6,732 matches
-
s-au potolit, m-am uitat în jurul meu... luând seama la tot ceea ce mă înconjoară, mai ales la fețele oamenilor, tovarăși de zbor cu noi. Japonezii sunt veseli, glumesc, avionul pare a fi „ceva” obișnuit pentru ei. Îi privesc cu admirație, iar liniștea lor mi se transmite și mie. În sfârșit, bagajele au fost aranjate în cușete, iar după ce ne-am ocupat locurile și ne-am pus centurile de siguranță, stewardesa șefă ne-a făcut instructajul privind comportarea în timpul zborului, instructaj
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
numai cu o mână, ca pe o apărătoare de muște! Până și un copil ar putea pricinui mari neajunsuri. Orice s-ar spune despre mauri, sunt foarte pricepuți făuritori de arme, poate chiar mai Îndemânatici decât creștinii!“ Totuși, cu toată admirația pentru spada lui Bodo, nu-i scăpa nici una dintre vorbele acestuia și-l asculta cu același interes pătimaș pe care-l punea În tot ce făcea. — Așa deci, venețienii au ales un nou doge! Sunt mulțumiți cu el? — Prea mare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În piele de mândrie și, În taină, o Învăță nu numai limba latină, ci și cea greacă, pe care o știa el din tinerețe. Hildebrand, care niciodată nu fusese prea priceput În ale scrisului și cititului, o privea cu nespusă admirație. Mai mult, Începuse s-o iubească de parcă ar fi fost copilul lui. Adelheid nutrea aceeași pasiune pentru vânătoare, pentru cai, și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler. Cum se poate? De ce nu mi-a adus ni meni aminte... Se Îndreptă către Adelheid, Îi luă mâna, Înclinându-se ușor. — Adelheid de la Appenweier, bine ai venit! Eu sunt Conrad, și acest tânăr care și-a pierdut graiul de admirație este prietenul meu Bodo, de la Zürich. Auzisem multe despre domnia ta, dar n-am avut niciodată privilegiul de a te Întâlni și sunt fericit că a sosit În sfârșit clipa. În timp ce făcea din nou o reverență, cu o grație care i-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am sosit la castel numai acum câteva clipe. Bodo se Înclină ușor. Părea mut cu desăvârșire și, oricât de lipsită de experiență era copila, Își dădu seama că fru mosul tânăr era tulburat. În ochii lui se putea citi o admirație fără margini, ceea ce o făcu pe Adelheid să-și uite stân jeneala. Așa că răspunse cu grație: — Duce, bunăvoința Înălțimii Voastre e nemărginită. Noi toți cei de la Appenweier suntem supușii voștri devotați și poruncile voastre și ale ducelui Bertold ne sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza În chip platonic, așa cum se cuvenea. Fără Îndoială, nu concepea o mezalianță cu o familie mai puțin nobilă. Pentru Bertold, așa cum Îi spusese odinioară părintele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația pe care toată suflarea bărbătească de la Curte i-o arăta. Însă numai gândul că un fiu de negustor o iubea pe fiica lui l-ar fi Înfuriat peste măsură. Ar fi privit această dragoste ca pe o profanare a ordinii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe ochi și i-o Întinse: — Nu râzi de mine? Nu-ți spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca un bolovan În fața unui cavaler! Bodo Îi luă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ducilor Zähringer, căci avea instrucțiuni precise din partea signoriei. Îi rugă pe tovarășii săi de drum să rămână pe loc și ceru o călăuză care să-i arate drumul spre Freiburg. — E de oțel tânărul nostru domn, spuse Josua plin de admirație. Nimic nu-l poate opri. Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și el se Întreba deseori la ce slujeau lăzile cu scuzi de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe două roți, am avut altă pățanie. Un vecin din spatele blocului, un sârb despre care se spunea că fusese spion infiltrat printre noi după război, avea o motocicletă cu care obișnuia să-i plimbe pe copii, arătându-se încântat de admirația tuturor, față de Java lui roșie. Cred că eram al treilea pe motocicletă, înghesuit fiindcă nu- mi mai venea rândul, și riscam să se termine distracția, pentru că se înserase. Nu mai știu cum de-am căzut, rămânând agățat de cel din fața
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
frumoasă, așa cum se obișnuiește să se facă în Banat. A luat pâinea în brațul stâng, apoi pe dosul pâinii a făcut semnul sfintei cruci cu ajutorul cuțitului. În timp ce mama se ocupa de noi, familia Butu se uita cu interes și cu admirație la tot ce făceam. La un moment dat, probabil dintr-un motiv similar cu cel avut de sora mea când a apelat la mama a început să scotocească prin "cămara" lor de alimente. Ceea ce ne-a atras în mod deosebit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cât și de încadrarea în termenul impus de autorități. Au luat-o "ab ovo" "de la început" și au ridicat pe o miriște țepoasă și sub soarele fierbinte al Bărăganului o frumusețe de clădiri învelite cu tablă zincată, încât îți stârneau admirația și respectul față de cei care practicau meseria nefericitului Meșter Manole. Da, nemții erau niște constructori formidabili! Toate aceste clădiri erau situate pe strada numărul 8. Casele, de o parte și de alta, erau ca două aliniamente florale care te întâmpinau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intervenției acestui Prometeu macedonean cu suflet minunat, care nu a ezitat niciun moment, sărindu-ne în sprijin și ajutându-ne să evităm o catastrofă. Noi, copiii, strânși unii într-alții, stăteam muți și înghețați de frig, uitându-ne plini de admirație la intervenția extraordinară a acestui binefăcător, iar mama, văzând că focul arde normal și că nu mai iese fum în cameră, s-a repezit în spatele casei tocmai când salvatorul nostru cobora de pe scară, înnegrit de fum, cu capul pârlit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o mamă singură cu șase copii. Seara, la capătul celor aproape trei kilometri străbătuți prin atmosfera rece, cu fulguiri hibernale, după o zi de muncă epuizantă, mama, intrând în casă cu sacoșa cu mâncare pentru noi, a exclamat într-o admirație pierdută: Doamne, ce frumos ați făcut, copii! Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
concurență bărbaților, fără probleme. Nu le duc grija, în această privință. Le duc grija în alte privințe: văd, de pildă, fete care-i lasă pe băieții de lângă ele să vorbească ca brutele și ca analfabeții și îi privesc cu mare admirație. După cum vedeți, le duc grija în privința valorii pe care o acordă cuvintelor. Am prieteni scriitori, într-adevăr, dar nu mi-am privit niciodată prieteniile din această perspectivă, presupun că asta se face doar la ora bilanțului. O să numesc numai cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pune laolaltă energii luminoase și dătătoare de speranță, din care se vor deschide căi și porți și pentru ceilalți. Oamenii care se iubesc sincer și care sunt în mod onest prieteni sunt capabili de gesturi nobile, de generozitate reală, de admirație și de respect pentru valorile umane universale și producătoare de salturi în percepții, pur și simplu de dragul Adevărului, al Binelui și al Frumosului. Mă întorc în timp. Mă văd în casa atât de caldă într-o iarnă cumplită (cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
formatorii mei Nora Iuga, a cărei tinerețe debordantă, chiar la vârsta înaintată, mi-a adus în față un model comportamental și intelectual al unor veacuri mai încărcate de substanță, model pe care am încercat să-l cultiv, cu prețuire și admirație. A.B.Sunteți și organizator de evenimente culturale, actor și membru fondator al grupului "Caii Verzi de pe Pereți". Asemănător, conduc și eu la Galați seri de poezie și evenimente culturale precum "Poezie la Fani geamantanul cu poeme și alte texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe care noi, adulții, avem datoria să-l construim. Acest "edificiu" se numește generația de mâine. Și pentru că, iată, am ajuns de la o întrebare despre Festival la un răspuns despre tânăra generație, dă-mi voie, dragă Angela, să exprim aici admirația mea pentru tot ceea ce întreprinzi în plan cultural în Galați pentru a sprijini formarea copiilor și a tinerilor de aici. A.B.Cu ce cărți ai venit la Galați? La Festival am fost invitată de directorul acestuia, director al editurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
i-a rămas și soldatului german. De el Își aduce aminte și Teichert. Pe fața lui citesc acum amărăciune și durerea unei nații Întregi. Ce frumos Îmi vorbea el atunci de viața intensă și bogată din Berlin. Eu, mut de admirație, alergam cu gândul Încercând să dau minții mele o imagine cât mai reală a acestui colț de rai. Întrevederea a luat sfârșit. Plec, scumpe Teichert, spre America. Te las cu bine. Drum bun și mult noroc. Dă-mi 30.000
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fotografii, apoi suntem invitați să trecem puțin timp pe la familia Johnson. Aici sunt doi copii și au un raion de jucării. Primim și de aici un auto, ultima marcă. În schimb, auto familiei e marcă veche. Fordul meu e În admirație. Johnson nu cunoaște New York-ul și mă Întreabă ce impresie mi a făcut. Ne luăm rămas bun și plecăm. Cu familia Olson păstrăm mulți ani legătura. Îi trimitea Sandei pachete cu adresa pentru Sonia. În 1945 am primit trista veste
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la Ploiești numai localnicii nu s-au produs pe scenă. Au lăsat această posibilitate în exclusivitate oaspeților artiști din București, Oradea și Cluj-Napoca. Au asigurat, în schimb, munca din spate, cea nevăzută, dar atât de necesară și... demnă de toată admirația. Pauzele muzicale au fost ocupate, cu același talent și succes, de dansatoarele indiene. De remarcat că apariția dansatoarelor nu a umplut un gol, așa cum nici revenirea muzicienilor nu a reprezentat o... umplutură ce ar fi trebuit să se sfârșească mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cufunda în oceanul iubirii, acolo unde Mama noastră ne-a invitat. Sacrific simpatiile singulare pentru iubirea colectivă. Un cuvânt de final - dar care nu doresc să fie ultimul - pentru gazdele noastre indiene, organizatorii manifestărilor de la Pune: sunt demni de toată admirația și aprecierea noastră pentru maniera în care au știut să organizeze întreaga desfășurare a evenimentelor din cele trei zile dedicate pentru Puja de Crăciun. Observând umplerea până la refuz a stadionului din primele zile, am apreciat că erau cam patruzeci de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în piață, în cunoștință de cauză fiind, am comandat trei fructe de ananas. Este de admirat îndemânarea vânzătorului. Înarmat cu un cuțit cu lama lungă și subțire, își execută - cu oarecare mândrie profesională, știind că este urmărit cu atenție și admirație - actul de măiestrie. Întâi ascute partea cu frunze, de care apoi ține fructul ca de un mâner. Urmează celălalt capăt, căruia îi taie capacul, asemenea unui pepene. Apoi fructul este curățat de coajă, asemenea unui cartof. Și, la urmă, partea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
temele pe care le-ați atacat sunt prezente în cei 25 de ani de tranziție. Acuitatea obser‑ vațiilor, talentul literar și, mai ales, mijloacele analitice v-au făcut renume. Și, lucru de neexplicat, nefiind vreo‑ dată afiliată vreunui grup de admirație reciprocă, ați reu‑ șit să vă impuneți - tot vom face un maraton - ca un alergător de cursă lungă. Cred că e firesc că, după ce ați publicat câteva cărți importante de analiză socială și poli‑ tică, dar nu numai, ați reușit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
De lehamite e poate prescurtarea cea mai bună care explică de ce nu am lăsat totul baltă măcar șase luni, deși cu actorii m-am împăcat bine. Eu nu joc jocul social românesc, după cum am mai spus ; găștile, relațiile, cluburile de admirație reciprocă îmi repugnă. Evangheliștii a ajuns cea mai bună piesă a anului trimisă anonim prin poștă, că așa era la începutul tranziției, dar după aceea a dispărut. În plus, a curs cu amenințări legate de piesă, de la Andrei Șerban la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]