8,108 matches
-
deoarece guvernul a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la aceste evenimente, pentru a ascunde dimensiunea măcelului. Numărul de morți raportat de diplomații aflați în România la acea dată au fost, după cum urmează: între 3.000 și 5.000 (cifrele diplomaților austrieci) și între 10.000 și 20.000 (cifrele diplomaților francezi). Istoricii pun cifrele între 3.000 și 18.000, cea mai des întâlnită fiind aceea de 11.000 de victime. Consecințele răscoalei au fost: Evenimentele au continuat să răsune în
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
Arhiducesei Maria Tereza a Austriei, mătușa maternă a Zitei. Ea era mama vitregă a Arhiducelui Otto care a murit în 1906 și bunica vitregă a Arhiducelui Carol de Austria-Este, în acel moment al doilea în linia de succesiune la tronul austriac. Cele două fiice ale Marie Tereza erau verișoare primare ale Zitei și mătuși ale lui Carol. Copii fiind Zita și Carol s-au întâlnit însă apoi nu s-au mai văzut zece ani timp în care și-au desăvârșit educația
Zita de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/303666_a_304995]
-
a părăsit Madeira și a trăit în Franța, Spania, Belgia, Canada și Statele Unite. La bătrânețe, din 1962 a trăit la Zizers, Graubünden, Elveția la o fostă mănăstire franciscană , unde a și decedat. A fost o ferventă catolică. În 1982, guvernul austriac i-a redat dreptul de intrare în Austria, cu toate ca ea nu a renunțat la pretențiile asupra tronului. E înmormântată în Cripta Imperială din Viena , având funeralii fastuoase la care au participat oficiali și lideri politici, inclusiv un reprezentant al papei
Zita de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/303666_a_304995]
-
un fort fiind costruit de austrieci în 1669 pentru a o apără de turci, fort care a rămas un măr al discordiei între cele două imperii. În 1699 insula a ajuns sub control turcesc. Între 1716 și 1718 a fost austriacă. După un asediu de patru luni în 1738 a fost reocupata de turci, după care austriecii au recucerit-o în 1789, pentru a o ceda din nou turcilor în tratatul de pace care a urmat, după care insula și-a
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
este singurul bastion care mai există din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni sub numele de Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu de unde trimite o nouă petiție împăratului austriac. Ideea unității românilor este conținută în „Memoriul” națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, din Banat, din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina, prezentat tot împăratului. La 12 martie 1850 a organizat la Sibiu un congres bisericesc la care
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Din documentele vremii precum Catagrafia supușilor străini din anul 1841-Arhivele statului București, fondul Agie, reiese că Iosif Romanov, librarul, venise în capitala Țării Românești de la Sibiu și că era supus cezaro-crăiesc, adică austriac, având actul de suditare 46, statut care conferea o serie de privilegii celor care se stabileau și își desfășurau comerțul în Principatele române. În asociere sau tovărășie, cum se mai spunea atunci, Iosif Romanov va înființa prima Companie de carte
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
cu cărturarii români din Transilvania. Fiind născut în Transilvania, el a fost strâns legat de oamenii și locurile de acolo. Trecerea munților spre Sibiu și Brașov era înlesnită de faptul că era subiect (supus) austriac, având pașaportul eliberat de Consulatul austriac din București. Nu numai drumurile sale în Ardeal, dar și călătoriile în Țara Românească ale unor intelectuali transilvăneni ca Timotei Cipariu și George Bariț în deceniile al patrulea și al cincilea din secolul trecut au contribuit la strângerea acestor relații
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
1925 (cu 5 ani înainte ca Ferdinand Porsche să facă publică versiunea sa), concepea un prototip ce avea să stea la baza renumitului model. O altă personalitate care a adus o contribuție semnificativă la nașterea Type 1 a fost mecanicul austriac Hans Ledwinka, ce a integrat multitudinea de inovații ale sale în modelul Tatra T77. Versiunea îmbunătățită, T79, este modelul ce l-a impresionat pe Adolf Hitler și l-a determinat să aducă pe străzile germane un automobil similar. Mai exact
Volkswagen Broscuță () [Corola-website/Science/303854_a_305183]
-
aceeași cu cea folosită de Barbu Iscovescu. Imaginea creată de Mișu Popp aduce oarecum cu cea care a fost popularizată într-o litografie de Ioan Costandi: aceleași mustăți orizontale peste un obraz foarte lat, aceiași favoriți, aceeași uniformă de sorginte austriacă sau ungurească. În plus, în portretul lui Costandi, Avram Iancu a fost înfățișat călare pe un cal de paradă care are șabrac aurit sub șa și un căpăstru bătut cu ținte, el având o atitudine tipică de manej. Calul moțesc
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ar fi făcut Iscovescu studiile, dar a întărit afirmațiile criticilor că artistul și-a desăvârșit educația artistică la Viena, dovadă stând comentariile făcute pe larg cu privire la călătoriile pe care pictorul le-ar fi făcut în jurul capitalei de atunci a imperiului austriac. Dan Grigorescu a precizat că Barbu Iscovescu a fost în perioada studiilor sale la Viena pentru o perioadă de doi ani, posibil 1842 - 1843 la Paris. În același timp, biograful a amintit că Marin Nicolau nu a pomenit nimic despre
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
se răsculaseră și ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să creeze o legătură cu aceștia, argumente în acest sens fiind scrisorile lui Bălcescu în care este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe atunci reprezentantul sârbilor din imperiul austriac pe lângă guvernul revoluționar maghiar. Nicoale Bălcescu a încercat să unească toate naționalitățile "oprimate" și ca urmare, a spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și de aceea l-a trimis pe Iscovescu la Semlin, pentru a picta portretele
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
În interior, castelul avea scări centrale din marmură de Dalmația, mobilier din lemn de trandafir, minuțios sculptat, sobe din teracotă, porțelan sau faianță, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esențe de paltin, mahon, stejar și abanos, confecționat de meșteri austrieci și având motive geometrice și florale. Plafoanele și pereții interiori au fost pictați în ulei , pe ele aflându-se înscrise numeroase dictoane în limba latină. Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
sau 16 avioane la mâna a doua F-16. Alte țări interesate de Gripen sunt Slovacia și Oman. În 1994, Austria dorea aproximativ 25 de avioane noi pentru a înlocui modelul J-35 Draken din dotare. Gripen a fost propus Forțelor Aeriene Austriece, alături de F-16, F/A-18, Mirage 2000 și MiG-29. După ani întregi de tergiversări, Austria a anunțat în iulie 2002 achiziționarea unor avioane multirol Eurofighter aflate anterior în dotarea Germaniei. În 1989, Forțele Aeriene Finlandeze s-au interesat de un
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
d. 2 septembrie 1997) a fost un psihiatru vienez, părintele logoterapiei, doctor în neurologie și filozofie; Frankl este fondatorul celei de ‘a treia școli vieneze de psihoterapie - Logoterapia’ (după psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler). Austriac, de origine evreu, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste; mama sa provenea dintr-o veche familie evreiască de viță nobilă din Praga. Considerat „profetul sensului vieții”, Frankl a militat încă din adolescență pentru valoarea sensului pe care viața îl
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
Wie.“ ("He who has a why to live for, can bear almost any how.", Cel ce are un motiv pentru care să trăiască, poate îndura aproape orice - trad.nst.) Extras dintr-o apariție televizată a lui V. Frankl la televiziunea austriacă, din 1977 (la vârsta de 72 de ani) Dacă ascultați cu atenție ce ne oferă înțelegerea de sine prereflexivă, foarte rar verbalizată a omului, atunci chiar și omul cel mai simplu înțelege despre ce e vorba. În primul rând există
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
dar s-a răzgândit când a aflat că unul dintre negustori este "sudit" rus. În iunie 1816, Caradja și membrii Divanului său erau să fie răsturnați de la putere de un grup de conspiratori. Conducătorii acestora, printre care și doi "sudiți" austrieci, au fost executați. Boierii bănuiți de colaborare cu răzvrătiții (Constantin Filipescu, vornicul Constantin Bălăceanu și marele logofăt Grigore Ghica) au fost exilați la conacele de pe moșiile lor. În 1818, Caradja a dat țării un nou cod de legi, care a
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
păstrate până astăzi prezintă bolte cu arcuri frânte, specifice stilului gotic, ori curbate, caracteristice perioadei de trecere către Renaștere. Cea mai mare parte a construcțiilor din Cetate au fost afectate de marele incendiu din 21 aprilie 1689, provocat de către armatele austriece aflate în retragere. După incendiu, ornamentele fațadelor sunt realizate potrivit barocului târziu, rococoului vienez și clasicismului. Cu toate acestea, multe dintre vechile elemente renascentiste au fost scoase din locurile lor inițiale și mutate, ori depozitate, în interiorul clădirii. Multe astfel de
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]
-
create de conflictele legate de unirea cu Roma a fost instituită o comisie care să realizeze o anchetă asupra stării religioase a națiunii valahe și asupra tendințelor pe care le avea populația românească. Gestionarea acestei probleme a fost încredințată baronului austriac generalul Adolf von Buccow, cel care înnăbușă răscoala călugărului Sofronie și distruge mănăstirile românești din Ardeal.. Comisia care avea misiunea să cerceteze situația românilor din Districtul Bistriței în 1761 a consemnat în procesul verbal situația de la Leșu: “În prezența comisarilor
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Johannis este atestat într-un act al vremii sub denumirea „Altentrebgast”. Întemeierea localității Bayreuth a avut loc probabil după anul 1149 de către familia conților de Andechs (mai tarziu duci de Meran), originară din Diessen (localitate lângă lacul Ammersee în Tirolul austriac, pe atunci teritoriu bavarez), intrați prin mezalianța în posesiunea unor extinse terenuri pe cursul superior al Mainului, în zona Bayreuth-Kulmbach. Bayreuth apare pentru prima dată într-un document oficial din anul 1194 sub numele de „Villa Bayerruthe” („Colonia defrișării bavareze
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
a Războiului celei de-a Cincea Coaliții, desfășurându-se pe câmpia Marchfeld, în apropierea insulei dunărene Lobau și în dreptul localității Deutsch-Wagram, la 10 km nord-est de Viena. Bătălia a opus o armată franco-germano-italiană, condusă de Împăratul Napoleon I, unei armate austriece, comandate de arhiducele Carol de Austria-Teschen. Cele două zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a armatei franco-aliate. În urma insuccesului de la Aspern-Essling (21 - 22 mai 1809), Napoleon rămâne cu armata pe malul drept (meridional) al Dunării și își
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
încheiat cu victoria decisivă a armatei franco-aliate. În urma insuccesului de la Aspern-Essling (21 - 22 mai 1809), Napoleon rămâne cu armata pe malul drept (meridional) al Dunării și își concentrează o mare parte din trupe pe insula Lobau, la nord-est de capitala austriacă ocupată. Pe 4 iulie, la ora 21, profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat un avantaj strategic decisiv, separând forțele demoralizate ale austriecilor și obligându-le
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]