31,399 matches
-
plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai ales că era sigur că expresia i se modifica mereu în fața oglinzii din cauza conștiinței de sine. Însă în același timp era încredințat că nu se putea să fi trăit această emoție, care era mai puternică decât oamenii care o afișau. Ce era oare? Exista dincolo de o persoană și de orice ar fi putut o persoană să simtă luată separat. Tremurau sub impulsul acestei forțe gigantești. Sampath își dădu seama că el însuși putea vorbi unei mulțimi doar dacă era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci de ani sau la nouăsprezece: ceva nu era în regulă. Ființa își trăda oboseala și nesiguranța la o vârstă așa de fragedă. Fata mea le știa pe toate astea. Se străduia să afișeze pe fața ei de băiețoi disprețul standard al unei încântate încrederi în sine, și, cu toate acestea, neliniștea care o asalta era evidentă: neliniștea trupului, nu cea a pudorii. Dacă doriți să aflați opinia unui specialist, vă spun eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se îndrepte pentru a-și plasa lovitura. Serviciul meu nu e altceva decât o convulsie care uneori trimite mingea până la celălalt capăt al terenului. Iar Fielding era precis în mișcări, cumpătat în acțiuni, având ceva din rigoarea pe care o afișează toți jucătorii înnăscuți de tenis. Ce se întâmplă cu jucătorii de tenis? Ce e cu acea rotunjime pe care ei o înțeleg mai bine decât noi? Lumea e rotundă. Ei înțeleg și acest lucru. Nici nu am apucat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pornit. Am traversat camera lungă, am trecut de recamiere, de mesele furniruite. De ambele părți ale ușii din fund erau circuite electronice în plină activitate, taste de calculatoare, și monitoare. Mai era un tonomat plin cu discuri uzate, ecranele numeroase afișând date referitoare la capacitatea calculatoarelor și copii condensate ale unor fișe... Prinde bine plimbarea asta până la ușă, mi-am spus eu - e bună. Mergi înainte. Faci exact ce trebuie. Pe bune. O să ies pe ușă și o să țin tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mijlocul orașului, plin de umezeală și apă adunată între dalele de piatră în ciuda căldurii excesive. Căldura a făcut tot ce i-a stat în putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poliția financiară era pe urmele mele. Nu mă face să râd, am spus eu. — Fă-ți bagajul. — E vorba doar de o greșeală. — Fă-ți bagajul. Avea ochii arzători, imploratori. — Imediat după Ziua Muncii vor face o verificare. Ți-au afișat numele de zece, cincisprezece ori. Și-au convocat oamenii. Ascultă-mă pe mine, ești căutat pentru o groază de bani. Am auzit scurgerea liftului. Telefonul care rămăsese neînchis mi se adresa cu un glas nou. N-am răspuns. Nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde altundeva? rosti fața cea roșie, cu sprâncene înfoiate. Ea e singura care-l va primi. Presupun, zise o față îngustă, cu trăsături elegante, că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă scundă, pe care erau puse o butelcă de vin și o tabacheră de argint. Țigările nu conțineau tutun, dar cânepa indiană creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în spartana cameră din spate a Magazinului, cea în care se retrăgea Moonshy, nu a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a celor din K. Punea la îndoială, dar era părtaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A, nu, e totul aranjat. Suki era fericită să mă corecteze. Afișă din nou zâmbetul de „știu-mai-multe-decât-tine“. — Tati îl știe pe directorul revistei. —A, înțeleg. Cu colțul ochiului mi s-a părut că surprind o urmă de amuzament pe chipul lui Sebastian. — Gemenele teribile, zise el. — Gemene? am zis, nedumerită. —Sebastian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbesc cu Duggie, am spus. Trăsăturile au rămas în aceeași poziție și totuși sarcasmul s-a intensificat. Mă aflam în fața unui maestru Zen în plină acțiune. —Sunteți așteptată? a întrebat, adăugând o tentă de politețe pe care știu că a afișat-o doar ca să o înlăture dacă aș fi pus capul în pământ și aș fi spus că nu. Da, de fapt mergem să luăm prânzul. Sunt Sam Jones. Tu probabil ești nou aici, am adăugat drăguț. Preț de o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
chiar mai mult. Herald era aproape ca o cameră imensă, ocupând un etaj întreg dintr-o clădire uriașă de birouri; numai redactorul-șef avea un birou al lui. Era ora prânzului, locul era practic pustiu; majoritatea computerelor aveau screensaverele activate, afișând mesaje tâmpite în culori fosforescente, care succedau la întâmplare pe ecran, sau gazoane care se își taie singure iarba pe pilot automat. Tim, totuși, era la computerul lui, în cămașă, bătând la tastatură fără chef. De cum m-a văzut, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a păstra vie acea lumină. Julián, În ce-l privea, simțea că inocența fortuită a Începutului se risipea și că trebuia să Înceapă să cedeze teren. Astfel, Începu să-l mintă pe don Ricardo pe seama planurilor sale de viitor, să afișeze un entuziasm de mucava față de viitorul lui În bancă și În finanțe, să simuleze o afecțiune și un atașament față de Jorge pe care nu le simțea, pentru a-și justifica prezența aproape constantă În casa de pe bulevardul Tibidabo, să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Întoarseră și se opriră să-l privească pe băiat, fără să priceapă. Fără să stea pe gînduri, Francisco Javier ridică arma și ochi. Ulterior, martorii au spus că pe chipul său nu era nici mînie, nici turbare. Francisco Javier afișa aceeași răceală de automat cu care Își executa muncile de curățenie din grădină. Primul glonț trecu șuierînd pe lîngă capul lui Julián. Al doilea i-ar fi străbătut gîtlejul, dacă Miquel Moliner nu s-ar fi repezit la fiul portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dovedit mortale. Victima a fost Înregistrată deja moartă la Spitalul Clinic din Barcelona, la ora 18:15. 41 N-am mai aflat nimic despre Fermín toată ziua. Tata a insistat să deschidem librăria ca În orice altă zi și să afișăm o fațadă de normalitate și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-și achiziționa o locuință acolo, se întorc la un moment dat în țară, iar copiii nu mai fac față examenelor, pe motiv că școala românească are „ștacheta”mult mai sus față de țările din care aceștia sosesc. Sunt familii care afișează un comportament aberant, dat de „demisia”de la autoritatea părintească sau de autoritate paternală exagerată,unii îi lasă pe copii să facă orice, alții îi țin din scurt, în mod exagerat. Carența de afectivitate din familie, indiferent cui îi aparține vina
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
a fi copii! Descoperiți-le talentele ascunse! Recompensați-i pentru devotamentul și perseverența cu care participă la toate activitățile școlare și extrașcolare! Motivați-i, fiind pentru ei niște sfetnici.! Aceste îndemnuri nu sunt gratuite! Sunt, din păcate, cadre didactice care afișează un grad de superioritate față de colegi și copii, stârnesc zâzanie între aceștia, alimentând starea de nesiguranță a copilului în colectivitate, trimit mesaje verbale și nonverbale către copii și familiile lor, stârnind discordie. Calificativele și notele, rămân la aceste cadre didactice
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
v-am spus că sunt calea ce duce spre lumină...” „Sunteți Întunericul desăvârșit”, replica Bikinski, Încheind orice discuție. Aflat În apropiere, Oliver Îl aproba, foșnind din frunze sau scoțând pe gură un cârâit. Noimann privi cu atenție În jos. Piciorul, afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atace cu o furie crescândă. În astfel de situații, trebuie să știi Întotdeauna să-ți păstrezi sângele rece. Dacă ai intrat În panică, tinzi să ajungi la spital sau s-o sfârșești lângă un gard. În lupta cu fantoșele, Noimann afișa un calm desăvârșit. De aceea prefera, În conversația cu ele, să abordeze un ton catifelat, cu iz ușor ironic, păstrând dialogul În limitele unui limbaj civilizat. Rar i se Întâmpla să-și iasă din fire. Ieșirea lui de acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până acolo...”. Oricât de amabil Încercase să fie inginerul, nu reușea să-l clintească pe Bikinski din rigiditatea sa. Pictorul era ferm convins că În spatele bunăvoinței și a generozității afișate de inginer se ascund intenții dubioase. Un om cu un astfel de nume nu putea fi curat. Poate că Într-adevăr inginerul achiziționa tablouri ca apoi să le dea foc. Sau afuma cărțile ca pe niște bucăți de slănină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]