5,914 matches
-
mediului complex, redându-i copilului informația procesată de cele mai multe ori prin comunicare non-verbală dintr-un sistem senzorial în altul. Așa își reprezintă sugarul lumea în semnificația ei pentru ființa sa în acea conjunctură în prezența și proximitatea celuilalt, care devine învestit cu încredere sau suspiciune, prin suprapunere cu propriile trăiri. Un adult, el însuși cu un sistem de atașament sigur dobândit în interacțiune cu proprii părinți într-o nișă stabilă, are toate șansele să transmită același tip de atașament copilului. Interesul
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Absența are în mod simbolic un sens, idee pe care o regăsim în sintagmele: «a străluci prin absență» sau «absenții nu au niciodată dreptate». În scenariul oniric, absența pune adesea accentul pe elementul fundamental. Ființa sau obiectul care lipsesc sunt învestite cu o semnificație majoră. Fenomenul este cu atât mai important cu cât este rezultatul deplasării (vezi capitolul III): pentru a evita alertarea cenzurii, accentul psihic este pus pe un element neutru, astfel încât elementul semnificativ să treacă neobservat. Absența semnifică tot
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sarcina sau nașterea simbolizează trezirea feminității și a creativității. În funcție de construcția sa, visul arată în ce stadiu se situează subiectul în procesul de creație: Sarcina este o manifestare a fertilității și a vieții. Femeia însărcinată este peste tot în lume învestită cu o putere specială. Ea este purtătoarea unei energii noi și, din acest motiv, este înconjurată cu cel mai mare respect. Sarcina este și un simbol pozitiv al maturizării și al gestației. În această stare există promisiunea unei transformări pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
drumul cel bun. El acționează corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
consacrarea eforturilor. Este interesant de observat că în anumite situații e simbolul autorității, în aceeași măsură poate să dezvăluie o situație de supunere, de constrângere sau de dominare. A scuipa, a lăsa bale, a saliva În plan simbolic, saliva este învestită cu numeroase puteri și funcții. În vis, este interpretată în funcție de scenariul oniric. Aspectul pozitiv se regăsește în salivare, echivalent simbolic al dorinței fizice (acțiunea fiziologică a salivării) și materiale, afective, sexuale. Verbul «a saliva» se aplică oricărei tentații sau excitații
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și cenzorii binevoitori deciseseră (destul de arbitrar în unele cazuri) să le elimine, precum și o prefață scrisă în 1990, care furnizează informații importante despre carte, autorul ei, contextul în care a fost creată, majoritatea eroilor săi, semnificațiile cu care a fost învestită sau i-ar putea fi asociate. Ca urmare, mă voi concentra în paginile de mai jos asupra unei interpretări alternative și asupra furnizării unor informații suplimentare care să poată oferi unui public internațional - și, prin traducerea de față, unui public
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la propuneri mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
românesc de propagandă - îmi amintesc bine disprețul, dacă nu chiar ura, cu care mulți „oameni de bine” rosteau printre dinți în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice bănuială și critică, învestit ca judecător cu salopetă în loc de robă, și- a făcut simțite efectele în iunie 1990, când mii de bucureșteni îi aplaudau de pe margine pe minerii veniți direct din șut ca să restabilească ordinea și dreptatea cu bâte și lanțuri împotriva unor tineri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile aveau să înceapă în anul 337 când Constantin cel Mare se botează, devenind astfel primul împărat roman creștin. În semn de recunoștință pentru o vindecare obținută de la papa Silvestru donează scaunului apostolic cetatea Romei și Italia acelor timpuri, ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la putere în acele momente nu s-au perceput niciodată în afara Evenimentului Fondator: valul de transmisii în direct care a inundat conștiința colectivă începând de la 22 decembrie la prânz, 24 de ore din 24, i-a înghițit și i-a învestit în asemenea măsură încât au reacționat de parcă ar fi fost cu toții prezenți și activi la revoluție, când era de fapt vorba doar de proiecția tuburilor catodice ale televizoarelor. Ar fi poate interesant încă și azi să confruntăm reprezentările despre revoluție
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
clasificat în funcție de diferitele criterii utilizate astfel: a. după instanțele (centrele) de unde emană: exercitat de instituții cu caracter statal (tribunale, închisori, spitale psihiatrice etc.), de către diferite grupuri sociale (familie, școală, grup de vecinătate, asociații, organizații etc.) sau chiar de către anumiți indivizi învestiți cu diverse autorități (capul familiei, preotul, regele, liderul charismatic, șeful ierarhic, patronul ș.a.); b. după maniera (modalitatea) în care este exercitat: control social organizat sau formal (realizat de mecanisme sau instituții specializate) și control social spontan sau informal (realizat prin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
una dintre invariabilele reflecției istorice românești, cât și a memoriei oficiale. În forma sa elementară, această teză a rămas neschimbată, constituind un element de susținere a edificiului în care a fost organizat trecutul românesc. Elaborată princeps în tradiția cronicărească și învestită de către Samuil Micu cu funcția politică de teză-contrafort a identității latine a românității, teza continuității, sau a părăsirii administrativ-militare a Daciei, traversează întregul set de lucrări didactice din prima generație de manuale școlare. Având o puternică miză politică (în stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
am urmărit articularea și evoluția ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii aminte. Cultul partinic. Partidul devine de asemenea subiectul devoțiunii cultice. Dacă cultul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rostogoleau "roți de foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc! Foc! Aista-i foc? Focul acesta ce-l avem noi e numai ca o mamă de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și "viața pământului" 185, formând împreună "schema fundamentală a materialității": "Pământul frământat cu apă este (...) schema fundamentală a materialității" 186. În mitologia românească, în unele variante despre facerea lumii, cele 4 elemente primordiale apa, pământul, focul, aerul pun temelie universului, învestind ontologic increatul: "Pământul stă pe apă, de unde și credința că de aceea izvorăște apă când săpăm în pământ; pământul e așezat pe apă, iar cerul ca o umbrelă deasupra lui; alții cred că pământul e așezat pe apă, apa pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-o continuă interferență cu celelalte universalii ontologice focul, aerul, pământul. a. Nașterea La naștere, apa apare sub forma unor "praguri" existențiale care, o dată oficiate, deschid drumul pământesc al nou născutului. Fiecare moment, care precede sau urmează nașterii propriu-zise, este învestit ritualic: apa desface legăturile malefice, deschide drumurile, asigură comuniunea dintre lumile prin care omul trece și se pe-trece, purifică și sfințește, întemeiază noua viață, interzice sau eliberează. Astfel, în Bucovina, femeia care trebuie să nască nu are voie să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
naturii și reprezintă o reminiscență dendrolatrică, care a supraviețuit foarte bine și în creștinism, prin motivul "pomul vieții", derivat din arborele sacru, materializat în arborele de nuntă, pomul funerar, arborele genealogic ș. a. , care fac dovada rostului cu care a fost învestit arborele de cult."332 Cununile de nuntă, în formă de cerc, se fac din rămurele de pomi roditori (mai ales din prun), din mirtă sau brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri, se spune că perechea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Bucovina se crede că apele potopului care "căutau, după învăluirea pământului și prăpădirea lumii, să înece corabia lui Noe, au fost oprite de Sfântul Nicolae.401 În general, forțele tainice ale sărbătorilor primenesc spațiul cotidian, prin intermediul elementelor primordiale care sunt învestite, ritualic, cu puteri tămăduitoare. În Ajunul Crăciunului, pentru a fi sănătoși și tari ca fierul, în vasul cu apă, din care se spală ce ai casei și animalele acestora, se pun nuci și o potcoavă.402 Alteori, se atârnă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tradiționale (...). Mitul este reamintirea unei ordini primordiale și universale, în sânul căreia omul își apare lui însuși ca un punct de intersecție a cerului și pământului, a vieții și morții."4 Dihotomia operațională sacru / profan asigură procesualitatea complexului categorial care învestește poetic mitul. Astfel, tălmăcind sensurile ascunse ale vieții tradiționale, mitul, în calitate de categorie poetică, reprezintă o structură operațională de imagini. Ca structură relațională, mitul redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea unei noi lumi, în urma sacrificiului mitic, reclădește temelia originară a universului tradițional. Perioada celor 12 zile, ca reprezentare mitică a Noului An, este învestită ca timp sacru, prin ritualul simbolic al unui sacrificiu dătător de viață. După îngroparea Crăciunului, cortegiul ritual al măștilor de Anul Nou alungă spiritele malefice și înnoiesc pământul prin "jocul" vieții și al morții. În cadrul scenariului ritualic de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mie încă-o dată / Că mi-e mintea tulburată. / Cântă-n dreapta mea cu foc, / Să am parte de noroc. / Cântă-mi fața mea cu drag, / Că ți-oi da frunze de fag / Să nu mai fii tot pribeag."288 Învestit cu puteri magice, având darul de a lega sau de a dezlega norocul, cucul își asumă propria soartă, de veșnic călător solitar: "Săracul cucul bătrân, / Și-a lăsat puii de chin / Ș-a fugit la Rusalim. Ș-a găsit o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să vândă boii din jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire directă vorbire indirectă, din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu puteri justițiare care restabilesc ordinea existențială în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]