60,912 matches
-
cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii sunt. Basarwa, își spuse ea: fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oala de cartofi. Nu vroia să-i dea nas copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul mesei cu fetița la dreapta lui, iar băiatul se așezase în celălalt capăt. Fetița fu nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar putea să aibă grijă cum se cuvine de copii. Un soi de îngrijitoare, cam ca educatoarea de la orfelinat. Își curmă brusc firul gândurilor. Uitase. Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar nu-i ceruse părerea. Se lăsase convins să-i ia cu el de către Mma Potokwane cea atât de convingătoare și nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o treabă infinit mai prestigioasă decât să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara ei. Așa că m-am dus la Molepolole și am găsit locul unde au trăit oamenii aceia. Am văzut ferma și locul unde au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
facă fericită? — Atunci, ai să capeți ceea ce-ți dorești, îi promise Mma Ramotswe. Începând de mâine vei fi promovată în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi se ridică în picioare. Deschise gura să vorbească, dar emoția îi sugrumă glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră. Scaunul cu rotile era lângă pat și fusese capabilă să se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar nu mai era sigură. Poate făcuse altcineva treaba asta și-i dăduse ei copilul. Apoi își amintea că plecase și că se trezise într-un loc străin. Poate într-o bună zi va găsi un loc unde să se așeze și ea. Ar fi minunat. Să știi că locul unde te afli îți aparține - că-i locul unde trebuie să fii. CAPITOLUL TREISPREZECE O chestiune de filozofie morală Unii din clienții lui Mma Ramotswe reușeau să-i câștige inima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
model vechi, în concluzie insignifiant din punct de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților din spate și cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva timp, mărturisi el. În fiecare noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau în pat, mă zvârcolesc ca peștele pe uscat și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
devenise sufocant de fierbinte de la soare, și chiar în momentul în care pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să țină pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective Nr. 1. Mma Ramotswe nu era la birou, așa că Mma Makutsi îi dădu unchiului una din cele două bancnote de cincizeci de pula și se așeză la mașina de scris să dactilografieze raportul. „Temerile clientului sunt întemeiate“, scrise ea. „Soția lui se întâlnește cu același bărbat de mai mulți ani încoace. Este soțul unei femei bogate și, pe deasupra, catolice. Femeia bogată nu știe nimic despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai putea să plătească taxele școlare, așa cum face în prezent. Femeia bogată probabil îl va împiedica să plătească, iar băiatul va avea de suferit. Va trebui să plece de la școala aceea. Din aceste motive nu știu cum să procedez.“ Semnă raportul și așeză puse pe biroul lui Mma Ramotswe. Apoi se ridică și privi pe fereastră, deasupra salcâmilor, sus spre cerul larg și uscat de arșiță. Absolvise cu brio Colegiul de Secretariat din Botswana și asta era foarte bine, dar acolo nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asta în seama lui Mma Ramotswe. E o femeie înțeleaptă, cu o experiență de viață mult mai mare decât a ei. Ea va ști ce-i de făcut. Mma Makutsi își făcu o cană de ceai de rooibos și se așeză comod pe scaun. Se uită la pantofii ei cu trei năsturei strălucitori. Oare ei or ști răspunsul? Probabil că da. CAPITOLUL PAISPREZECE La cumpărături în oraș În dimineața succesului remarcabil dar și însoțit de complicații al anchetei desfășurate de Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre mai bine. Ieri nu erau decât doi dintre cei o sută cincizeci de copii de la orfelinat. Astăzi se vedeau așezați la casa lor, fiecare cu camera lui și un tată - da, acum e tată! - care era proprietarul unui service auto. Nu ducea lipsă de bani; deși nu avea o situație materială ieșită din comun, domnul J.L.B. Matekoni o ducea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-ului Tlokweng Road Speedy Motors. Câteva clipe domnul J.L.B. Matekoni savură ideea aceasta: fiul lui, fiul lui, stând în fața garajului, ștergându-și mâinile de o bucată de cârpă unsuroasă, după ce reparase exemplar o cutie de viteze complicată. Și, pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă de-acum, cu părul încărunțit de ani, sorbind ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot ce au și ceilalți copii, tot ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare an de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea din ochii copilului. — Așa, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Puteți să vi le puneți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
discuta aceasta, îi răspunse Mma Ramotswe. Se temuse că investigația va dezvălui un adevăr care va fi departe de a fi simplu în ceea ce privește implicațiile morale. Adesea ignoranța era de preferat cunoașterii. Dovleacul, însă, era gata și venise timpul să se așeze în jurul mesei, pentru prima oară ca o familie. Mma Ramotswe spuse o rugăciune. — Suntem recunoscători pentru acest dovleac și această carne, spuse ea. Sunt frați și surori de-ale noastre care n-au pe masă o mâncare cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vorbă cu dumneavoastră, Rra. Aveți un moment? El se uită repede la ceas. — Da, răspunse el deloc nepoliticos. Dar nu prea mult timp. Sunteți una dintre studentele mele? Mma Ramotswe făcu un gest de subapreciere la adresa propriei persoane în timp ce se așeza pe scaunul care-i fusese indicat. Nu, răspunse ea. Nu am mers atât de departe cu studiile. Mi-am luat certificatul Cambridge, dar nimic după aceea. Am fost prinsă cu lucrul la compania de autobuze a soțului verișoarei mele, înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde așa dacă este ținută în compartimentul potrivit. Garnituri etanșe, manșoane noi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Doctorul Ranta izbucni în râs. — Paza? Să vă simțiți în siguranță? Nu-i răspunse la întrebare. — Aveți o casă drăguță, spuse ea. Sunteți norocos. El îi făcu semn să-l urmeze în sufragerie, apoi îi arătă un scaun și se așeză și el. — Nu vreau să-mi irosesc timpul stând la palavre cu dumneavoastră, replică el. Stăm de vorbă doar fiindcă m-ați amenințat și am niște necazuri cu femei mincinoase. Ăsta-i singurul motiv pentru care am fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
am povestit ce s-a întâmplat. S-a întors cu mine la donga și ne-am uitat din nou la el. Nu încăpea urmă de îndoială, era mort, iar ea a început să țipe. Când s-a oprit, ne-am așezat acolo, în șanț, și ne-am întrebat ce-i de făcut. Ne-am gândit că nu ne-ar fi crezut nimeni c-a alunecat din greșeală dacă ne întorceam și anunțam ce s-a întâmplat. Mi-am închipuit că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmi repet în gând „eu nu-s aici, astea nu se întâmplă, nimic din ce auzi nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
48 de ani, azi bea și-și bate amanta sau soacra, mâine se sinucide, poimâine îl calcă metroul? Fratello, eu scrisei ca-n transă, douăzeci de pagini pe zi, când e El, când e Ea... n-are decât să le așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum te taie mintea. Eu dădui marfa, e-a-ntâia, are scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]