7,890 matches
-
are ființă: ființa ființării -, adică își întărește caracterul său funcțional; desigur, nu îl pierde pe cel ființial, dar acesta este susținut mai degrabă de timp, ființarea în cauză fiind timpul, anume acel timp care timporizează prin prezentuirea ființării conștiente, care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului. Tocmai de aici decurge faptul că preeminența ființării conștiente este doar funcțională ea preluând funcțiunea de ființă, pentru sine și pentru întreaga ființare -, iar ființial ea este asemenea oricărei ființări, conștiente (reflexive și deschise
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel el apare, în ordinea constituirii, ca "ceva" ce este și care, spre deosebire de însăși ființa, se constituie continuu sau este în curs de constituire factică. Transferul funcțional dinspre ființă către ființare, prin timporizare (dar prin acea timporizare, care, ca prezentuire, îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, fiind valabilă pentru ființarea conștientă și pentru Celălaltul său) nu poate fi nesocotit, pentru că nu reprezintă un sens marginal pe care reducția judicativă îl formulează. Și, de altfel, el poate fi privit chiar dincolo de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o temă dintre cele scoase la iveală de reducție nu a fost dezvoltată aici, scopul meu fiiind doar acela de a semnala componentele unei structuri formale a dictaturii judicativului, de a indica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se află, în sens constitutiv, în orizontul dictaturii judicativului, în toate componentele acesteia, și atunci, mai departe, se află, în același sens constitutiv, în toate aspectele și elementele judecății, fiind, până la urmă, constitutiv înseși judecății. Întoarcerea la timp, așadar, este îngăduită de chiar regulile judicative și are sensul indicării faptului că timpul este elementul constitutiv desigur, originar al întregului orizont al dictaturii judicativului, începând cu elementele judecății și încheind cu fenomenele de raționalitate publică amintite mai sus; ceea ce înseamnă că el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legitimează și susține. Ne-am putea înnoi sensibilitatea față de non-judicativ, gândind, rostind și făptuind într-o dezordine ideologică fapt prezentat de ideologiile fel de fel ca fiind imposibil -, de exemplu, după normele unei unități de viață pe care istoria a îngăduit-o la un moment dat chiar ca fenomen public desigur, foarte limitat în "publicitatea" sa lăuntrică -, dar pe care a trecut-o, între timp, într-un orizont secund de viețuire omenească, față de cel propriu-zis public, și care tocmai de aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formele posibile ale gândirii, chiar ale depășirii dictaturii judicativului, dar el nu poate reveni în spațiul public în compania ideologiei sau prin mijloace ideologice. Oricum, lumea vieții umane (în infinirea virtualității sale), "obiectualizată" în anumite experiențe de gândire exemplare, poate îngădui constituiri non-judicative; experiențele în cauză indică cel puțin posibilitatea acestei reveniri. Discursul însuși se neagă pe sine, prin esoterismul său; un esoterism deschis, totuși, iar nu supus interdicției de a fi regândit, așa cum este, de fapt, orice esoterism autentic. "Sfârșiturile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au anunțat-o, de fapt, prin regulativitatea gândirii ființei și prin exemplele de mai sus, referitoare la preeminența unui sens metafizic ("erotic", "etic") față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului și către activarea unui sens pentru non-judicativ este deschis, așa încât de acum sunt binevenite câteva exerciții de regândire (rostire și făptuire, în urmarea regândirii) a angajamentelor formale și alethice ale judicativului constitutiv. Mai trebuie făcută însă o observație, îngăduită în acest moment al reducției: judicativul regulativ, de vreme ce-i pot fi asociate asemenea fapte, precum fenomenul retragerii timpului, inflația de autorizare, înșiruirea evenimentelor (mai bine zis, a întâmplărilor) în sfera publică, împărțirea de "bunuri" adică fapte care convertesc convențional ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
publice, le acceptăm la un moment dat, toate aflate, desigur, sub autoritatea judicativului, datorită evenimentului de împărțire a logos-ului. Relieful accidentat de la granițele dictaturii judicativului, atât de înșelător în privința sensurilor pe care înseși faptele noastre le pot primi aici, îngăduie, în primul rând poate chiar în virtutea "naturii" înșelătoare a formelor sale, să fie reconstruite anumite fapte cu "funcții" temeinice după (modelul oferit de) constitutivitatea judicativă. Odată asumată o asemenea îngăduință, așteptarea noastră trebuie să aibă ca țintă tocmai ivirea, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
citești acele acte. - Intâlnirea cu tine, mărite Spirit, a venit ca o adevărată mană cerească. Prin spusele tale am început să văd parcă mai limpede faptele domnești și întâmplările din acele vremuri. - Mă bucură ce-mi spui și dacă mai îngădui un pic ți-aș mai da un sfat. - Il voi asculta și respecta cu sfințenie. - Umblând și cercetând cele izvoade domnești, să nu te pierzi în mărunțeli, ci să iei în seamă faptele cu adevărat mari și pilduitoare... Ascultam vorbele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
da un asemenea noroc... - Norocul nu vine singur. Trebuie să-l ademenești cu ceva. - Cu ce, mărite Spirit? - Cu muncă și perseverență. Numai așa poți spera să ți se alăture și norocul... - Pot să te mai întreb ceva, măriteSpirit? - Iți îngădui să mă întrebi orice. - Si acum... încotro? - Eu aș zice să coborâm către Frumoasa. - Frumoasă propunere, mărite Spirit. - Atunci...la drum! Odată cu ultimul cuvânt, chipul de fum al Spiritului domnesc s-a învârtejit și a urcat spre înalturi...Doar vocea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum și viața mea, toată viața mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar; a ta, de asemenea, a fost înălțătoare ! Împrejurările și oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem țării noastre ! Suprema voință a decis altfel ! Am fost un învins, au fost și alții...mulți alții. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de tipul „autenticitate românească“. Autenticitatea nu e o înzestrare cu caracter etnic. Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă și una turcă. Și, admițând că ar exista, ar fi dificil și neavenit să le percepi ierarhic. Una peste alta, îmi îngădui să atrag prietenește atenția domnișoarei C. că autenticitatea „autentică“ nu se pune în scenă, nu se privește mereu în oglindă, nu se „propagă“. E spontană, străină de orice intenție demonstrativă, de orice ostentație. Omul autentic nu prea vorbește de autenticitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
așadar, că își pot permite ceea ce alții, mai peticiți, nu își pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptățirile. Pot impune direcții de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proști, pot grădinări destine. Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în demnitatea rațiunii tale de vecinătatea lui Lao-tse, a lui Shankara, a Sfântului Augustin, a Magistrului Eckhart, a lui Pascal, a lui Vasile cel Mare sau a lui Grigorie Palama? Mi se va spune că sunt mai „ecumenic“ decât o îngăduie rigoarea confesională și că educația religioasă autohtonă pă cătuiește tocmai prin refuzul unei astfel de deschideri. Se poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întâi ușa frecventată de aparținătorii lumii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de abnegație ostășească, gata de sacrificiu. Pentru mine, sărbătorile de Paști nu se pot disocia de lecția morții asumate în toată scandaloasa ei indigență. Citești Evanghelia și simți că, de vreme ce Iisus și-a trăit moartea astfel, îți este și ție îngăduit să te temi, să suferi, să te amă răști, să te lași cuprins de deznădejde. Moartea omului, în varianta lui post-ede nică, nu poate fi altfel: nu e o petrecere veselă, o piruetă cochetă, o seară de bal, sau un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în lumina uscată a Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neobținut fără grija de celălalt. Că, mai mult, măsura desăvârșirii tale e modul cum înțelegi să te porți cu semenii tăi. Că e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecționarea de sine, să te lași sculptat și de ceilalți, să îngădui celorlalți să-și lase în tine urma lor. În sfârșit, că dalta cu care îți netezești portretul ar fi mult mai stângace, dacă - vorba lui Salvador Dalí - alături de mâna ta n-ar intra în joc și mâna unui înger... E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
preocuparea pentru eficiență și onestitate, zelul adult al faptei. Cultul șefiei ar trebui înlocuit cu un cult al slujirii. Ar fi vital, pentru igiena nației, să reabilităm sentimentul respectului (a pune oamenii la locul meritului lor și a nu-ți îngădui să spui orice despre oricine), sentimentul pudorii (opus ne-rușinării generalizate, care nu mai știe „ce se cade și ce nu se cade“) și sentimentul onoarei (ca antidot al ambianței curente, în care, orice-ai face, nu te compromiți niciodată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o pauză vindecătoare, câte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că realul e nemărginit și că toate comparti mentele sale sunt la fel de „legitime“ ne va îngădui, în curând, să transformăm privatul în privată și, de dragul comodității, să umblăm pe stradă în chiloți. Și asta ar fi doar începutul. Epilog: Cu sau fără dileme? Când am lansat pe piață Dilema, nu ne-am făcut iluzii prea mari
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
n-am fost niciodată atât de obtuzi, încât să credem că Dilema și-a făcut din ezitarea dilematică o doctrină. Am știut de la bun început că există evaluări, decizii și inițiative, în care dilemele n-au ce căuta. Ne vom îngădui, totuși, un rapid punc taj aniversar, o încercare de actualizare. Ce știm azi și ce rămâne valabil la capătul a șapte sprezece ani de experiență? Când e bine să ai dileme? 1. Când participi la un dialog. Dialogul nu e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cobenzl. Cererii boierilor de includere a Moldovei în Imperiul habsburgic nu i s-a dat curs de autoritățile vieneze. Împăratul Iosif al II-lea, în cunoștință de cauză cu situația internațională a momentului, i-a comunicat că "gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva"156. În perioada noiembrie 1780 septembrie 1781, cât a stat în capitala imperiului, se pare că boierul bucovinean a fost o figura publică, frecventând diferite cercuri politice, aristocratice și culturale vieneze, cunoscute din perioada anterioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
includere a Moldovei în Imperiul habsburgic nu i s-a dat curs de autoritățile vieneze. Împăratul Iosif al II-lea, în cunoștință de cauză cu situația internațională a momentului, i-a comunicat că "gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva"156. În perioada noiembrie 1780 septembrie 1781, cât a stat în capitala imperiului, se pare că boierul bucovinean a fost o figura publică, frecventând diferite cercuri politice, aristocratice și culturale vieneze, cunoscute din perioada anterioară a studiilor. Totodată, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
crezare 208. III.10. Legăturile cu masoneria Într-o capitală cosmopolită, aflată în plină efervescență politică și culturală, precum era Viena acelui timp, cunoașterea mai multor limbi, poziția sa de înalt funcționar, cunoștințele acumulate și anumite însușiri personale, i-au îngăduit lui Balș să frecventeze diferite cercuri instruite, să cunoască o sumă de importanți oameni politici, dar și de cultură și chiar să pătrundă în cadrul celebrei loji masonice "Zur wahren Eintracht" (La adevărata înțelegere). Loja a fost înființată în primăvara anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
făcute, mai ales de contele Logotheti și de nobilii Calmuțchi, Turcul, Goian și Mustață, în numele proprietarilor bucovineni, începând cu 1796, și adresate împăratului sau autorităților centrale vieneze, moșierii se plâng, în repetate rânduri, de faptul că Administrația districtului nu le îngăduie sporirea numărului de zile de muncă, în timp ce în Galiția acestea au crescut la 150 de zile pe an, că aceasta a introdus măsura de a hotărî cât loc de pământ are să se dea fiecărui țăran în folosință, că a introdus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]