iar gânditori de stânga, precum Rosa Luxemburg și
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. Este cunoscut în special pentru românul sau "Numele trandafirului" ("Îl nome della roșa", 1980), în care a combinat elemente de semiotica într-un cadru ficțional combinat cu analiza biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe române, incluzând "Pendulul lui Foucault" și "Insula din ziua de ieri" Cel mai recent român al său, "Cimitirul din Praga", publicat în 2010, este un "best-seller". a fost președintele Școlii Superioare de Studii
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială. Discuții despre ce este
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar în perioada modernă. Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul gânditorilor din Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă. O analiză importantă în evoluția teoriilor despre stat, considerată o adevărată teorie a statului, este Principele lui Machiavelli. Începând cu secolul XIX, mai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă. O analiză importantă în evoluția teoriilor despre stat, considerată o adevărată teorie a statului, este Principele lui Machiavelli. Începând cu secolul XIX, mai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal aceste noi concepții sunt puse și
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă. O analiză importantă în evoluția teoriilor despre stat, considerată o adevărată teorie a statului, este Principele lui Machiavelli. Începând cu secolul XIX, mai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal aceste noi concepții sunt puse și în practică. Statul, o noțiune abstractă des utilizată în trecut, dar mai ales în
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
cealaltă este aprecierea statului prin consecințele acțiunii sale, cea mai comună fiind stabilizarea socială în interiorul teritoriului controlat de acesta. Noțiunea Stat de drept este, în general, utilizată pentru a sublinia diferențele existente între regimurile democratice și regimurile autoritare (dictatoriale). În teoria politică, prin stat de drept se înțelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică. În statul de drept, statul este garantul libertăților și drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea internă și externă a cetățenilor prin instituții
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
să existe stat ?". Printre susținătorii acestei doctrine se numără Stirner, Proudhon, Bakunin, toți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimal, acesta fiind perceput de anarhiști ca o entitate care nu se îngrijește de nevoile propriilor cetățeni.. Principalele direcții dinspre care au fost atacate teoriile care susțin statul pot fi exprimate prin două idei: orice stat este tiranic, el
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimal, acesta fiind perceput de anarhiști ca o entitate care nu se îngrijește de nevoile propriilor cetățeni.. Principalele direcții dinspre care au fost atacate teoriile care susțin statul pot fi exprimate prin două idei: orice stat este tiranic, el împiedică libera exprimare socială a individului sau, din contră, statul este pasiv față de nevoile individului. Proudhon consideră statul o întreprindere care are ca obiect de activitate
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea utopiilor specifice începutului mișcării de stânga și anume: statul nu trebuie să asigure fericirea tuturor, nu trebuie să
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea utopiilor specifice începutului mișcării de stânga și anume: statul nu trebuie să asigure fericirea tuturor, nu trebuie să conducă toate aspectele economice și nici nu trebuie să-și facă
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
ASCR). În anul universitar 1923 - 1924 și-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la școala militară de geniu din București, unde a obținut gradul de sublocotenent. În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: "Cercetări asupra cunoștinței", "Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței", "Misticismul și teoria cunoștinței". A proiectat "Sistemul meu filosofic: existențialismul". A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR și a fost influențat de profesorii săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu. În 1925, și-a luat licențele în Filosofie și
Mircea Vulcănescu () [Corola-website/Science/298600_a_299929]
-
1923 - 1924 și-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la școala militară de geniu din București, unde a obținut gradul de sublocotenent. În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: "Cercetări asupra cunoștinței", "Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței", "Misticismul și teoria cunoștinței". A proiectat "Sistemul meu filosofic: existențialismul". A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR și a fost influențat de profesorii săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu. În 1925, și-a luat licențele în Filosofie și în Drept. În primăvara
Mircea Vulcănescu () [Corola-website/Science/298600_a_299929]
-
(n. 1354 - d. 23 septembrie 1386), domn al Țării Românești între cca. 1383 sau 1385 - 23 septembrie 1386), este fiul lui Radu I și frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân. În general se acceptă teoria conform căreia nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menționare conform căreia Radu I mai era încă în viață este din anul 1380, iar prima menționare ca voievod a lui Dan I
Dan I () [Corola-website/Science/298643_a_299972]
-
Una dintre consecințele dispariției sistemului bipolar și exploziei tehnologice actuale este preocuparea tot mai mare pe care statele o acordă războiului informațional ca război politic, ca parte componentă a politicii statului, atât pentru promovarea cât și pentru protejarea intereselor naționale. Teoria și practica războiului informațional se bucură în ultimul timp de o atenție crescândă din partea politicienilor, strategilor, oamenilor de știință și mijloacelor de informare în masă din diverse țări, îndeosebi din spațiul nord-atlantic și european. Nimic nu poate exista în afara sistemelor
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
în matematici la Sorbona. În 1881, devine profesor suplinitor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, apoi la "Școala Specială de Artilerie și Geniu". În 1882 intră ca profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București. Aici, în 1888, a ținut primele cursuri de teoria grupurilor și de teoria lui Galois. Printre studenții săi se numără Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Simion Stoilow. A fost președintele primului
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]