5,887 matches
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea-prima jumătate a secolului al XIX-lea a avut printre alte obiective și eliminarea împrumuturilor germane. Cuvintele de origine germană aparțin unor domenii foarte variate: viața de curte, milităria, meseriile, viața urbană, viața socială, îmbrăcămintea, bucătăria, agricultura, adjective. Exemple: "herceg" „prinț”, "cél" „țintă”, "pék" „brutar”, "polgár" „cetățean, burghez”, "farsang" „carnaval”, "zokni" „șosetă”, "sonka" „șuncă”, "karfiol" „conopidă”, "barna" „brun(ă)”. În limba maghiară comună actuală se găsesc circa 400 de cuvinte de origine germană. Spre deosebire de influențele prezentate până aici
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
reflectă în forma cu care au fost preluate, de exemplu tratarea lui [s] ca ("castello" > "kastély" „castel”), tratarea lui [z] intervocalic ca ("riso" > "rizs" „orez”) și căderea lui [o] și [e] finale de cuvânt: "spagnuolo" > "spanyol" „spaniol”, "doge" > "dús" „des” (adjectiv referitor, de exemplu, la păr). Deși nu mai supraviețuiesc în limba comună decât circa 50 de cuvinte, ele aparțin unor domenii variate: viața militară ("lándzsa" „lance”), viața de curte și citadină ("freskó" „frescă”, "karnevál" „carnaval”), comerț ("piac" „piață”), plante și
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
la conținuturile noționale pe care le poartă. Asemenea cuvinte lărgesc foarte mult în maghiară aria nuanțelor de sens. Este mai ales cazul verbelor ce redau mișcări și stări, cu nuanțe care exprimă încetineala, nesiguranța, ridicolul etc. Exemple pentru: Sunt și adjective creații expresive depreciative: "bamba" „bleg, mototol”, "nyiszlett" „jigărit”, "pipogya" „molâu”, "sunyi" „viclean”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești copii, dintre care unele au trecut în limba comună: "báb" „marionetă
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Unele sufixe formează cuvinte aparținând altei părți de vobire decât cuvântul de bază, altele nu. Sufixele lexicale sunt foarte numeroase, dar nu toate sunt productive. Acestea sunt următoarele: Sufixe formatoare de substantive Sufixe formatoare de adjective Sufixe formatoare de verbe Sufixe formatoare de adverbe Acest procedeu este mult mai frecvent în maghiară decât în română. Deseori, în maghiară, sintagmelor formate din substantiv + atribut din română le corespund cuvinte compuse în maghiară. Cele mai multe cuvinte compuse au un
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
Câteva cuvinte au ajuns și în limbi mai îndepărtate, dar nu în toate direct. Un exemplu este "paprika" „boia de ardei”, folosit în germană, franceză, engleză etc., cu aceeași grafie ca în maghiară. Alt exemplu este "kocsi" „trăsură” (la origine adjectiv derivat de la numele de localitate Kocs, unde s-a inițiat producerea tipului de vehicul denumit de cuvânt), care s-a adaptat sub diferite forme, primind în unele limbi o nuanță de sens diferită de cel al cuvântului maghiar:
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
întotdeauna de morfemul "a". Fie prin derivare (lingvistică) postverbală, fie prin conversiune (în prezent există o dezbatere teoretică între lingviști), infinitivul lung trece în categoria lexico-gramaticală a substantivelor, având forme de caz, putându-se articula și putând fi determinat de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are statut gramatical intermediar între substantiv și verb. Natura lui verbală se manifestă prin compatibilitatea la nivel sintactic și/sau semantic cu
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
acestea din urmă să fie considerate o subclasă a primelor. În mai multe limbi există un sistem asemănător de formare a unor pronume nehotărâte din pronume interogative combinate cu anumite elemente de compunere specifice: Împreună cu pronumele nehotărâte sunt tratate și adjectivele pronominale nehotărâte, folosite ca atribut al substantivului, care pot coincide sau nu ca formă cu pronumele. În română există foarte multe pronume nehotărâte, cu diverse specializări în privința felului de substantiv la care se pot referi: unele se referă numai la
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
pronumele "cineva", "oricine" și "altcineva" sunt diferite ca sens, deși toate se referă la o persoană. Din punctul de vedere al formei, în limba română pronumele nehotărâte pot fi: Din punctul de vedere al folosirii ca pronume și/sau ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
se referă la o persoană. Din punctul de vedere al formei, în limba română pronumele nehotărâte pot fi: Din punctul de vedere al folosirii ca pronume și/sau ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru își are rostul său", "triunghi oarecare, "Asta e altă mâncare
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
de vedere al folosirii ca pronume și/sau ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru își are rostul său", "triunghi oarecare, "Asta e altă mâncare de pește". Majoritatea pronumelor nehotărâte nu pot introduce propoziții subordonate. Acest rol îl pot îndeplini numai cele compuse din "ori-
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
însă că folosirea lui aici înseamnă că adolescenta era prezentă la conversație, și prin urmare redau „ha-almah’” ca „această tânără femeie”. Asta se poate referi fie la o membră a familiei regale fie la „profetesa” menționată în Isaia cap. 8. Adjectivul „harah הָרָה” este folosit predicativ. Din perspectiva naratorului, savanții evrei susțin că aceasta se referă la o graviditate trecută, prezentă sau iminent viitoare. Ținând cont de acest lucru, traducerea lui poate fi redată ca fie „adolescenta
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
analogice, modele matematice. Un "model iconic" (model la scară) este o reproducere (copie) fizică a unui lucru (obiect), de exemplu sub forma unei machete sau a unui model redus la scară (un avion), sau mărit la scară (modelul unui atom). Adjectivul "iconic" are semnificația "cu caracter de reproducere figurativă". Modelele iconice pot apărea la scară în trei dimensiuni, de exemplu un automobil, un pod sau o linie de producție. Fotografiile sunt alt tip de model iconic, însă doar în două dimensiuni
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
ul avea cam aceeași mărime cu denarul, dar era mai greu decât această monedă, întrucât densitatea aurului este mai mare decât cea a argintului. Termenul "aureus" provine din sintagma ,„monedă de aur”, „ban de aur”, prin schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "aureus", în substantiv. Înainte ca puterea la Roma să fi fost luată de Iulius Caesar, "aureul" fusese bătut foarte sporadic, de obicei în scopul plăților importante, pornind de la prăzile de război (aurul era transformat în monede, pentru asigurarea cheltuielilor). Prima
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
sau publicistic ulterior, în presa scrisă și în televiziune o plasează pe Floriana Jucan drept unul dintre ziariștii cu vocație ai tinerei generații. Profesionalismul sau o recomandă că un interlocutor agreabil și competent" ”"." · Pascal Bruckner „"Energică și enigmatica: iată două adjective pe care mi le inspiră Floriana Jucan. Pe de-o parte, o tânără femeie modernă, sigură pe ea și care știe să-și domine destinul, știe încotro să-l îndrepte. Pe de altă parte, este o ființă șarmanta, căreia îi
Floriana Jucan () [Corola-website/Science/320792_a_322121]
-
Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă."” Matei 10:28. 2. Un studiu atent al tuturor adjectivelor folosite în Scriptură, ne arată faptul că, termenului „spirit” (folosit în dreptul omului), nu i se poate atribui „nemurirea” ca fiind una dintre atributele sale. 3. Spiritul lui Dumnezeu este singurul care care primește apelativul „veșnic” (Evrei 9:14). În concluzie
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
și câteodată vrea să facă parte din grupul lor. Vocea lui este foarte asemănătoare cu faimosul comedian Jerry Lewis din filmul "The Nutty Professor". Când vorbește despre caracteristici sau acțiuni, el le clarifică spunând "cu" și adăugând o listă de adjective și efecte etc. de ex: "Victoria este a mea...cu câștigatul, și îndeplinirea scopului, și tragerea în fața ta!". Când este lovit, el spune "Hoigle!". Jacobo - Prietenul cel mai bun a lui Todd, care are genă de mexican (deoarece tricoul lui
Înlocuitorii () [Corola-website/Science/317432_a_318761]
-
-te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de rolul său: Din punctul de vedere al diatezelor, participiul
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comercianta”, "passant, passante" „trecător, trecătoare”. Participiul prezent are valoare verbală în limba scrisă. Poate avea același subiect că verbul căruia i
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
de la musique" „(Ei) îi place să lucreze ascultând muzică”. Participiul trecut francez are aceeași origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
În limba română standard există două asemenea particule: În graiuri există și alte particule: "colo-șa, "ici-șa, "acolo-ia". În unele gramatici tradiționale ale limbii franceze sunt numite particule elementele "-ci" și "-là" adăugate la pronumele demonstrative și la substantivele determinate de adjectivele demonstrative, care marchează în principiu apropierea, respectiv depărtarea: "celui-ci „acesta”, "ce garçon-là „băiatul acela”. Concepția că particule sunt toate cuvintele invariabile, adică adverbele, prepozițiile, conjuncțiile și interjecțiile, este veche și cea mai largă despre aceste cuvinte. În sensul cel mai
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși se definea ca având în general funcția sintactică de complement circumstanțial al unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb, Avram 1997, de exemplu, constata că sunt și adverbe, de exemplu "chiar", "poate", "tocmai", care „se referă la o întreagă propoziție sau numai la o parte a ei, împreună cu care se analizează”. Altfel spus, după cum
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
apare, cu adevărat, în sistemul monetar roman, prin denar. Sistemul monetar este reformat și se sprijină de acum înainte pe denar (monedă din argint). În 211 î.Hr., denarul apare și valorează 10 as de 53 de grame de bronz fiecare. (Adjectivul din : „de zece”). Denarul cântărea 4,5 grame de argint, iar 530 g de bronz sunt echivalente cu 4,5 g de argint, în anul 211 î.Hr. Avem deci un raport de 1/120. Spre anul 170 î.Hr., denarul este
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
secole. Aureus-ul, monedă din aur, cu valoarea 25 de denari de argint, este emis în mod regulat, începând cu Iulius Caesar. Termenul "aureus" provine din sintagma latină "nummus aureus",„monedă de aur”, „ban de aur”, prin schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "aureus", în substantiv. Împărații se îngrijesc în mod deosebit de portretele lor gravate pe aversele monedelor și care servesc de propagandă. Sesterțiul din alamă, care valora un sfert de denar, este, cu diametrul său de 33 cm, moneda regină a epocii
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
-ul, bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "solidus", în substantiv. Această denumire constituia un adevărat program politic față de devalorizările monetare repetate din generațiile precedente. Constantin I a reușit să mențină stabilitatea acestei monede și să o emită în cantități considerabile, mulțumită confiscărilor importantelor stocuri de aur tezaurizate
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]