13,876 matches
-
sau religie, și va fi supus acelorași obligații. Toți otomanii, fiind egali În fața legii din perspectiva drepturilor și obligațiilor față de Stat, sunt eligibili În posturi guvernamentale, În funcție de abilitățile lor individuale și de educație. Într-adevăr, nu se ținuseră de promisiune, abandonând otomanismul multinațional pentru turcism, Însă puterile europene urmăreau atent imperiul; cu siguranță vor interveni dacă se va Întâmpla ceva rău. Hovhannes Stamboulian credea că În siuația de față otomanismul era cea mai bună soluție pentru armeni, nu ideile radicale. Turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își punea papucii, la fel de firesc se transforma dintr-un birocrat amabil Într-un tată autoritar. Petite-Ma a spus o dată că motivul pentru care era atât de sever cu copiii lui era fiindcă el Însuși suferise pe când era copil, fiind abandonat de mama lui. Uneori Zeliha nu se putea abține să nu se gândească că era un noroc că tatăl ei murise atât de devreme, la fel ca toți bărbații din familia lui. Unui bărbat atât de dominator precum Levent Kazanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-l Înregistrez. Așa că a rămas Levent Kazanci; băiatul născut din cenușa unui trecut care mai ardea Încă mocnit; băiatul despre care nimeni nu știa că tatăl lui voise o dată să-i pună numele Levon; băiatul care avea să fie abandonat Într-o zi de mama lui și care avea să crească ursuz și plin de amărăciune; băiatul care avea să fie un tată Îngrozitor pentru propriii lui copii... Dacă n-ar fi fost broșa În formă de rodie, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l abandona pe fiecare odată cu fiecare nouă etapă a vieții ei. Născută Shushan Stamboulian, a devenit apoi Shermin 626. După aceea a fost Shermin Kazanci și, după aceea, Shushan Tchakhmakhchian. Cu fiecare nume pe care Îl căpăta ceva se pierdea Înlăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl temperase: Clouzot se gîndea s-o distribuie În rolul principal pe Brigitte Bardot! Franz ar fi preferat o italiancă, exact ca În roman, și o actriță mai puțin deocheată. Era În 1959. CÎt despre Visconti, nimeni nu știa de ce abandonase proiectul. François nu Încetase niciodată să fie atent la lucrul și viața tatălui său, despre care un critic spusese În săptămînalul Mărturia creștină: „Franz Weyergraf este unul dintre puținii scriitori de astăzi care proslăvesc, Într-o proză clasică, absolut admirabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avea atîta de lucru, cartea trebuia să fie gata săptămîna următoare. Îl contrariase faptul că nu găsise viața lui Karl Abraham scrisă de fiica acestuia. Nu era un semn bun. Zeițele și zeii pădurii aveau oare de gînd să-l abandoneze? Se Întorsese mergînd pe jos. Mergea iute. Mersul pe jos Îi dădea idei. Totul Îi dădea idei. Își recîștiga Încrederea În sine umblînd pe străzile Parisului. Ar fi putut compune o carte În minte, așa cum făceau prizonierii, Însă e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cei care te tutuiesc fără să te cunoască cred că te afli la dispoziția lor! Mă aștepta la cotitură cu Înfățișarea zonelor erogene. Să se fi păstrat cele două desene ale mele Într-un ungher al Arhivelor Ministerului Apărării? Fiecare abandonează frînturi de biografie În cabinetele medicilor. Ce se Întîmplă cu fișele pe care aceștia le completează despre noi? CÎnd ei mor, oricine le poate citi. Povestea urechilor mele se află la ăsta, cea a ochilor e Împrăștiată pe la mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
țină la o respectuoasă distanță neliniștile și migrenele mele. Aș mai fi luat cu dragă inimă una din acele cașete care mi-ar fi permis să reflectez la informațiile mai exacte pe care radioul Începea să le dea În legătură cu Cehoslovacia, abandonată din motive de coexistență pașnică zbirilor lui Brejnev. Medicul acela nu acceptase să-i plătesc. Ar fi cel mai elementar lucru să-i scriu o scrisoare În care să-l Înștiințez că mă simt bine, nădăjduind că scriindu-i mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucrarea acestuia. E cu neputință. Dar el nutrește totuși proiectul acesta imposibil. CÎnd Își dă seama că a luat-o pe alt drum, are un moment de panică. Pe părintele acela care a reprezentat pentru el certitudinea, el l-a abandonat. Descoperă că a devenit el Însuși. Se simte singur. Îi poartă pică tatălui pentru această singurătate, uitînd că nu trebuie să acuze pe nimeni, ci doar să-și accepte soarta. Tatăl care se afla În fiu a dispărut. Fiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aia și să i-o trimit. Trebuia să vorbesc despre toate astea cu cineva. Nu mai puteam s-o copleșesc iarăși pe Delphine cu lamentările mele care aduceau cu plîngerile prorocului Ieremia, și nici cu tînguirile mele de erou tragic abandonat de zeii Olimpului! Știind că citise și apreciase romanul meu, i-am telefonat lui Zscharnack, pe care nu-l mai văzusem de zece ani. I-am expus problema mea: — Tatăl meu a primit cartea de cîteva săptămîni și nici pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mică. Aceste vorbe nu făceau niciun sens. Dacă Zoia venise să o caute la Fraulein Keller, cine avea grijă de Vera? Iar când plecă în noaptea rece, nu mai era nici urmă de Zoia. Doar el. Lilia tremura din ce în ce mai tare, abandonându-se slăbiciunii sale și, cu ochii închiși, se vedea deja acasă, unde o ținea în brațe pe Vera cea cu suflet frumos, căreia îi șoptea, sărutându-i obrajii și mângâind-o pe păr, că nu o va mai părăsi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
propriul său etaj. Vederea propriei uși, atât de aproape, o îndemnă spre o ultimă sforțare. Se prăbuși în cameră, răpusă de căldura bruscă și de efortul extenuant depus pentru a ajunge acasă. Nu înțelegea ce i se întâmplă și se abandona sfârșită îmbrățișării aerului cald din locuința Zoiei. Doar agitația și dragostea necondiționată a Verei, care se se îndrepta spre ea cu țipete de bucurie, reuși să o scoată din toropeală, copleșind-o. Nu se credea vrednică de o asemenea dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privească pe vagabond, dacă acesta se mai afla încă pe partea cealaltă a străzii. Cum ajunse la primul colț, o și luă pe Strada Morskaia, în timp ce trăsura își continua drumul drept înainte. Virginski mai alergă câțiva pași și apoi se abandonă unei lunecări care îl duse, cu mâinile în vânt, câteva sazhen de-a lungul trotuarului. Apoi se porni într-un mers alert, aruncând încă o privire înapoi peste umăr. Aceeași impulsivitate, care îl făcu să-și schimbe direcția când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
demenței praecox, este logic să tragi concluzia că aceasta nu își are baza în ceva etern și imutabil. Iar dacă o boală poate tranforma sufletul unui subiect, este la fel de logic să concluzionezi că moartea îl va termina. Acum, pierdut și abandonat în mijlocul unei vijelii furioase, Ulitin nu mai părea atât de sigur. Sau mai degrabă își dorea să nu fi fost atât de sigur. Închise ochii. Era ca și cum nu ar fi vrut să se surprindă în situația de a aplela la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plin de idei moderne, cu un exagerat simța pentru injustiția socială. Poate că Goriancikov a amenințat că îi va dezvolui totul Annei Alexandrovna. Că ați violat-o pe Lilia - sau preferați să fi folosit cuvântul sedus? În orice caz, ați abandonat-o. Rămăsese însărcinată și ați refuzat să recunoașteți că sunteți vinovat. Familia ei a aruncat-o în stradă. Ce dacă erați logodiți? Ați rupt logodna când ați aflat condiția ei? Nimeni nu vă poate condamna. Vi se promisese o fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau o raritate, proscriși În lumea comunistă. Oamenii care se căsătoreau pe vremea aceea o făceau pentru totdeauna - era ca o călătorie, numai dus, spre Siberia. Kitty Își dorise ca viața ei să fie diferită, mai liberă. Își părăsise familia, abandonase regulile după care trăiau oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă, intră În apartament și se uită la grămada de cutii din cameră - secretul ei. Livingul era plin de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
venise timpul să coboare din nou, să se Întoarcă În orășelul ei. Tot Împacheta de vreo două săptămâni, căutând puterea de-a expedia cutiile. Telefonul sună. Kitty plecă de la fereastră să răspundă. Era Sam Stuart, specialist În finanțe, care Își abandonase cariera pentru a deveni dramaturg-fără-succes-la-public. — Bună, Kitty! — Bună, Sam! zise fără entuziasm. În ultima săptămână o sunase În fiecare zi; era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ori plec singur! Kitty râsese. El Îi Întorsese spatele și plecase. Curând după aceea plecaseră cu toții acasă. În seara aceea când intrase În casă, Își scosese haina elegantă, neagră, de iarnă, o aruncase pe canapeaua roz, uzată, și odată cu haina abandonase și masca zilnică; Începuse să plângă. Nu fusese decât un incident lipsit de importanță, dar brusc viața ei, atât acasă, cât și oriunde altundeva, Îi păruse insuportabil de goală. De parcă toți ceilalți ar fi avut un motiv de mândrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În urmă pe Roger, pe Sam, pe toți ceilalți care nu Însemnau nimic pentru ea, lăsa În urmă goana după noi și noi audiții, roluri, schimbări, contracte, grija de-a plăti chiria. Zbura spre necunoscut, Întocmai ca un soldat care abandona un câmp de luptă acoperit de cadavre. Lucrurile nu stăteau Însă la fel cu Desert Rose, care sosise În L.A. cu câteva zile Înainte, cu o grămadă de valize, genți și speranțe până la cer. Charlie Jones, proprietarul Galeriilor Charlie Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răceală. Veșnica poveste: l-am sedus, m-am căsătorit cu el, l-am torturat, l-am abuzat emoțional și fizic, l-am bătut, l-am Înșelat cu cel mai bun prieten al lui și, În cele din urmă, l-am abandonat, i-am luat toți banii și am fugit. Era, desigur, o glumă. O clipă David rămase fără grai. Apoi se prinse și izbucni Într-un hohot puternic de râs. — Dumneavoastră cu ce vă ocupați? Întrebă David, Întorcându-se spre Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În acele momente de grație. Poate că totul se Întâmpla cu un scop: călătoria, Olga, zâmbetul vesel al prietenei ei În timp ce-l aștepta pe Charlie În ploaia rece. Poate că din toate astea trebuia să Învețe că, dacă nu te abandonezi total, dacă nu riști totul, nu poți primi totul În schimb. Acesta era sfârșitul cinismului ei. Dintr-odată, părea gata să se deschidă și să devină cât putea ea de bună, de Înălțătoare, de iubitoare, gata să dea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar mai mult decât de geantă, am nevoie de o scuză să evadez de-aici, Îi șopti Kitty la ureche, În timp ce o Îmbrățișa. — Atât de rău e? murmură Diane, uitându-se la rulotă. — Aproape la fel de rău ca atunci când ne-ai abandonat pe autostradă! zâmbi Kitty. — Îmi pare sincer rău pentru asta, zise Diane uitându-se cu franchețe În ochii prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă. — Nu-ți face probleme, zise Kitty. Știu cum stau lucrurile cu liber-profesioniștii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nici un interes pentru știri, nu deschisese televizorul, Își făcuse doar slujba cu reportajele despre criminali, profilurile lor, dar viața era atât de frumoasă acum, nu? Ei bine, nu asta spuneau știrile. Oamenii din toată lumea erau Încă șocați după tsunami. Statele Unite abandonaseră căutarea WMD. Se pierduseră 1,5 milioane de locuri de muncă În favoarea Chinei În patru ani, adică 1,5 milioane de chinezi trăiau de pe urma nefericirii a 1,5 milioane de americani și milioane de americani cumpărau lucruri ieftine de pe urma salariilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]