9,933 matches
-
intervențiile în cadrul dezbaterilor La orizont, se apropia Ziua Națională, a treia cu noua administrație de la București, după alegerile parlamentare, normale, eliberate de spectrul frământărilor străzii. Recepția oferită de Ambasada României din Nicosia avea loc pentru a doua oară la sediul ambasadei și se bucura de participarea tuturor oficialilor, în frunte cu președintele George Vassiliou. Astfel, erau prezenți președintele Camerei Reprezentanților, Alexis Galaos, foști președinți, miniștrii‚ cei mai importanți oameni de afaceri, ambasadori și ceilalți șefi de misiuni diplomatice din Republica Cipru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
am preluat corespondența destinată Nicosiei, am făcut urările cuvenite de Crăciun și pentru noul an 1993. La întâlnirea cu compatrioții stabiliți în Cipru, am făcut o succintă prezentare a rezultatelor alegerilor parlamentare din 27 septembrie, le-am prezentat urările, în numele ambasadei, ale șefului misiunii diplomatice, exprimând convingerea că fiecare român va găsi în colectivul misiunii noastre sprijinul și înțelegerea firească cu care îi obișnuisem în ultimii trei ani. Am încheiat reuniunea cu un pahar de șampanie și cu urările de colaborare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pentru curierul din luna aprilie. Trebuie să menționez că, în cel de al treilea an al derulării misiunii mele pe insula Afroditei, puteam afirma că ajunsesem să rezolv toate problemele misiunii cu o promptitudine apropiată ultimului an de activitate la ambasada noastră de la Moscova. O telegramă primită la Atena de la generalul doctor inginer Florentin Popa, prin care secretarul de stat al Ministerului Apărării Naționale îmi mulțumea, în numele ministrului, pentru "sprijinul eficient acordat dezvoltării activității specifice, pe relația Cipru", mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Romanian Evenings in Nicosia, în care se scria: "În această săptămână are loc la Nicosia, capitala Republicii Cipru, un eveniment turistic și cultural complex, numit "Serile tradiționale românești"". Evenimentul a fost organizat, după mai mult de șase ani, sub auspiciile Ambasadei României în Cipru, în cooperare cu Agenția de turism "New Marahton Aviation", Compania de transport "TAROM", Hotelul "Hilton" din Nicosia și Hotelul "Intercontinental" din București. Evenimentul a oferit prilejul ciprioților și turiștilor străini din Cipru să cunoască atât bogăția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
real succes și o dovadă că spiritul, cultura în noua Românie se eliberaseră de acele scheme impuse de normele "realismului socialist" și că valorile artistice sunt sensibile atât la tradiții, cât și la inovații. În cercurile diplomatice se aprecia că Ambasada română era foarte activă și se specula o posibilă legătură cu victoria la alegeri a lui Glafkos Clerides. Recunosc că la această speculație nu am dat nici o replică. În sinea mea nu regretam zvonul, deși nu avea nicio bază reală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
serioase frământări interetnice. La solicitarea expresă a ministrului, am făcut o succintă prezentare a colegului de facultate și de minister, subliniind că viitorul șef de misiune era absolvent de filologie, secția limbă și literatură greacă, că lucrase ca diplomat la Ambasada României la Atena și fusese în Nicosia în cadrul delegației române conduse de ministrul Mircea Malița Cu ceilalți diplomați, cu șefii de misiune aveam raporturi de colaborare constructivă, reciproc avantajoasă. Cu mulți dintre ei aveam chiar relații de prietenie, de colegialitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
istoria multimilenară, plină de evenimente triumfale sau triste, de eroi cântați în opere nemuritoare, de învățăminte trainice, probate de istorie. Nicos A. Rolandis, vice-președintele Partidului Liberal din Cipru, 1990. Familia Christodulu, familie de români stabiliți în Cipru, 1990. Recepție la Ambasada română din Cipru (Ambasadorul englez David Dain cu soția), 1990. Seri tradiționale românești în Cipru Ministrul turismului din România și directorul BTT, 1992. Georgios Vasos Vassiliou, președintele Republicii Cipru, la Amdasada României. Christodoulos Veniamin, ministrul de interne al Republicii Cipru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Vasos Vassiliou, președintele Ciprului, 1992. CUPRINS Revoluția privită de la nivelul străzii 7 Un nou început 11 Desemnarea în funcția de director al protocolului MAE 19 Răbufnirea trecutului 36 Pregătirea pentru plecare în misiune permanentă în Republica Cipru 49 Relațiile dintre Ambasadă și Comunitatea română din Cipru 67 Persistența umbrelor trecutului 74 Problema cipriotă 128 Participarea la Lucrările celei de a 18-a Conferințe a miniștrilor de justiție din Uniunea Europeană 133 Serile tradiționale românești la Nicosia 145 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
să mă întorc". — Ce înseamnă "au reținut-o"? — Cântam Samson și Dalila la Napoli, în iarna lui 1970. Cătălina și cu taică-său au venit alături de mine. Era prima dată când se putea. Am făcut Anul Nou la Roma, la Ambasadă, apoi am luat-o pe Cătălina cu mine, la Paris. Am dat-o la școală acolo, dar nu... nu se simțea deloc bine. Eu eram cu cariera, hăr țuită din toate părțile, iar ei îi era un dor nebun de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
zis: "Lasă, că tu ești mare și ai o asemenea carieră, sigur o să faci în așa fel încât să ne revedem!" Aș fi putut s-o rețin, dar m-am temut că ea nu ar înțelege niciodată. Am fost la ambasadă, i-am făcut pașaport și acolo mi-au spus că mi-o vor da în fiecare vacanță. N-am mai văzut-o șase ani. În cea mai strălucitoare epocă a carierei mele, când ploua cu flori peste mine la Scala
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Japonia, ați fost în Irak! — În Irak în timpul primului război. Dirijorul Gérard Akoka s-a luptat cu orchestra de acolo pentru a face lucruri frumoase în concert. Am cântat Nuits d’été. Apoi m-a luat o ma șină a ambasadei și am putut să văd vechea Mesopotamie, Tigrul și Eufratul pline de bivoli și de femei care spălau rufe printre ei... Am ajuns pe locul fostului Babilon și nu îmi venea să cred, eu, care am fost îndrăgostită de istorie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și tablouri de douăzeci pe treizeci de metri ale lui Saddam, ceva de groază... — Dar nu e grozav că ați avut șansa de a ajunge și acolo? — Cum să nu? Oricum, peste tot am fost dusă de mașini blindate de la ambasadă, pentru că altfel nu aveam voie să fac doi pași afară din hotel. — și în Japonia? — A fost foarte frumos, am avut recitaluri cu pianistul meu de atunci, Christian Debrus, mai întâi la Tokyo, apoi la Osaka, invitată de Hermès. Acolo
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să cânt eu ce știu, Habanera!" Am dansat, m-am fâțâit, am profitat de faptul că eram acolo. Dacă le place, bine, dacă nu, să-mi scrie acasă! Eu nu ciripeam deloc bine pe englezește atunci, dar era cineva de la ambasadă cu mine, care a stat chiar în spatele lui Solti și l-a auzit spunând: "Asta e Carmen pe care o vreau!" Așa m-am pomenit cu contractul pentru Covent Garden. — Din păcate, nu v-a dirijat el atunci... — Nu, ar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mine cu câțiva ani. Era inginer electronist și se ocupa cu procurarea și întreținerea aparaturii, atât în țară cât și în străinătate. Oameni chinuiți de necazurile vieții, deși alții îi invidiau, pentru că umblau prin lume, pe toate continentele, pe la toate ambasadele, cu care avea țara noastră relații diplomatice și aceasta, într-o perioadă când alții nici nu puteau spera la astfel de plimbări. In realitate erau misiuni destul de neplăcute și cu mari răspunderi, dar nicxi acestea nu se cunosc de cine
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unor oameni, foarte disperate. Povestea ing. Cpt. Dinu. De această dată, ne povestește căpitanul Dinu, despre peripețiile acestor cadre, prin lume. Noi, de obicei, aveam în răspundere Orientul Apropiat și continentul american, în special cel de sud. După ce ajungeam la ambasadă, lăsam bagajele la locul lor și plecam să facem aprovizionarea cu alimente pentru o perioadă mai îndelungată. În această misiune de deplasare primeam numai 4 dolari pe zi. Era foarte puțin pentru hrană și pentru tot ce mai trebuia să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Puteai să tai lemne pe taraba lor, nimic nu-i interesa în acele momente, iar noi ne umpleam valizele și sacoșele cu alimente. Așa procedau și colegii noștri băștinași de acolo, căci noi nu aveam voie să ieșim singuri din ambasadă. Toți cei care erau în situația nostră nu aveau altă soluție. Noi de fapt ne-am însușit de la nemți și de la bulgari astfel de metode de aprovizionare. Cu alimentele "cumpărate" din Egipt, reușeam să rezistăm până în Argentina. Ne găteam mâncarea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mulți români care au plecat de mulți ani din țară și nu s-au mai răspuns cu cei rămași acasă, nici măcar cu părinții, din anumite motive, care nu se merită să fie amintite. Discutam cu un fost coleg, funcționar la ambasada din Argentina, cât poate fi de grea pentru unii depărtarea de locurile natale și de cei cu care ai avut relații de sânge, de serviciu, sentimentale, sau de altă natură și au fost întrerupte, pentru perioade nedefinite, fără voia persoanei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
foarte bun prieten, pe care-l cunoșteam și eu bine, respectiv Mărgărit Liviu, un băiat foarte bun,dar sentimental, melancolic, de un romantism bolnăvicios, care până la urmă i-a fost fatal. După o perioadă de timp petrecută la o altă ambasadă în Europa, de unde puteam fugi acasă mai des, am fost detașați la Buenos Aires, în Argentina. Așa se proceda atunci, veneau în țară pentru câteva luni, după care-i trimitea în altă parte, pentru a nu-și face relații cu cine
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Draga mea, Aici nu ne apărăm decât noi între noi. Mă topeam pe picioare în Roma de teama zilei de mâine, de dor... Toate ușile erau închise. În schimb, filiera românilor de pretutindeni lucra. Dacă m aș fi dus la ambasadă, probabil că găseam ușa închisă. În schimb toate româncele cunoscute și necunoscute îmi căutau de lucru. Vorbeam la telefon cu Aurelia, cu Tincuța, femei pe care nu le cunoșteam, dar care mă sunau pentru că aflaseră că-s la necaz și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și aleargă mereu... Îi favorizează pe cei săraci. Iar asta e de neiertat! De când săracii trebuie ajutați?! De ce românii trebuie să găsească sprijin la el? Păi unde să meargă o româncă aflată la necaz? Unde sunt asociațiile românești? Unde e ambasada? Nu se știe! Dar pe padre, da, îl știe toată lumea! Ultima scrisoare Cine iubește și lasă Dumnezeu să-i dea pedeapsă Târâișu’ șarpelui Și mersu’ gândacului Pulberea pământului! Știu că-mi va fi dor de Italia. Mi-a scos în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
publicat o carte de proză și poezie de-a dreptul îngrozitoare. A plecat în Turcia cu Arthur Miller, s-a lăsat folosit propagandistic de o organizație kurdă teroristă; apoi l-a insultat pe ambasadorul american la dineu, acuzându-l că ambasada încurajează tortura în Turcia. La întoarcerea în Anglia (împreună cu Miller) a publicat într-un ziar de marcă londonez de dumincă un articol în care se lăuda cu isprăvile lui. Mai târziu a înregistrat un discurs de jumătate de oră la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
franceze a lui Vlad, pentru a o informa de arestarea lui în 1958, urmată de o condamnare la opt ani de închisoare. Aruncând sticla în ocean - scrisoarea trebuia să parvină în Franța prin intermediul unei persoane binevoitoare care lucra la o ambasadă străină -, am trăit pândind un semnal, un răspuns la apelul meu. Îmi vedeam de treaba mea de zi cu zi, dar de fapt mă dedublasem, trăiam în același timp într-o stare de veghe ascunsă. Pentru a scăpa din situația
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
anunța cum contrarevoluția era pe cale să fie înăbușită. Dar oamenii vorbeau, știrile circulau pe șoptite. Ca întotdeauna într-o țară zăvorâtă de supravegherea politică, cel mai mic zvon lua proporții. Într-o zi de octombrie, cineva care avea relații la Ambasada Statelor Unite ne-a adus pe ascuns un număr din revista Life, consacrată în întregime revoltei maghiare. Fotografia arăta, în sfârșit, adevăratul chip al evenimentului extraordinar pe care noi încercam doar să ni-l închipuim: populația maghiară trăgând asupra Armatei Roșii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rog în felul meu. Apoi, am încercat ceea ce mi se părea o ultimă speranță, cu toate riscurile pe care le putea avea: să trimit un mesaj în Franța, unde locuia mama lui Vlad. O persoană care avea contacte la o ambasadă a acceptat să dea unui străin scrisoarea în care descriam situația. Acea persoană nu mai este pe lume; îi adresez, din când în când, un gând de recunoștință. Oare SOS-ul meu o fi ajuns la destinație? Habar n-am
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Cișmigiului, ca să mergem la statuia generalului Berthelot - scoasă în perioada stalinistă, apoi repusă pe piedestalul ei, după cotitura naționalistă -, apoi în timpul vizitei la mausoleul eroilor, ridicat în fostul Parc Carol I - devenit Parcul Libertății - și până la cocktailul oferit în saloanele Ambasadei Franței. Trandafiri de București, sădiți de mâinile arse de soare ale țărăncilor pe care le vedeam și le auzeam în zori, în fața ferestrei mele, trăncănind între ele, nepăsătoare în fața evenimentelor și marilor personaje ce clădeau Istoria lumii. Pe o vreme
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]