25,860 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > DILEMA ALBASTRĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cartea o arunc pe jar caut omida în floare domnilor n-am habar de fapt ce mă doare Caut omida în floare marea se bate
DILEMA ALBASTRĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353811_a_355140]
-
val după val Marea se bate de mal doamnelor eu n-am habar Dumnezeu dacă-i ultimul val cartea o arunc pe jar Caut omul în floare mă caut pe mine pe mare Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: DILEMA ALBASTRĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341, Anul IV, 02 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DILEMA ALBASTRĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353811_a_355140]
-
numai, să dobor ceața Ce-mi apasă visul greu. Frigul flutură prin mine Prin ferestrele... deschise Visez trupu-mi, parcă vine Din ceruri pe brațe-ntinse... Cineva m-așează-n iarbă Florile mă-mpodobesc. De ce lumea se întreabă...? De ce ei mirați... privesc? Trandafiri albaștri, dragi De ce lacrima vă udă? De ce roșul de pe maci Cu tristețe... vă inundă? Ochii privesc din albastru Irisului deșteptat... A fost doar un vis sihastru Ce-n coșmar m-a cufundat. © D. Theiss Referință Bibliografică: A fost doar un vis
A FOST DOAR UN VIS SIHASTRU de DOINA THEISS în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353822_a_355151]
-
n-ai bătut și nici nu m-ai strigat pe la ferestre de gând, ci pur și simplu ai intrat dând tonul mângâierilor celeste... La masa mea de scris te-ai așezat și-ai desenat pe foaia unei clipe doi crini albaștri-mbrățișați în dor... Din duioșie mi-au crescut aripe și am zburat spre ceru-ți... Încă zbor și-mi bucur anotimpul de-ntâmplare, iubirea mea cu raiul despletit în zâmbet și-n privire cu mult soare și-aș vrea ca să
POEM DUIOS de AURA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353816_a_355145]
-
Acasa > Impact > Scrieri > VIS ÎN ZI DE VARĂ Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Vis în zi de vară Ce zi minunată! Cer albastru și pur. Parc întins și verde. Soarele luminând dulce. Tulpinele cu flori roșii și ramurile teilor legănându-se ușor. Marginile înverzite ale parcului reflectându-se fantastic pe cerul curat și clar al orizontului. Nu e nimeni în tot parcul. E
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
Când m-a atins cu mâna pe față, m-am trezit. Am privit în jur, nedumerit. Fata cea frumoasă dispăruse. Unde era? De ce a plecat? A fost o fată sau numai un vis? Cerul a fost rochia ei de vară, albastră? Soarele cel dulce i-a fost privirea ochilor? Oglindirile orizontului au fost ochii aceia plini de mister? Trandafiri erau buzele de culoarea cireșelor coapte? Ramurile suple ale copacilor erau mâinile ei delicate? Vântul ce adia ușor a fost calda ei
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1173 din 18 martie 2014 Toate Articolele Autorului Compozitorul Dumitru Lupu e un romantic precum doinitorul, al muzicii ușoare românești. Cântecele sale sunt opere care fac o lirică legătură a omului cu marea, colosala oglindă albastră în care-i căzut cerul și-s încrucișate nesfârșite cărări fără pulbere, cu neîncetate doruri și aprinse iubiri. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt răpite de mare și încuiate în scoici care duse la ureche revarsă odată cu vuietul mării, melodii. Cântecele
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albastră, groase și pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeași culoare. De aceea i se spunea garsoniera turcoaz. Sosind în cameră, Gloria se ocupă cu desfacerea geamantanelor și aranjatul lucrurile în comodă și în dresing, iar Dalia
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
limpede, cât și furtunile vremurilor de demult. De la Peleș, pașii m-au purtat la Cimitirul Eroilor. Aici, două tunuri din Primul Război Mondial străjuind intrarea și în rest, cruci. Emoții pioase mă încercau, în timp ce deslușeam misterul acelor cruci.La lumina albastră a telefonului mobil, citeam inscripțiile de pe ele. Pe unele era scris numele soldatului decedat, pe altele nu exista nici o mențiune legată de acesta. Un număr fatidic le unea pe toate într-un destin comun: 1916. Observam de aproape crucile, sub
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului alerg după tine nichita ne jucăm de-a pitita tu te-ai ascuns în visul secundei eu te caut pe câmp îți aud pașii turmele cuvintelor necuvintele tale pierdute rătăcite prin ape de unde prin ceruri albastre prin astre părăsit în bezne am băut din lujerul tău de otravă te aștept la țărm de mare să cântăm a murmurare la răspântii de izvoare... vineri, 21 martie 2014 Referință Bibliografică: către nichita / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
CĂTRE NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353864_a_355193]
-
bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră, cu ochi de mușcate,/ Cu iederi suite pe poartă.” (Din lumea mică, p. 45) Liniștea vieții este însă stricată de un vârtej care se ivește pe drumul din fața casei și ia cu el un cuib de pui, imagini tulburătoare ale
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
află imaginile sacre ale țării lăsate în urmă: casa și muntele, spații ale nașterii, copilăriei, armoniei, permanenței, verticalității geografice și spirtuale a poporului român: “Atâta dor îmi e de casa noastră,/Că biserica îmi pare orfelinat fără copii./[...]/ Ori murmurul albaștrilor Bucegi, și-al Vârfului cu Dor.” (Lăsați părinții, p. 113) Sufletul poetului oscilează între dorul față de Țara Vârfului cu Dor și revoltă față de cei care i-au distrus Universul sacru al patriei natale: “Lăsați măcar acum părinții-n pace,/Nu
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
lalelelor și începură să joace și să chiuie de mama focului. După o vreme, în toiul jocului și a veseliei, apăru Prințesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă și brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roșii și ochii ei albaștri străluceau de frumusețe și de fericire. În spatele ei, Maria și Ion îi țineau trena lungă a rochiei și ea pășea mândră, așa cum îi stătea bine viitoarei Împărătese, spre nuntașii veseli, care o priveau cu drag. Domnul o privea zâmbind când
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
smucește undița! îmi dădea sfaturi George. Și vezi dacă mai e momeala pe ac, poate ți-a mâncat peștele momeala!... Mă tot uitam atent la undiță, mă tot uitam... Gândurile mele plecară romantice departe peste dealuri și livezi, spre cerul albastru. - Viorele, uită-te la dop, cum vezi că peștele mișcă dopul, atunci tragi! mă dădăcea George mai ceva ca o soacră. El chiar a prins un cărășel. Hopa! Se mișcă dopul meu. Trag de undiță, scot un pește mititel din
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
Focul arde lemnul ca o sfântă hrană, Cum aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care au plecat... Ca un fum albastru-n facla argintie, Se strecură tainic stele scânteind, Povesti de iubire, scrise pe hârtie Ninsă ca în iarna unui tandru gând; Clipele din ierni demult înghețate, Nea de vechi regrete topite-n sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
HAR Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dumnezeu e mare, Har și îndurare, Din clepsidre eterne Pe pământ ne cerne Fulgi imaculați, Din rai scuturați, Omenirea toată Redevine curată, Noaptea-i albastră, Himere-n fereastră, Luna divină Revarsă lumină, Îngerii veghează, Oamenii visează, Simfonii de culoare Și griji trecătoare, Maramă de noapte, Iubire în șoapte, Perdele de gheață Se trezesc la viață, Frânturi de zori Îmi dau fiori, Lumina mă-ncântă, Mâna
NINSOARE DE HAR de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353920_a_355249]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > COSMOS Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ziua, e pânză albastră Țesută cu nouri și soare, Iar noaptea neantul se-arată Cortina cea neagră se trage, Pe ea mii de stele clipesc, O lună-ntre ele stă desenată Din depărtări, alte planete privesc. Ce taine ascunde neantul În adâncul cel negru
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]
-
De om nepătruns, Ce lumi neștiute Trăiesc pe planete De Domnul create, Și unde-i zidită? eterna cetate!. E abisul în care plutesc Asteroizi ce vor să țâșnească Să evadeze din negura lor Voind să lovească cu ură, Plăcuta Planetă albastră. Și-un pic de magie e-acolo Pictate din stele pe boltă, prezic, Prin zodii, doar ei astrologii Le tălmăcesc al lor tâlc și mister Însă doar el Anonimul cunoaște Adevărul ce tăinuie cerul, Pământul și omul Create de El
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]
-
în Limba Română pentru povestirea „Desigur, nu era decât vântul”, la Concursul Internațional „Poesie, Prosa e Arti figurrative” al Academiei Internaționale „Îl Convivio” din Sicilia. Bibliografie selectivă a operei: Baia Mare - Ghid Turistic (Baia Mare, 1967) / Comoara Pierdută: Povestiri albe, negre gri, albastre (În 3 ediții: Munchen, Ed. Ion Dumitru, 1987; Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1997; Norcross, UȘA, Criterion Publishing, 2004) / Maramureșul, leagăn Românesc, (Ed. Nistru, Bruxelles, 1989) / Terminologia botanica creștină la poporul român; studiu etnobotanic; Omagiul Prof. Alexandru Borza (Augsburg, 1993) / Floarea de
TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353968_a_355297]
-
răpit cei mai buni ani de creație. Ajunsă în Occident am căutat să recuperez anii pierduți, prin zeci de articole și cărți. Debutul literar în volum, la În Dumitru Verlag, Aprilie 1988, cu „Comoara pierdută” povestiri albe, gri, negre și albastre, cu o prefață de Radu Bărbulescu, carte care „mă reprezintă cel mai bine” comentată, la ora aceea la Radio Europa Liberă, BBC și Radio Vatican, iar părintele ortodox, Ichim, în recenzia din „Cuvântul Românesc” Canada, Aprilie, 1989, a spus că
TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353968_a_355297]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DISTINSUL MEU CITITORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DISTINSUL MEU CITITOR, Cuvânt introductiv la volumul tipărit MIRAJELE ALBASTRE 2008 Când vei răsfoi paginile acestui volum, vei păși în sufletul și viața mea. Sigur nu vei găsi totul despre mine, nu pentru faptul că nu am dorit să vă dau totul, ci pentru că nu am reușit să scriu totul
DISTINSUL MEU CITITORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354031_a_355360]
-
Mi-a mai rămas doar anotimpul meu; S-au rupt și corzile de la vioară Și mă agit ca-n cușca unui leu. Degeaba plânge dragostea sihastră, Mi-a tot zâmbit, a râs cu șiretlic; Nu pot iubi decât o floare- albastră Ce s-a ascuns în ochiul de șeic. Nu vreau să fii hapsân, dragă bădiță, Să mă întorci ca pruncul iar la sân; Când vei privi în flori de romaniță, Să-ți amintești că-ai fost și mi-ești stăpân
CÂND VEI PRIVI ÎN FLORI DE ROMANIŢĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354014_a_355343]
-
2015 Toate Articolele Autorului Am bătut România de-a lungul și în cele din urmă , am ajuns și la cimitirul „vesel ” de la Săpânța. „ Vesel ” e un fel îngăduitor de-a spune ,poate doar textele hâtre ale unui șugubăț și coloritul albastru al crucilor de lemn să te înveselească. În rest,buna dispoziție îți e curmată brusc de betonul contemporan,trântit brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]