6,796 matches
-
a constructorilor de drumuri, realizată cu multe eforturi, cu multe sacrificii umane în scopul creării unei legături rutiere mai directe între sudul țării și podișul Transilvaniei. Lucrarea se va dovedi impracticabilă bună parte din an, ea satisfăcând mai de grabă ambițiile faraonice ale unui conducător de țară, recunoscut de popor la vremea lui ca paranoic și megaloman. Cu valorile umane și materiale sacrificate aici, statul român ar fi putut realiza în perioada aceea multe obiective cu adevărat utile acestui necăjit popor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
este cumva și o mare șansă. Cezar Paul-Bădescu este, din acest punct de vedere, cu totul tipic. Nu prea s-a auzit de el în ultimii zece ani. Nici el n-a făcut mare lucru ca să se audă. Lipsa de ambiție și greutățile vieții nu sînt însă cea mai adîncă explicație pentru obscuritatea în care s-a com plăcut. De fapt, ca și la alții, a fost un fel de bizară formă de protest. Faptul că „eșafodajul“ literar i s-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca totul să arate glanț și oricum lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i pica în mînă. Dacă stau bine să mă gîndesc, poate că totuși i-a făcut plăcere... Mirajul „boemei“ liceene s-a spulberat după cîtva timp și ambiția de a fi altfel în raport cu elevii așezați a început să mă plictisească. Eram totuși la fel cu mulți tovarăși de-ai mei de chiuluri și de băute. Am început să fac sporturi ieșite din comun - alpinism, karate -, dar nu le-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acesta al orașului, nu știu să întrebuințeze alte cuvinte decât: "în poarta curții". Până la război, într-o veche clădire, din locul acesta, acum dărâmată, funcțio-na o veche și reputată Societate de economie, cu o activitate care depășea cu mult modestele ambiții ale fondatorilor ei. Când un ieșean vorbea de ea, când s-adresa unui birjar pentru a-l depune la ușa ei, tot la aspectele vechi și dispărute se gândea, căci nu-i spunea, doamne ferește: "du-mă în strada cutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de precipitata decadență a acestui mare oraș, înainte ca misiunea lui istorică și națională să se fi putut împlini. Dorința mea de a schița fizionomia tineretului acum 40 de ani, de a releva, cum am spus, preocupările, gusturile, înclinațiile, preferințele, ambițiile lui, se leagă încă și de interesul pe care-l urmăresc, de a face o comparațiune între trecut și prezent, între tineretul de altădată și cel de acum, de a fixa linia pe care generațiile au urmat-o de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al său propriu, deci numai când, în relațiile dintre oamenii de acolo, au apărut tradițiile, obiceiurile, deprinderile comune, toate acele diverse lucruri din care trebuia să nască mai târziu conștiința unităței morale și a comunităței de interese, de dorințe, de ambiții, de aspirații, spiritul colectiv deci, sufletul Iașului. Cu toate că istoria sa nu îmbrățișează decât o perioadă așa de scurtă, presărată de toate urgiile posibile, invaziuni și ocupațiuni străine, incendii, molime, Iașul atinge, pe la mijlocul secolului trecut, o strălucire care în circumstanță poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caz cred că orgoliul Iașului e un lucru explicabil și natural. E una din formele sub care se arată acțiunea constantă și fatală pe care trecutul și ambianța o exercită asupra sufletului nostru. Trecutul, sursă de energie, de speranțe, de ambiții; forță vie, care domină prezentul și dictează mai toate actele noastre. Creat sau nu de imaginația noastră, la rândul lui o hrănește cu iluziile sale. A crede în trecut, în importanța și în frumusețea lui, înseamnă a crede în viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
speranțe. Epigonii Ideea de a ordona materialul fragil și vag din care sunt făcute notele aceste are, în momentul de față, o oarecare vechime. Vreau să spun că mult timp ea a trăit în mine, în forma de dorință, de ambiție, de volițiune, și că, pentru motive diverse, realizarea ei în fapt n-a venit, n-a putut veni, decât mai târziu. Acum câțiva ani vorbind cu directorul unei publicațiuni literare (care cu o neobosită bunăvoință stăruia să mă numere printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
condițiuni nouă. Dar noi am trăit întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă...) o veche dorință, o veche și nobilă ambiție a noastră. Ce a însemnat dorința aceasta, ce a exprimat sau ce a vrut să exprime, ca elan și ca țintă, se poate întrezări în această scurtă introducere apărută în fruntea primului număr: "Suntem la o răspântie a istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de la Corneliu Codrescu, fiul și succesorul lui Teodor Codrescu, editorul Buciumului Român și redactorul Uricariului. Cred că sarcinile materiale ale apariției le purta Jacques Lewin, cum am spus-o mai sus, om bogat înainte de toate și ziarist prin pasiune și ambiție, mai mult decât prin vocațiune (dacă totuși, vocațiunea e altă ceva decât pasiune și ambiție). Tipografia "Miron Costin", renovată și înzestrată cu cele mai nouă piese tehnice pentru timpul acela, funcționa în strada Cuza Vodă în careul de clădiri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cred că sarcinile materiale ale apariției le purta Jacques Lewin, cum am spus-o mai sus, om bogat înainte de toate și ziarist prin pasiune și ambiție, mai mult decât prin vocațiune (dacă totuși, vocațiunea e altă ceva decât pasiune și ambiție). Tipografia "Miron Costin", renovată și înzestrată cu cele mai nouă piese tehnice pentru timpul acela, funcționa în strada Cuza Vodă în careul de clădiri care exista încă în dosul librăriei Socec. Birourile redacției (ca și ale administrației) erau tot acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în care mă aflam, gestul meu nu putea provoca decât surâsul. Eram tânăr, obscur, lipsit de îndrăzneală, de acea formă de îndrăzneală care e, prea adesea, principalul element al succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul meu nu putea avea nici un răsunet.... O știam. Și totuși n-am tăcut. Că n-am tăcut, nu înseamnă nimic. De altfel în afară de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
această expoziție să fie pregătită cât mai bine, astfel că am început încă cu două luni înainte să mă ocup atent de toate cele necesare, printre care și pregătirea ramelor, și selectarea tablourilor care vor intra în această expoziție. Aveam ambiția să fac o expoziție foarte frumoasă, bine realizată, și promovată cât mai puternic în Oradea și județul Bihor. Știam că voi avea cheltuieli foarte mari, dar nu mă interesa acest aspect dacă doream să iasă o expoziție frumoasă. Un prim
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
adâncă, lăsându-mi un semn de toată frumusețea pe picior, pe care de fiecare dată când îl observ îmi aduc aminte de începutul meu de a deveni sculptor. Chiar dacă așa zisul început a fost destul de dureros, cu vărsare de sânge, ambiția de a continua a fost mult mai mare și puternică fapt pentru care după ce am terminat prima statuetă, fiind și cea de a patra lucrare realizată, am început să realizez diferite tablouri sculptate în special în lemn de tei de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care mă Îndeamnă să fiu Împotriva celui care pleacă. Stînd pe coastă, sînt momente cînd Încep chiar să cred că știu ce este fericirea, deși dintre cele patru condiții puse de Poe fericirii (Viața În aer liber, Iubirea, Detașarea de ambițiile meschine, Creația) le Îndeplinesc acum În mod cert numai pe primele două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul de vise. I Dragostea nu poate lipsi (nici măcar) din acest roman rememorativ, motor al luptei sociale pentru că: „a lumii-ntregul sâmbur/Dorința-i și mărirea” (M. Eminescu) în timp ce pentru fiul său ambiția de a ajunge cineva în ierarhia socială (mărirea) îl împinge în afaceri. Până la urmă viețile acestora ar deveni paralele dacă mama n-ar rămâne sprijin alături de fiu. Obsesiv este deci cuvântul „Dragoste” în diferite nuanțe, așa cum le simte autoarea, personaj
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă te-am supărat. Poate nu fac lucrurile așa cum trebuie. Carlina pretindea la rândul ei că era destul de matură și că nu i se potrivea deloc ceea ce făcuse. Luând în considerare trecutul și ambiția ei, nu se merita să facă acest compromis, dar când te obișnuiești cu un om începi să faci greșeli. Poate era normal ceea ce făcuse. Nu se îndoia de afecțiunea pe care i-o purta Leon. Poate că oricine ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întotdeauna și lovitura cea mai mare se dă cu capul și nu cu pumnul. Ziua de mâine va avea două capete, iar tu vei fi unul dintre ele.” Îmbrățișându-și genunchii pe sub masă, Alin simți cum i se conturează o ambiție puternică în pieptul său atât de tânăr. Încurajat în sinea lui de succesul obținut până atunci la diferite jocuri, ajunsese să fie mândru de îndemânarea lui. Acum strângea la piept încurajarea ei, ajutor de temut în fața adversarilor. Aruncă o privire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ori bărbații și femeile își defăimează partenerii și se descotorosesc de ei ca de o pereche de pantofi uzați. Diferența este că femeile rabdă și tac, suferind mai mult decât bărbații. Alin nu trecuse prin așa ceva, dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima sa mare și învățase să nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri căci la rândul ei este tot o ambiție veritabilă. Ziua era pe sfârșite. Alin era fascinat de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin nu trecuse prin așa ceva, dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima sa mare și învățase să nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri căci la rândul ei este tot o ambiție veritabilă. Ziua era pe sfârșite. Alin era fascinat de asfințitul violet și simțea cum ultimele raze îi pătrund în adâncul ființei lui. Toate gândurile care-i dădeau stări proaste se topeau dispărând odată cu lumina acelui amurg. I. Provocarea În toți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și să te afli uneori în locuri frecventate de lume bună, să poți arunca priviri unor domnișoare pe măsură și să îți saluți prietenii. Poate era pentru prima oară, după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și tinerețea. Cu ambiție și perseverență își împlinise multe vise și speranțe. Acum, după mulți ani, aveau voie să nu se mai gândească nici unul, nici altul la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care se confruntase în realizarea unor proiecte. Înzestrat cu multe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
logica dezvoltării economice? Cum să facem ca să nască treptat acest nou tip de dezvoltare, îmbinând progresul tehnic și protecția naturii, ocrotirea mediului înconjurător în general, care ar transforma societatea industrială existența și ar favoriza un model nou țărilor sărace? Această ambiție apare și exagerată și absolut necesară. Exagerată, pentru că modul de dezvoltare industrial pe care l-am cunoscut până în prezent pare incompatibil cu respectul față de natură; Necesară, pentru că fără o astfel de dorință noi pregătim o sinucidere colectivă pe care o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
absolut necesară. Exagerată, pentru că modul de dezvoltare industrial pe care l-am cunoscut până în prezent pare incompatibil cu respectul față de natură; Necesară, pentru că fără o astfel de dorință noi pregătim o sinucidere colectivă pe care o evocam mai sus. Aceasta ambiție realistă, sinteză între cele două imperative, de dezvoltare economică și de respect pentru echilibrele ecologice, nu ese o atitudine de spirit dictată de nu știu ce grijă de bun gust. Este dorința de a reuși; demersul va cere multă cunoaștere, imaginație, curaj
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-mi văd părinții și casa. Ieri mi-am dat seama că n-am mai fost în Anglia de peste șase luni, ceea ce brusc mi se pare enorm. N-am fost acolo când tata a fost ales căpitan al clubului de golf, ambiția lui de-o viață. Și am ratat și scandalul când Siobhan a furat banii strânși de biserică pentru acoperiș și și-a făcut cu ei o vacanță în Cipru. Și, lucrul cel mai grav din toate, n-am fost acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]