KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...289 >

7,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo. Privi în jurul său și, ridică de jos o ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise afară, lanterna îi scăpase din mâini și probabil se rostogolise undeva înăuntru. Nu-i nimic, mai avea una și apoi, felinarele agățate de pereți erau toate la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
degeaba și încercase să se întoarcă la serviciu. Medicul fusese însă foarte ferm: Nici nu intră în discuție, domnule inspector! îi spusese categoric acesta. Deocamdată încă paisprezece zile de repaus. După aceea mai vedem! Chiar dacă rana s-a cicatrizat frumos, înăuntru, în zonele umede vindecarea încă nu s-a încheiat. Mușchii se prind mai greu și nu vreau să riscăm nimic. V-aș recomanda chiar să plecați undeva la munte și să încercați să-i dați organismului timpul necesar să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ajuns și noi. Pop clătină din cap după care se apropie de camion, încercând să deschidă portiera din dreptul șoferului. E încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină. Adică ați pus mâna pe mâner și pe geam? întrebă Cristi. Drăgan îl privi fără să răspundă. Se uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă și privi înăuntru pe geam. Nu se vedea nimic neobișnuit acolo. Lăsați-mă pe mine! Lângă el stătea Traian Voicu, șeful de coloană, care ținea în mână ceva care lui Cristi i se păru a fi o șurubelniță scurtă și subțire. O port

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol. Chestia aia... se întoarse el spre Traian Voicu care rămă sese lângă portieră și îl privea curios, se potrivește și la contact? Nu. M-am ferit să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi în scaun cu cheile în mână. Introduse cheia în contact și o răsuci ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oricine trecea pe acolo că în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea să ne fie de trebuință. Agentul închise punga și se întoarse spre superiorul lui: Duc asta la laborator, nu-i așa? întrebă el. Care laborator? se arătă mirat Cristian. Voi nu aveți așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
găsim mare lucru, ori poate chiar deloc. V-am spus că nu ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să ne ducem zilele de azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mult. Se pipăi instinctiv la șold, unde ar fi trebuit să se afle cuțitul cu arc de care nu se despărțea niciodată. Bineînțeles că nu-l avea la el, ieșise din cort numai în izmene iar arma rămăsese împreună cu pantalonii înăuntru. Era lipsit complet de apărare. Se afla cu mâinile goale în fața a cel puțin trei atacatori. Încercă să judece situația în care se găsea. În față, în spate și în dreapta se aflau dușmanii. Nu-i auzea mișcându-se dar desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse poarta și intră înăuntru. N-ar trebui să batem mai întâi? întrebă Toma. De ce? ridică Ileana din umeri. Ușa lui Moș Calistrat este deschisă tot timpul. Măcar să-l anunțăm că suntem aici. Nu-i nevoie, știe că venim. Cu o zi în urmă, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așezat aici, vâlva a început a face prăpăd printre ei. Îi ucidea pe capete și le răpea viețile în fiecare zi. Văzând asta, zeii au pus un paznic la gura peșterii unde sălășluia fiara. Misiunea lui este s-o țină înăuntru și, să nu crezi că e puțin lucru să îi ții piept. După cum ai văzut, nu știe decât să omoare pe cei care îi ies în cale. Nu cruță pe nimeni, nu contează că e bătrân ori copil, sau dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va fi lună plină și cerul este senin, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
unde fuseseră cu o zi în urmă. Aici, îi arătă lavița de lângă perete, făcân du-i semn să ia loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra micuță, prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i nici o problemă, spuse Cristian, sunt obișnuit cu nopțile nedormite. Dar, da, am dormit câteva ceasuri, adăugă el văzând privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut apa din adân curi, trei galerii se deschideau în fața noastră spre măruntaiele mun telui. Tata s-a îndreptat spre cea din dreapta și am pătruns înăuntru. Nu departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
asistase până atunci tăcută la discuția dintre cei doi, dar acum prinsese din zbor ideea lui Cristian. No, ce-i așa excelent? se miră Calistrat. Peștera, îi explică Cristian, este cea mai bună cutie, ba mai mult, bestia este deja înăuntru. În fiecare dimineață intră singură acolo, noi nu mai trebuie decât să închidem intrarea. Mă întreb cum de nu ne-a venit ideea asta mai devreme! Ușor de zis, spuse Calistrat. Nici de făcut nu-i chiar atât de greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și apoi încă unul. Eu, în locul tău, nu m-aș aventura acolo! o prinse de mână Cristian, oprind-o. De ce? Mai e până la asfințit. Nu știu, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
N-ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim de ale noastre. Se apropie de lada de lemn și o deschise. Înăuntru, înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
habar n-am. Mă gândesc să arunc în aer stâncile de acolo! îi arătă Cristian bolta. Nu-i rău, îl aprobă Moș Calistrat. Dacă ne reușește, bolta se va prăbuși peste intrare și o va acoperi în întregime. Nu știu ce e înăuntru, aș vrea să arunc o privire acolo. Trebuie să văd care e forma tavanului peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]