7,924 matches
-
îl descrie pe Lee ca pe un "artist postmodern adevărat care, în Do the Right Thing, aplică o critică percutantă, plină de miez și vervă asupra hibridității urbane postmoderniste", nereușind totuși să dea termenului de "postmodern" vreo substanță oarecare. Voi argumenta, în continuare, că Lee își exprimă opiniile politice și strategiile estetice de pe o poziție modernistă, nefiind, decît într-o foarte mică măsură, postmodernist. 11 Desigur, există o multitudine de politici, de la nihilismul formulat de către Baudrillard în perioada imediat următoare anilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
prin abordarea a diverse perspective, studiu ce combină cercetarea modului de structurare politică, cu analiza și interpretarea textului și cu cercetarea modului în care acestea au fost percepute de public și cum e folosită cultura media. În capitolul 1, am argumentat că, în mare, lucrările recente despre studiul cultural tind să ignore structura politică a culturii și să fie în totalitate textuale sau să se orienteze doar asupra unei singure perspective, avînd astfel în vedere cercetarea din punct de vedere etnografic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
șosele, foarte aproape de granița Arabia Saudită-Kuweit, poze ce fuseseră arătate și arabilor saudiți și că regele Hussein a afirmat că saudiții au intrat în panică în momentul în care au văzut fotografiile. Regele Hussein s-a arătat sceptic și "a argumentat că dacă Saddam Hussein ar fi vrut să invadeze pe arabii saudiți, s-ar fi mișcat imediat, mai ales că singurul lucru interpus între el și capitala saudită nu era decît o armată saudită formată din soldați puțini și neantrenați
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
are legătură cu ceea ce ar putea fi numit "instincte teritoriale de grup". Cînd o țară este în război și în pericol, oamenii tind să-și sprijine guvernul și să se ajute unul pe celălalt, să conlucreze 9. S-ar putea argumenta totuși că în timpul Războiului din Golf țara nu a fost cu adevărat în pericol, că mai degrabă o soluție diplomatică decît una militară putea servi în mod optim interesele naționale și că ajutorul dat trupelor ar fi fost acela de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și mai ales starea de teamă în fața terorismului, evident în cazul populației americane din timpul Războiului din Golf. În analiza lui asupra simbolicei culturi a violenței din Statele Unite, George Gerbner și colegii săi de la Școala de comunicații din Annenberg au argumentat ani de zile că violența TV producea un sindrom al unei "lumii rele", sindrom prin care cei care urmăreau în doze mari violența la televizor erau foarte temători și aveau tendința să se supună liderilor conservatori care se ofereau să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
era un centru de comandă și control; prezentatorul talk-show-ului a fost de acord cu ascultătorul, făcînd precizarea că "Jennings și-așa nu este american" (el este, de fapt, canadian; citat în Nimmo și Hovind, 1993: 95)13. Carl Boggs (1991) argumenta că naționalismul, rasismul, glorificarea violenței și militarismul, toate evidente în timpul Războiului din Golf erau un răspuns la crescînda lipsă de autoritate și nesiguranță, fiind identice pornirilor extremiste din Germania nazistă analizată de Erich Fromm în Escape From Freedom (1941). Demonstrațiile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de susținere a politicii de război dusă de administrația Bush. Un studiu efectuat în Anglia a arătat că acordul pentru Războiul din Golf era mult mai slab și mai ambivalent decît indicau sondajele de opinie. Martin Shaw și Roy Car-Hill argumentau: "Două sondaje de opinie efectuate asupra unei populații din nordul Angliei și bazate pe alegerea la întîmplare a unor electori arată că în timp ce modul de înțelegere și percepere a războiului reflecta foarte bine imaginile despre război oferite de mass-media, a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
eronat sau pierd din vedere elemente cheie ale fenomenului. Preluînd ideea de "atenuare a afectului" propusă de Jameson, Gitlin (1987), de exemplu, consideră că Miami Vice reprezintă punctul final în materie de sentiment al vidului, vacuitate, dezgust postmodern. Se poate argumenta totuși împotriva unei asemenea interpretări că în serial se simte pulsul unor emoții intense, al unui conflict între valori, al unor mesaje și poziții politice foarte specifice (vezi Best și Kellner, 1987 și analiza ce urmează). Grossberg (1987) susține și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din zona urbană, dar și suburbană care se identificau cu revolta ei și cu moda ostentativă arborată de vampe, la o largă categorie de ascultători, atrăgînd noi fani cu fiecare mișcare succesivă făcută în cariera sa, așa cum voi încerca să argumentez mai jos. Chiar din primele sale videoclipuri, Madona folosește moda, sexualitatea și construirea propriei imagini pentru a se prezenta pe sine atît ca un obiect sexual ispititor, cît și ca o rebelă care încalcă granițele prestabilite. Pe de o parte
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lor original. A fost atacată și de criticii de culoare pentru că în "Vogue" s-a inspirat substanțial din muzica neagră, omițînd însă referirile la negri sau la oamenii de culoare. Ca răspuns la prima dintre criticile aduse, s-ar putea argumenta că Madona a contribuit și la "normalizarea" statutului sexualității homosexuale și lesbiene în cultura media populară, ea devenind idolul multor comunități de lesbiene și homosexuali. Tot astfel, ea ar putea replica criticilor de culoare că a contribuit, alături de alții, la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și sexualitatea, folosind stereotipurile convenționale (New York Times, 14 decembrie 1990: B1)18. Am subliniat și eu la rîndul meu gradul în care Madona răstoarnă relațiile de putere și dominație, oferind imagini puternice și pozitive de femei. S-ar putea însă argumenta că ea nu face altceva decît să transpună relațiile de dominație inversînd rolurile bărbaților și ale femeilor, fără să dizolve aceste relații de dominare. În aparițiile sale în concert, dansatorii care o acompaniază nu sînt decît un adaos pe care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
teoria socială modernă a reușit încă din secolul al XIX-lea, și anume să identifice vicisitudinile unei noi ere (pe atunci moderne) (vezi Antonio și Kellner, în curs de apariție), dar o face într-o manieră nouă. Așa cum am mai argumentat, scrierile lui Gibson și ale curentului cyberpunk conțin o formă de teorie socială, opera lor dovedindu-se mai utilă chiar decît cea a lui Baudrillard în dezvoltarea unor analize și în înțelegerea societății noastre contemporane. Literatură, teorie socială și politică
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care o țară a fost liberal-democratică nu este suficientă; India, Malaezia, Jamaica și Mauritius constituie excepții. Așa-numita "geopolitică" a constituit, cel puțin pentru o perioadă de timp, una din rațiunile acestor "excepții". În special în anii '70 s-a argumentat că prezența sau absența democrației liberale a fost serios afectată de "dependența" națiunilor respective. Această perspectivă a vizat în special America Latină, din moment ce în această zonă se întâlneau cele mai multe țări autoritare inegalitare care, doar pe temeiuri economice, "ar fi trebuit" să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
definită pentru a permite o diviziune clară. CASETA 15.1 Un declin al forurilor legislative? În primul studiu cu adevărat empiric asupra guvernărilor vestice, Modern Democracies, Bryce a dedicat un capitol subiectului "declinului forurilor legislative" (I: 1921, 367-77). El a argumentat că acestea erau slabe, iar legislatorii incompetenți sau chiar corupți. Ideea declinului forurilor legislative a părut să se confirme în secolul XX prin fragilitatea parlamentelor vest-europene, ca să nu mai vorbim de cel al majorității țărilor din lumea a treia. În timp ce
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fi fost negativ. De fapt, legislativul pare să submineze legitimitatea regimului prin incapacitatea sa de a urmări o linie consistentă a politicilor. Așadar, legislativele sistemelor parlamentare din Europa de Vest sunt deseori destul de docile, spre deosebire de cele ale sistemelor prezidențiale care, așa cum se argumentează uneori, nu sunt strâns legate de executiv. Congresul Statelor Unite este puternic; cel puțin uneori, și congresele unor țări din America Latină par să fie puternice. Totuși, nici chiar Congresul Statelor Unite nu este cu adevărat hotărâtor în elaborarea politicilor: principala sa putere
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
influență a unora dintre aceștia este evidentă, fie că este vorba de Napoleon sau de Lenin, de Bismarck sau de Churchill, pentru a numi doar câțiva dintre cei care nu mai sunt. Cei care neagă această influență trebuie să-și argumenteze enunțurile (Hook, 1955). Așadar, adevărata dificultate constă nu atât în rolul important jucat de unii lideri, cât în faptul că marea majoritate a conducătorilor exercită un impact mult mai mic. Este de asemenea dificil de evaluat în ce măsură împrejurările îi ajută
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
asociate, precum relaxarea mușchilor. Pot folosi tehnicile de restructurare cognitivă pentru a controla sentimentul de îngrijorare și relaxarea izometrică pentru a reduce orice tensiune. Fiecare opțiune (de exemplu, stoparea accentuării simptomelor induse de hiperventilație vs împiedicarea creșterii tensiunii fizice) este argumentată în mare parte de mărturiile pacienților. Ei susțin că, în timpul unui atac de panică, principala lor preocupare este legată de accentuarea rapidă și incontrolabilă a simptomelor de panică. De aceea, subliniem necesitatea de a folosi controlul hiperventilației pentru a trata
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
relaxeze din nou de fiecare dată cînd anxietatea depășește un anumit nivel. Cu toate acestea, este la fel de posibil ca expunerea (cu sau fără posibilitatea de întrerupere) să fie terapeutică pentru că reușește să crească autoeficiența (Williams et al., 1985; Hoffart, 1995). Argumentînd această teorie, Penfold și Page (1999) au descoperit că o conversație menită să distragă atenția a redus anxietatea mai mult decît una în care pacienții s-au concentrat asupra stimulilor temuți și că efectul terapeutic al distragerii atenției în timpul expunerii
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
trece o persoană, nu înseamnă că acceptăm ca ea să rămînă în acest stadiu. În acest sens, scopul oferirii unor tratamente validate de studii empirice este acela de a transforma cognițiile nepotrivite și comportamentul asociat. Miller și Rollnick (1991) au argumentat destul de solid ipoteza potrivit căreia o confruntare prea dură poate duce la alienarea pacientului. Cu alte cuvinte, deși țelul este conștientizarea nevoii de schimbare, cererile directe, formulate verbal, s-ar putea să nu reprezinte cea mai potrivită metodă de a
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în trecut sau ce l-a determinat să apeleze la acest program, dacă precedentul a dat greș. Teama mea este justificată. Nu e neobișnuit să dați peste un pacient care refuză să se expună unei situații ce-i provoacă teamă, argumentînd că frica lui este întemeiată. De pildă, cineva ar putea refuza să urce într-un tren, argumentînd că o eventuală defecțiune a sistemului de aer condiționat ar putea împiedica pătrunderea aerului, iar el s-ar putea sufoca. Aceste convingeri trebuie
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Teama mea este justificată. Nu e neobișnuit să dați peste un pacient care refuză să se expună unei situații ce-i provoacă teamă, argumentînd că frica lui este întemeiată. De pildă, cineva ar putea refuza să urce într-un tren, argumentînd că o eventuală defecțiune a sistemului de aer condiționat ar putea împiedica pătrunderea aerului, iar el s-ar putea sufoca. Aceste convingeri trebuie schimbate cu ajutorul tehnicilor de restructurare cognitivă descrise în Ghidul practic pentru pacienți. Gîndurile iraționale apar mult prea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pot coexista dacă anxietatea nu este asociată doar cu teama de o evaluare negativă, ci rezultă și din prezența unor griji cotidiene. O altă modificare adusă de DSM-IV a fost excluderea simptomelor autonome de pe lista simptomelor somatice concludente. Schimbarea este argumentată prin procentul scăzut de pacienți cu TAG care confirmau simptomele autonome (Marten et al., 1993), precum și prin descoperirea faptului că simptomele legate de tensiunea motorie, agitație și insomnie sînt asociate mai degrabă cu evaluările individuale ale tulburării, spre deosebire de simptomele din
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acesteia, debutul înșelător și lipsa unei focalizări specifice a anxietății. TAG este cea mai firească tulburare anxioasă, dată fiind normalitatea preocupărilor în cadrul populației generale și manifestarea acesteia pe fondul unui continuum al anxietății ca trăsătură de caracter. Akiskal (1998) a argumentat că TAG poate fi clasificată mai degrabă ca o predispoziție temperamentală spre neliniște, reprezentînd, prin urmare, o exacerbare a unei înclinații normale a personalității. Cu toate acestea, TAG diferă în ceea ce privește dimensiunile, dacă nu și calitativ, de preocupările și anxietatea pe
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
la cele interpersonale, inhibarea proceselor emoționale reprezintă o adaptare defectuoasă, deoarece contribuie la perpetuarea semnificațiilor emoționale negative și împiedică dispariția reacției de frică. Stöber (1998) a investigat un mecanism care ar putea explica legătura dintre îngrijorare și reducerea excitației somatice, argumentînd că respectivele concepte abstracte ce caracterizează grija ar putea contribui la absența imaginarului mental aferent, precum și la incapacitatea angajării în etapele concrete ale rezolvării problemelor. De asemenea, Borkovec și colaboratorii săi au discutat rolul neliniștii ca încercare de a evita
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
central în modelul cognitiv al TAG elaborat de Wells și Carter (1999). Chiar dacă grija este un proces firesc, aceasta capătă caracter patologic în TAG, cînd este folosită ca strategie de răspuns la stimulii asociați cu amenințarea. Wells și Carter au argumentat că pacienții cu TAG folosesc îngrijorarea ca pe o modalitate de a face față problemelor, datorită ideilor lor fixe legate de utilitatea acesteia. Îngrijorarea inițială (de tip I) reprezentînd grijile asociate în mod direct cu evenimentul amenințător determină amplificarea simptomelor
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]