7,005 matches
-
pe scânduri scria cât de mult le-am iubit pe ea și pe mă-sa și pe fii-sa și soră-sa și tot neamul ei de bestii, și că Între timp nu s-a schimbat nimic, chiar dacă de acum Încolo nu va mai fi cum a fost. Auzeam apa dușului curgând și pierzându-se-n vuietul viscolului de afară și-n zăngănitul tramvaielor și ceva Îmi spunea că de-acum toate se vor schimba În bine. Ea a apărut ștergându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spune, literatura și cultura au rezistat, neclintindu-se de pe poziția pe care ei au susținut-o vreme de patruzeci și ceva de ani, măcar că unii ca mine și ca Ortansa n-am fost chemați să ne alăturăm. Poate de-acum Încolo, Aurele, fără Îndoială că de-acum Încolo se va găsi și pentru noi ceva care să ne justifice pretențiile cât de cât. Adevărul e că stăteam acolo de aproape două luni fără nici un fel de griji și fără să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-se de pe poziția pe care ei au susținut-o vreme de patruzeci și ceva de ani, măcar că unii ca mine și ca Ortansa n-am fost chemați să ne alăturăm. Poate de-acum Încolo, Aurele, fără Îndoială că de-acum Încolo se va găsi și pentru noi ceva care să ne justifice pretențiile cât de cât. Adevărul e că stăteam acolo de aproape două luni fără nici un fel de griji și fără să ne deranjăm prea tare unul pe altul. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu prea aveam Încotro. Cam tot pe atunci, Ortansa a rămas gravidă și mi-a spus că ține foarte mult și-i hotărâtă, bineînțeles, nici eu n-aș fi dat cu piciorul; toate se vor schimba În bine de-acum Încolo. Nu mai suntem așa tineri, dar nici până Într-atât de bătrâni. Venise În sfârșit vremea să ne luăm În serios și să fim cât de cât În rândul lumii. Nu era totuși deloc ușoară meseria aia, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Se uita pe sub gene În gura mea plină, vânturând de-l lua transpirața monede de zece și douăzeci de lei, și câteva de cincizeci și mi se pare că și una de o sută. - Merge treaba? Îl Întreb. - De-acum Încolo Începe să meargă. A-nceput să vie lumea. - De unde ești, prietene? - Io? Mă privește câteva clipe lungi cu surâsul nătâng și candid de prin partea locului. Noi suntem din Tuzla. Ei sunt, da. Oricum nu mi-aș fi Închipuit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trăit și am retrăit până-n pragul demenței și al uitării de sine viețile celor doi și viețile altor oameni al căror sâinge se zbate neîncetat În dovleacul ăsta de căpățână. Ei toți sunt părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poposeam În fiecare seară În alți ani, și a luat patru halbe de bere și șase mici. În ruptul capului n-a vrut să se atingă de micii ăia. - Nu mi-e foame, vere, ia de mănâncă. Și de mâine Încolo o să fie și mai bine, ai să vezi, aicea-i de noi. I-am mâncat singur până la urmă. El tot mă mai Întreba dacă m-am săturat, să-i spun dacă mi-e foame și ce vreau să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde ale lui Michael Jackson, irupând ca un contrapunct visceral al năzuințelor noastre. Presimte el că o să meargă sezonul până-n septembrie Încolo, și la fel presimțeam și eu În timp ce pândeam contrapunctul zgomotului de sticlă spartă din mijlocul melodiei. Se duse să mai ia două halbe de bere, și o pizza, tot pentru mine, s-o mănânc toată eu, văru’ lui bun, neamu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să plece acasă văzând vremea asta frumoasă. Și cât naiba o să mai freci menta pe-aici, barosane? Toată vacanța probabil, până-n septembrie Încolo. E Învățat, fiindcă la el În Piatra Neamț tot așa se descurcă. Eu și Laur am fost Întru totul de acord cu el când ne-a spus că-i mai bine să ceri decât să faci altele, drept pentru care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se Întunecă. Păi bineînțeles că nu merită. N-a știut el cum merge sezonu’ prin părțile astea, că de dimineață până la prânz Îți iei tot atâta fără să dai la sapă. Numai de-ar ține Dumnezeu vremea bună până-n septembrie Încolo, vere, până atuncea ne Îmbrăcăm toți trei și punem și câte o jumătate de milion deoparte. Păi Neli e de nădejde, vere, peste tot pe unde-am fost m-am ajutat cu ea. I-o fată cuminte și ascultătoare dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu bucile astea mari pe burta mea, ca să mă subțiezi și să mă strivești? - D-aia, tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să mâncăm mici și fripturi. În fiecare noapte o să ieșim de-acum Încolo. Gata, tăticuțule, nu mai strâng bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur, am rămas numai cu tăticuțu’ meu. O să mâncăm bine mereu și nu mai contează ce-o să fie la iarnă, și iar o ia de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În ruptul capului nu m-aș fi Întors cu ele acasă ca să le păstrez pentru a doua zi. Aia e, că se mai rărise lumea pe plajă, chiar dacă vremea abia se răcorise și rămăsese tot Însorită. Abia după cinci-șase septembrie Încolo aveam de gând să-mi reduc porția la patruzeci sau cincizeci de pahare, și ne-am fi descurcat și mai târzuiu din ce reușisem să pun deoparte și ce o să mai scoată Neli cu strugurii și cu turcul ei până prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vorbit, nu știu ce, că nam auzit, cu directorul, care mi-a aruncat o singură privire, cântărindu-mă dintr-o dată, mama i se adresă, cu un glas, care parcă nu era al ei. „.. Apăi, dom’le, eu m-oi duci !.. de-amu încolo, „’neavoastră face-ț’ ce-ț’ ști cu dânsu’..!”. Mama s-o mai uitat o dată la mine, la fel ca dimineață, „Măi, să cii cuminti... și s asculți..!”, atât mi-a spus, ș-o plecat fără să’ntoarcă capul..!”. Profesorul tăcu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zilele care-mi rămân de trăit ascultând vrăjit ploaia asta. Aș dori atât de mult să-mi dau ultima suflare sub adierea acestei muzici inefabile. Plouă. Sunt lacrimi pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi văd mâinile mici care desprind, sfioase, peștișorul cel neascultător din cârlig și-l pun pe o lespede albă, mai încolo. După aceea, copilul privește foarte intrigat la peștele care, scos din apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia ce i se citește-n ochi în timp ce se uită extaziat la salturile agonizante ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
automat repudierea zilelor bune petrecute în patrie, zilele fremătătoare din Amores, ale „efemerelor victorii de prin saloane și alcovuri”. Sfâșiat de durere și foarte contradictoriu se anunță în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul întreg cu cele șapte coline semăna cu o lavă încinsă ... Aerul era îmbibat cu un miros de putreziciune și de sex”), precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi făcută prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizației. 4. Orice stat contractant la Convenția internațională pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici încolo cunoscută ca fiind Convenția fondului, 1971, poate ratifica, acceptă, aprobă sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, acceptă, aprobă sau adera în același timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenției, în afară cazului în care denunță Convenția fondului
PROTOCOLUL din 27 noiembrie 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126786_a_128115]
-
fi făcută prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizației. 4. Orice stat contractant la Convenția internațională pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici încolo cunoscută ca fiind Convenția fondului, 1971, poate ratifica, acceptă, aprobă sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, acceptă, aprobă sau adera în același timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenției, în afară cazului în care denunță Convenția fondului
ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000 pentru aderarea României la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126785_a_128114]
-
am gândit la asta, și mult mai târziu am început să înțeleg. Așadar, am fost mezinul familiei dar asta, contrar preconcepțiilor, nu a presupus un tratament preferențial. Cu toate acestea, trebuie să spun că am fost, de la un moment dat încolo, un privilegiat - am avut camera mea, după ce, la începutul anilor optzeci, părinții au decis să se mute de la două la patru camere. Odată ajuns la școală, am descoperit că multe dintre lucrurile pe care le luam de bune, în virtutea educației
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a dreptul, nu te mai uitai ce aveai în blid. Un camarad mai atent a văzut: "Ia, uite, băi, ia fii atent ce plutesc aici!" Și erau viermi fierți. L-a chemat pe căpitanul Andrei, care mânca și el mai încolo dintr-o cană din aceea de inox. "Ce e mă, ce nu vă convine?" "Luați tovarășu', uitați-vă, mâncați!" S-a uitat și a oprit totul: "Gata, nu mai mănâncă nimeni!" A mers în Comandament, a făcut rapid raport și-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dea muniție". Dar la București s-a dat muniție. M. M.: Probabil la Timișoara s-a-ncercat o acțiune de intimidare. S. B.: Era vorba că unitățile erau ieșite. Cred că Milea l-a păcălit pe Ceaușescu. O să vedem mai încolo. M. M.: La noi s-a dat muniție dar, v-am spus, Comandantul Diviziei a precizat: "Nu ieșiți din cazarmă!" Deci, era clară problema. Am dat muniție, eram toți pregătiți, dar n-am ieșit din cazarmă. Cui să tragi la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
S. B.: Cu toate astea, spuneați că v-a fost foame două-trei zile. M. M.: Mănânci pâine, mai mănânci o pâine, iar mai mănânci o pâine... S. B.: Ți se acrește, vrei o mâncare caldă. M. M.: Cam de pe 26 încolo s-au reglementat lucrurile, adică s-au liniștit. Dar eram rufoși, nespălați. Unde să te speli în Piață? Nespălați de-o săptămână, puțeam. S. B.: Erau condiții de front, practic. M. M.: Mai rău, că pe front ai bucătăria înapoia
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
în care este Muzeul de Artă, se afla Regimentul de Tancuri de pe Olteniței. Într-una din zile, m-am trezit că a venit peste mine în Piață Regimentul de Tancuri din Caracal și am spus: "Mă, băieți, duceți-vă mai încolo că nu mai avem loc!" S. B.: Aglomerație mare! M. M.: La un moment dat vine cineva și-mi spune: "Am prins niște ofițeri de la USLA!" Bun, și care-i problema?" Ce facem cu ei, îi împușcăm?" Stai, adu-i
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]