10,749 matches
-
de temut. Dar, ca elev și student, a uimit prin sârguință, disciplină și respect față de magiștrii săi. Pe aceștia i-a iubit și s-a lăsat influențat de ei, ceea ce a contribuit enorm la formarea sa. De exemplu, i-a admirat pe Hutchins și Adler de la University of Chicago, ceea ce i-a antrenat interesul pentru fundamentarea curriculumului pe Marile Cărți (Great Books), în conformitate cu principiile pedagogiei perenialiste. La Columbia University a fost influențat de biostatisticianul Sewal Wright și de psihotehnicianul Irving Lorge
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ordinii educaționale se va naște sub formă de relații noi între profesori și elevi, culminând într-o nouă concepție a curriculumului 167. Ar putea fi suspectat de simpatii nondirectiviste - dar Doll jr. nu a fost un antimodernist întârziat; dimpotrivă, a admirat, în tinerețe, marile realizări ale gândirii curriculare moderne. Înainte de a fi devenit postmodernist, Doll jr. a fost un fervent progresivist și structuralist. În 1980 publicase în Journal of Curriculum Theorizing apreciatul studiu „Play and Mastery: A Structuralist View”168, iar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
altor părinți, cum se produc cele mai mici vlăstare ale patriei. Educatoarea, o femeie matură, nemalformată de indicațiile primite, a început programul artistic cu câteva cântecele în grup. Textul unuia dintre ele l-am recunoscut recent: Astăzi, Românie dragă, Te admiră lumea-ntreagă. Românie, parcă ești Cosânzeana din povești, Iar Partidul, Făt-Frumos, Care te-a-nălțat de jos. Au mai urmat câteva despre Ceaușescu. Apoi educatoarea s-a adresat părinților: „Acum începem serbarea propriu-zisă”. și, într-adevăr, copiii au început să cânte ceva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
regim s’a acoperit de sarcasm și de usturătoare critică socială. Culacii, marii proprietari dela sate, au polarizat în jurul lor deasemenea o întreagă literatură populară de acest soi” (Chelcea, 1940, p. 31). Nu s-ar putea spune că I.C. a admirat puterea sovietică - așa cum ar dori să apară din A.d.p. Performanțele școlare, realizările științifice, în anii ’50-’60, contau mai puțin chiar și pentru serviciile de personal din universități. Au fost cazuri de asistenți universitari care la reforma învățământului din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era anatemizat, Eminescu era comparat cu poetul proletar Theodor Neculuță ș.a.m.d. Loialitatea față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Premiului Herder. Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Teatru”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Scânteia tineretului” ș.a. cu eseuri privind estetica prozei contemporane, comentarii despre literaturile engleză și americană, ulterior adunate sub titlul Între Socrate și Xantipa (1973). E admirat de un public larg și curtat de oficialitate, fiind, între altele, promovat, ca reprezentant al tinerilor scriitori, în organele centrale ale organizației de tineret patronate de PCR. În 1973 face parte din echipa de ziariști care îl însoțea pe Nicolae
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
cu un viu simțământ serile când evolua, sub luminile rampei, în compania unor colegi de neuitat. Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
în esență un critic tradiționalist. A nutrit o mare admirație față de N. Iorga, fiind influențat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariție a revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul național al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influența romantismului european și a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumänische Volk, 1933). Scrie, cu sensibilitate și
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
pus pe artele plastice, care se dezvoltă în etapa medievală la intersecția Orientului cu Occidentul. Autorul crede că ortodoxia ne-a ținut timp de secole departe de catolicism și de arta vecinilor vestici și nordici. Familiarizat cu literatura universală, îl admira pe Ibsen, căruia i-a consacrat articole ample, și, în tinerețe, pe Strindberg și pe Wedekind, din opera căruia, ca și din cea a lui Heine și Cehov, a tradus prin reviste. Ceea ce rezistă cu adevărat din activitatea literară a
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
îi cunoaște pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau aici și români, printre care St. O. Iosif și D. Anghel, ultimul fixat
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
sau a mea e vina?/ Cum stăm tăcuți alături amândoi,/ O altă toamnă plânge parcă-n noi....” (Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de bronz”, un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre-Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
unor inspirate condeie în dramaturgia interbelică. Maria Panait, vânzătoare într-un magazin de bijuterii, personaj cu o existență cenușie, banală, își vede visul împlinit în noaptea Anului Nou: ajunge să îl cunoască pe celebrul scriitor Alexandru Manea, pe care îl admiră și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
flexibil, anxios, lipsit de loialitate, mereu la pândă. Inconfundabilul, irepresibilul P. nu îi iubește nici pe Brătieni. Nu ezită să îi numească (din pricina represiunilor din 1907) „ucigași” și cere, imperios, să nu li se ridice statui în țara românească. Îl admiră pe Vasile Pârvan și îl consideră maestrul, modelul său. Istoricul ar fi, ca și el, „un luceafăr al melancoliei”, „un prince-paysan”. Fac parte, așadar, din aceeași familie „strict mandarinală și rural-moșnenească”. Asta înseamnă, între altele, o viziune organicistă asupra lucrurilor
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
pentru a se pregăti pentru intrarea la pensie. Climatul familial continuă să se amelioreze. Copiii Mariei se implică mai mult. In schimb, ea este mai permisivă și le controlează mai puțin activitățile. Fiica sa i-ar fi spus în ce măsură îi admiră și apreciază eforturile, lucru care o emoționează pe Marie. Aceasta conștientizează faptul că manifestarea unei îngrijorări mai reduse poate fi înțeleasă și ca o caracteristică pozitivă a personalității. Marie termină sevrajul medicamentos la câteva săptămâni după ultima ședință: ea afirmă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
refuzat, deoarece era prea intimidată. Băiatul a „repetat” atunci invitația la adresa uneia dintre prietenele sale, lucru care a rănit-o profund. Patru luni mai târziu, Gwen și-a pierdut bunicul dinspre partea mamei, un medic de renume, pe care îl admira foarte mult. Ea a început atunci să se izoleze și a abandonat activitatea în cadrul organizației de scout-iști „pentru a se consacra mai mult studiilor”. Ea s-a refugiat în activitatea școlară și în studiul pianului. In această perioadă a pierdut
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
de oameni de știință”. Senatorul William Fulbright a murit doar cu câteva luni înaintea primei mele prelegeri la Cluj-Napoca. Domnia sa a fost devotat moralmente principiilor de pace și de cooperare între națiuni. Nu l-am cunoscut personal, dar l-am admirat foarte mult și aș dori să dedic aceste cursuri memoriei sale. Aș vrea să exprim mulțumirile mele dlui Prof. Gabriel Bădescu, care m-a încurajat să aștern pe hârtie aceste conferințe și mi-a servit drept editor al acestui volum
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lucru nu are efect asupra ratei totale de violență a subiecților. Cercetătorii admit efectul sponsorului care se referă la următoarea constatare: cei ce privesc tind să internalizeze mesajele media dacă ei consideră că cineva pe care Îl respectă sau Îl admiră susține aceste mesaje. Efectul sponsorului este strâns legat de conformismul situațional. Expunerea la pornografie Întărește ideea efectului sponsorului. În al doilea rând, teoria rutinei. Conform acestei abordări, criminalitatea ar fi mai puțin frecventă dacă activitățile de rutină ale potențialilor infractori
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin alimentarea dintr-un patrimoniu cultural (și temperamental) comun, dar ele sunt scoase în evidență de relativul deficit de originalitate și de puținătatea operei lui P., altfel un talent real și un suflet chinuit. Poemul probabil cel mai reușit, foarte admirat încă de la apariția într-o revistă, rămâne Scurtă despărțire : „Vă las în valea acestei scurte plângeri,- / Orice sfârșit vestește-un început,-/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput, / Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu esența criticii”; „aș afirma - se revine în alt loc - că o critică radical nonimpresionistă e o contradicție in adjecto”. Tinerească este apoi capacitatea de a admira, în care P. vede esența criticii. El este un critic (și un om) dispus să admire. E o calitate aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
criticii”; „aș afirma - se revine în alt loc - că o critică radical nonimpresionistă e o contradicție in adjecto”. Tinerească este apoi capacitatea de a admira, în care P. vede esența criticii. El este un critic (și un om) dispus să admire. E o calitate aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci și planul relațiilor interumane. Omul este un spirit treaz, lucid, o inteligență avizată și în același
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
critică radical nonimpresionistă e o contradicție in adjecto”. Tinerească este apoi capacitatea de a admira, în care P. vede esența criticii. El este un critic (și un om) dispus să admire. E o calitate aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci și planul relațiilor interumane. Omul este un spirit treaz, lucid, o inteligență avizată și în același timp cu ceva candid, naiv. De „păcatele tinerețelor” ține și
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
calitatea serviciilor educaționale pentru cât mai mulți studenți. Stratificarea instituțională de acest gen nu părea să fie agreată de comunitatea personalului academic până de curând. Modelul humboldtian de universitate a instruirii și cercetării rămăsese dominant în Europa și încă este admirat. Susținerea modelului în noul context universitar a devenit însă critică atât financiar, cât și academic. De aceea, universitățile actuale urmează traiectorii diferențiate de dezvoltare și se stratifică într-un evantai care întâmpină cererile diversificate ale studenților potențiali și ale cercetării
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]