KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

alergat din nou pe scări în jos. Din bucătărie nu se auzea nici un murmur. Am ieșit pe ușa din față, am luat-o pe dig, și de acolo pe drum, în direcția turnului. Mai târziu, în aceeași zi, către seară, șezând pe stânci, împreună cu James, am început să accept unele lucruri care păreau a fi devenit inevitabile. — Charles, e o situație imposibilă. Asta-i una dintre rațiunile pentru care trebuie să-i pui capăt. Și nu există decât o singură calde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-l în înălțimi, și împietrind în tăcere grupul de bărbați care o înconjurau. Perry, beat turtă, stătea în picioare, cu brațele încrucișate la piept, lângă ușa bucătăriei. Din când în când încerca să se legene în ritm. Gilbert, surâzând sentimental, ședea picior peste picior. Titus îngenunchease, cu buzele întredeschise, cu fața concentrată de emoție și plăcere, cu ochii larg deschiși. La început nu l-am putut vedea pe James. Pe urmă l-am zărit, culcat pe iarbă, chiar sub mine. O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur, nu aveam nici o îndoială că hârtia, dacă exista într-adevăr, era foarte importantă: cuprindea, desigur, numele asasinului meu virtual. — Dar cum naiba am ieșit de acolo? am întrebat-o pe Lizzie. Ședeam într-un fotoliu, în cămăruța roșie, bând ceai și mâncând sandvișuri cu anșoa pe pâine prăjită. Pe la ora două noaptea venise un medic exasperat, care m-a deșteptat din somn, m-a tras și m-a ciocănit, și m-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Lizzie stătea lângă plită. Își prinse părul la spate și purta un șorț cadrilat, foarte scurt, peste o rochie foarte scurtă. Arăta ridicol de tânără, și avea acel aer de școlăriță îngrijorată și prostuță, pe care-l arbora uneori. Perry ședea cu picioarele întinse sub masă și coatele proptite pe tăblie. Fața lui mare lucea de transpirație [i ochii îi erau sticloși. Se poate să fi fost beat. James spuse doar atât: — Peregrine! Peregrine, fără să se miște, cu ochii sticloși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să credem, reluă Hartley. Ce s-a întâmpla s-a întâmplat. Nu mai are rost să discutăm. Nu, nu mai are rost să discutăm, întări Ben. E ca la război. Cade unul, ceilalți merg înainte. N-ai încotro, nu? Hartley ședea cu mâinile încrucișate în poală. Nu se uita la mine în timp ce-mi vorbea. Se foia pe scaun, stingherită, și-și netezea părul des și îngrijit coafat. Nu-și rujase buzele, iar fața arsă de soare nu purta nici o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
femeile mă mințiseră, asta-i ceva ce stă în firea lor: Hartley, Lizzie, Rosina, Rita, Jeanne, Clement... Dumnezeu știe câte minciuni mi-o mai fi îndrugat și Clement. Niciodată n-o să pot afla. Și așa, mă gândeam la trecutul îndepărtat, șezând în bucătărie, amurgul cald de vară, bând vin până ce capul începea să mi se învârtească, fără să aprins vreo lampă sau vreo lumânare, privind a conturul sticlei de vin profilat pe dreptunghiul ușii deschise și pe un cer care nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și-mi răspunse: — Domnul și doamna Arbelow se găsesc în holul mare, domnule. Sfinte Dumnezeule! Am intrat pe ușa pe care mi-a indicat-o. Holul mare, cu o imensă priveliște asupra golfului, era populat doar de două persoane care ședeau la fereastră admirând peisajul. Când am intrat, se întoarseră spre mine. — Charles! — Ia te uită, personajul favorit al glumelor noastre. Charles, bătrâne, speram că ai să vii, nu-i așa, Rose? Două chipuri stăteau întoarse spre mine, radiind de amuzată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
limpede și neîndoienică. După aceea urmase lovitura la cap. Dar nu, mai era ceva ce trebuia să-mi reamintesc, ceva ce se întâmplase chiar înainte de a-mi fi pierdut cunoștința. Dar ce, ce anume? Tremurând de emoție și de spaimă, ședeam strângându-mi capul în mâini și chinuindu-mi memoria. Era ceva ce aștepta, torturant, să iasă la suprafața aducerii aminte, ceva extrem de important și extraordinar, adăstând chiar la marginea câmpului meu de viziuni, așteptând să-l sesizez, să-l scot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
era aproape miezul nopții. Într-adevăr, a doua zi trebuia să plec la Londra. {i m-am întrebat, cu tristă și neputincioasă neștiință, cum s-o fi întâmplat și ce-or fi făcut cu trupul lui neînsuflețit? Oare James mai ședea încă în fotoliu, mort, și zâmbind cu zâmbetul lui prostesc? M-am ridicat, îndreptându-mă spre pat, și mi-am adus aminte că-mi pregătisem culcușul pe stânci. Am hotărât să dorm afară. Era o noapte caldă și se întunecase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
art nouveau, pe care o spărsese Rosina, și pe care nu am mai reparat-o. Majoritatea lucrurilor mele le-am depozitat în vestiarul lui James. Așa încât, acum, în templul lui James, există un mic sanctuar „Charles“. Uneori mă duc și șed acolo. Cărțile mele continuă sa stea împachetate în lăzi, în hol. Majoritatea hainelor zac încă în geamantane, pentru că nu mă îndur să ating costumele lui James, ordonat rânduite pe umerașe și foarte îngrijite. Garderobul mare din dormitorul lui pare intrarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

având cota 64. În ce condiții ați fost arestat, vă mai amintiți? În ’48 terminasem facultatea și am fost arestat... Asta a fost toată chestia... Descrieți puțin momentul arestării! În momentul arestării eram la București, în căminul studențesc la care ședeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultățile erau împărțite și pe brigăzi zonale, județene. Vă dau exemplu: erau hoteluri naționalizate, și chiar în spatele hotelului Opera, acolo era, în dosul Cișmigiului. E un hotelaș drăguț, așa pe colț. Și acolo eram trei

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
camere, luați câte doi băncile și coborâți la parter! Fiecare și-o luat băncile, că aveam niște bănci lungi de patru metri, că n-aveai voie toată ziua decât ori să te plimbi, ori să stai pe bancă, da’ ca să șezi pe pat nu exista. Și dom’le, toată Gherla ne-am întâlnit acolo în holul pușcăriei. N-o mai existat ca înainte să nu te vezi cu alții... Că înainte, ferească Dumnezeu... Că de câte ori am luat bătaie pentru că eu lucrând

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de capul meu! La 5 deșteptarea, la 10 stingerea. Paturile în celulă era atâta de aproape, că nu putem să stăm doi inși față în față. Trebuia să ne băgăm picioarele unul între cele ale celuilalt. Numai așa am putut ședea pe pat. Cred că n-o’ fost 25 de centimetri, măsurat, și în fiecare zi era ceartă. Oameni buni ce e de făcut, să măsurăm la fiecare cât ne ajunge? Fiecare s-o grăbit ca să apuce un loc unde era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în cameră cu el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și nu gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io în fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi în fabrică era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
comandantul închisorii... Vine o namilă de asta, cât un munte... Știi? Și eu m-am ridicat de pe scăunelul ăla de anchetă din colț, că erau niște scăunele... Ancheta avea loc în biroul lui, dar era birou tot tip celulă. Și ședeai într-o colț și el avea o masă cu niște comenzi... Și Voicu ăsta, anchetatorul, îi zice comandatului: Tovarășu’... uite, el zice că e nevinovat. Lasă-i mă, că ăștia toți zic că sunt nevinovați. Da’ zi ca el, dă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în rahatul ăsta? Și, nu vrei? Zice: Eii, futu-ți mama ta de bandit, ai să putrezești în închisoare. Lasă că o să fii condamnat! Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi în pat. Eram atât de mulți jos că atunci când ne culcam dormeam pe șold, și dacă schimba unu’ poziția, trebuia să se schimbe toți, așa eram de înghesuiți... Aici la Uranus era o porcărie mare. Era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Ei aveau următoarea rațiune: bătrânii și așa or să moară, dar ăștia tineri trebuie uciși... Și atunci ne supunea’ la un regim de muncă silnică epuizantă, și de teroare ca să te-nnebunească. Asta era! Diagnosticul era degradare fiziologică, biologică. Eu ședeam pe lângă popi, și făceam și norma lor, și tot pe mine mă bătea... că îți spusei, pe lângă că ne scotea la muncă ne mai și bătea... Țăranii aveau brigăzi separate, pentru că acolo se aplica ceea ce numeau ei „lupta de clasă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
orezăria aia... Mă dezbrăcam primul, și cu coada sapii dădea în mine... Și în cap îți dădea dacă nu te fereai... Și când mă îmbrăcam, mă-nbrăcam tot primu’, și iar mă lovea... Și seara și dimineața mă bătea, că el ședea toată ziua pe acolo... Era o groapă de siloz, și a văzut el că eu excavez 16 metri cubi, că depășesc orice normă și că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
altceva, în mod excepțional. Ce vrei, mă? În mod excepțional vă rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta. I-am iertat atunci lu’ Costache tot, și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit 6 kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam pe unde mergeam, și îi spuneam

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358

decât primitiv, destul de murdar. Promenadă. Ora 7 cinat. Wilhelm și Maria Wied pleacă înapoi la Frankfurt. Ora 10 în pat, foarte obosit, frig și neprietenos. Vineri, 9/21 august. Königstein. Ora 7½ început băile cu apă rece. Frecție și baie șezând. Promenadă cu Elisabeta la ruinele Königstein. Ora 9 dejunat. Toată ziua a fost foarte senin și răcoare. Orele 10-11 din nou promenadă singur. Ora 12 venit Wilhelm și Maria cu copiii de la Frankfurt. Ora 1 dejunat toți împreună. Apoi promenadă

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
cu nepotul său, consulul nostru general în Teheran, Sturdza, Cernat, consilierul Schmieder etc., 20 persoane. După-amiaza promenadă cu Sturdza, care rămâne seara la masă. Luni, 14/26 iulie Arșiță enormă. La ora 7 făcut prima frecție și luat prima baie șezând. Orele 7¾-8½ promenadă. Venit Stöhr. Înainte de amiază Szatmary. Ora 11½ Stătescu. Nimeni la lunch. Biliard. Seara promenadă cu Stöhr. Biliard. Marți, 15/27 iulie Enorm de cald. Baie, promenadă. Stöhr la mine. Ora 10½ inspectat Batalionul 2 Vânători, maior Ionescu

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
Sâmbătă, 16/28 august. București-Sinaia. Enorm de apăsător. Înainte de amiază prefectul Poliției, Sturdza. Sandro pleacă din Lemberg direct spre Bulgaria, prin București, unde ajunge mâine dimineață. Ora 12 plecat cu trăsura la Mitropolie. Ceremonie funerară pentru mitropolit, care se află șezând în mijlocul bisericii, în veșmânt. Foarte plin. Rămas trei sferturi de oră, discurs funebru. Eu merg cu trăsura direct la Cotroceni, corpul mitropolitului va fi dus la Neamț, Sturdza și R. Mihai îl însoțesc. Dejunat rapid. Ora 1¾ plecarea cu trenul

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
cu trenul special, pe noua cale ferată spre Dobrogea, la vânătoare la Pasărea. 60 persoane, Coutouly, Hitrovo, Türkheim, Lascelles și Hooricks, Pherekyde, Carp etc. Bibescu ne așteaptă acolo. Cu săniile în pădure. Prima goană, doar iepuri. Ora 12 mare dejun șezând în pădure. Foarte cald. Apoi a doua goană. Eu merg pentru o clipă la mănăstirea Pasărea. A treia goană, o vulpe. Ora 5½ înapoi la gară. Ora 6 în București. Seara cu Elisabeta. Depeșă de la Leopold din Cannes, unde cutremurul

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
de înălțimea pereților. Figura îi era plăpândă, profilul acvilin și scobit; chipul îi era lungit de o barbă castanie. Îmi ieși în întâmpinare cu pas vioi. Mă înclinai în fața Maiestății Sale. Privirea pătrunzătoare mă scrută; ochii, de un albastru luminos, ședeau de altfel rareori locului, pupilele neliniștite se mutau de pe un obiect pe altul. Un zâmbet malițios, dar care nu excludea bunătatea, rătăcea pe buzele lui, dezvăluind fildeșul îngălbenit al unor dinți inegali. Înfățișarea lui mi-o aminti, în mod destul de

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]