6,038 matches
-
slăbesc. De ce să continui să trăiesc Într-un corp slăbit, care nu mai poate face nimic, care va deveni inactiv și va da probleme altora, care trebuie să mă Îngrijească? De ce să mai trăiesc dacă nu voi mai putea munci? Bătrânețea este ca o noapte” (v. Ose comprendre que je t’aimeă. Morala creștină a lui D. Stăniloae Îmbină datoria cu responsabilitatea față de Dumnezeu și față de ceilalți care rămân după noi, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomorală, la moartea fiului ei Metilius. Moartea trebuie acceptată și Înțeleasă (Ad Marciam de consolationeă. Toți se Înșeală atunci când se gândesc la moarte, care este cea mai frumoasă invenție a naturii. Moartea, când Încheie o viață fericită, punând capăt oboselii bătrâneții, când răpește un tânăr În floarea vârstei și a speranțelor, sau când răpește un copil Înainte de termen, „pentru toți este sfârșitul, pentru mulți este un remediu” (omnibus finis, multis remediumă, spune Seneca. Pentru Seneca, ultima zi a vieții trebuie Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
societăți cu o rată mai mică a maltratării copiilor. Principalele caracteristici ale acestor societăți se referă la: respectul față de copil constă în faptul că acesta e considerat ca aducător de bucurie și împlinire. Copilul este privit ca „un ajutor la bătrânețe”; de îngrijirea copilului se ocupă mai multe persoane. Dacă mama nu vrea sau nu se poate ocupa de copil, sarcinile ei sunt preluate de alte rude, uneori până ce aceasta depășește momentul de dificultate, alteori mai mulți ani, chiar până la maturizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și asta îmi părea bine”.2) Evident, fiecare din aprecierile virulente de mai sus e inspirată de o intensă antipatie, așadar exagerată. Bacovia nu se referă direct la „etatea” profesorilor săi, dar caracterizarea de „pedanți” duce cu gîndul și la bătrînețe. Cîțiva (Nicolae Corivan, Ioan Chiru, Ioan Pandele) trecuseră, într adevăr, de 50 de ani, totuși erau și destui tineri, chiar după standardele de atunci, mai coborîte decît cele de acum: D. Nanu (27 de ani în 1900), D. D. Pătrășcanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acordase de cîteva luni ,,Meritul Cultural’’ clasa I) prinsă în piept de Eugen Jebeleanu; Bacovia citindu-și de pe o foaie mototolită cuvîntul de mulțumire; Bacovia contemplat de Mihu Dragomir și, probabil, de întreaga asistență; Bacovia - cap mare, profil scobit de bătrînețe, privire nesigură, jenată, gît nefiresc de subțire, trup gîrbovit, brațe vlăguite. Secvența aceasta răsplătește curiozitatea noastră, a celor care, tineri sau mai puțin tineri, doream să știm cum arăta poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din sursele nefericirii lui Bacovia e ideea proastei întrebuințări a propriei vieți, altfel spus a ratării profesionale și sentimentale. Starea aceasta începe în anii imediat următori terminării facultății și se adîncește după 1920, cu crize care se repetă pînă la bătrînețe. într-o măsură mai mică sau mai mare, nostalgia de a fi util, la modul simplu, comun, o au numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție („Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”), un om faimos („Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa. Fără ea nu s-ar explica decepțiile, care-l încearcă ori de cîte ori nu e tratat în conformitate cu meritul. Ideea că-i „un fenomen” trebuie să-i vină, cred, din copilărie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ardea...” Cu toate astea, nimeni n-a scris, în legătură cu sine sau cu alții, „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”, vers, dacă pot zice așa, de o putere atomică! Prima parte a poemului „Idei” e o foarte discretă pildă despre bătrînețe, ca zbatere între dorință și neputință. Simțurile sînt încă vii, dar lipsește energia care să le susțină: „Cîntec, deasupra cetății,/ îmbătrînire?!/ Eternității i-am zis:/ La muzica asta frumoasă,/ Sunt lipsuri/ în sîngele meu...” Deși ar vrea, Bacovia, fostul amator
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el oboseala l-a secătuit devreme. Versurile citate par să rezume un buletin medical în care se constată „predominanța limfei” (ca la eroul lui Huysmans din À rebours) în detrimentul altor elemente. Așadar, deficitul de putere îi impune să fie rezervat. Bătrînețea, lasă să se înțeleagă poetul, e constrîngătoare, se confruntă cu o dublă limită, teama de viitor și nostalgia după tinerețe: „îngeri, deasupra cetății,/ Emotive,/ Despre ceva mai nou?// Telegraf,/ Telefon din sfere.../ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”. Am spus „nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca-n „Toamna murind”, în care penultimul vers e „îmi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
situația de căsătorit, dar fără soție, a cerut mitropolitului să-i desfacă cununia bisericească. La 20 decembrie 1838, mitropolitul Veniamin, cu cartea nr. 965, le-a dezlegat cununia, însă cu o clauză draconică: Pentru că amîndouă părțile sunt ajunși în vîrsta bătrînețelor și au copiii mai vîrstnici, sunt opriți despre altă însoțire pentru de-a pururi"71. Din căsătoria lor, au avut doi băieți, pe Vasile și pe Sebastian Cananău și o fată, Agripina, călugăriță la Agafton, cu numele de Agafia. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
farmec amețitor și peisaje minunate. Orice persoană (nzestrată cu un temperament de nomad (cum a fost Yourcenar care emigrase (n SUA părăsind Franța pe care o iubea atât de mult și care rămăsese o neobosită că(ătoare chiar și la bătrânețe) fără îndoială că, dacă ar fi vizitat România, ar fi rămas uluită de bogăția și varietatea reliefului aflat la răscrucea drumurilor care leagă Europa de Asia. Din acest motiv sunt cu atât mai încântat că apare acum și o ediție
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în principal în Belgia. Arhive ale Nordului 27 estimat dificultățile acestei sarcini: greaca ei era insuficientă pentru a stăpâni sintaxa foarte încărcată a poeților antici. S-a transformat într-o scriere dificilă, împărțită în trei secțiuni (tinerețe, opere, maturitate și bătrânețe), o prezentare cronologică convențională a vieții lui. Pindar nu a fost publicată până în 1932, după ce prietenul și editorul ei André Fraigneau a descoperit-o. De asemenea a compus nuvele și a publicat prima ei lucrare bazată pe lectura scriitorilor orientali
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
laborios, cu ardoarea unui biograf byronian: susținând că el era un visător solitar în esență, înstrăinat de toți din guvernul și familia lui cu excepția lui Antinous, sortit să moară la 62 de ani, sinuciderea văzută ca singură alternativă la o bătrânețe măcinată de boală (Zenon se va omorî și el, dar din motive diferite). Nu a existat nici o autoritate antică pentru aceste puncte de vedere, dar cu toate acestea Yourcenar a ajuns să creadă în ele fără a se teme de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
gata pentru următoarea provocare a vieții; americanca mai puțin flexibilă era acum în situația de a nu mai putea călători și se stingea încet. Dragostea, indiferent dacă este pentru persoane de același sau de alt sex, își schimbă nuanțele la bătrânețe. Decrepitudinea nu mai incită intimitatea, mai ales atunci când pieptul a fost ars de radiații. Evoluția sănătății lui Grace era acum extrem de imprevizibilă. Traducea Piatra filozofală (1970-1976). Cancerul la sân diagnosticat în 1958 recidivase la începutul lui 1969. Marguerite a suferit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
adresează, nici făgăduirea unor daruri și onoruri strălucite nu-l determină să renunțe la hotărârea luată. Mai mult chiar, amenință că a doua zi la lua drumul mării cu trupele sale și se va întoarce la căminul său, preferând „o bătrânețe obscură unei glorii nemuritoare”. Va trebui ca un alt eveniment să rănească și mai brutal amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea"; "când sunt un hopa-mitică bătrân/ când o păpușă melancolică,/ cu toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa; a se vedea și Asfințit, Zile, Cameră tapetată cu pași, Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene își pierd, inevitabil, ceva din strălucirea de odinioară. Câștigă însă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup însingurat" nu ascunde altceva decât voința de a se recunoaște însemnat cu această capacitate vizionară, care-l face a trăi continuu într-o singulară Zodie a nopții. De aici, poeticitatea de substanță a scriiturii lui Cassian Maria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea fără bătrânețe/ care m-a îndemnat să mă nasc/ Mehr Licht!" (împărățind, întunericul...). Paginile ultime ale cărții îi vor reda, așadar, în manieră similidiaristică, preistoria și prezentul nelipsit de irizații vizionare, tocmai pentru a fixa portretul unui fals demon, în esență un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am iubit-o. Noaptea îmi amintesc/ diferite poziții cu ea, și nu pot să dorm. Sforăie?/ La bătrânețe mai toți sforăim. (Știi tu povestea cu sfoara.)/ Mă gândesc la moguli, îi visez mai tot timpul/ pe Ginghis și Stalin. Văd că bat câmpii,/ așa că'ți urez cele bune, și mai ales/ o moarte plăcută, prin violență și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-a evidențiat în alte vremuri prin ceea ce a făcut în timp de pace sau în vremea războiului. A îndeplinit cu demnitate mari însărcinări, ordine importante, apoi a ales calea unei retrageri modeste, departe de tumultul vieții publice. Întrerupîndu-i o bătrînețe calmă și respectată ("înțeleptul de la Tournefeuille", astfel îi spune presa, pornind de la localitatea rurală în care s-a retras, fostului președinte al Republicii, Gaston Doumergue), spaima unui popor confruntat dintr-odată cu nefericirea îl cheamă din nou în fruntea statului, "încredințîndu-și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pudoarea, prudența și castitatea: "în zilele de sărbătoare, o fecioară mai mare de zece ani nu poate apărea în public fără mama sa, fără tatăl sau fără tutorele său". De aici și respectul acordat vîrstei, rolul privilegiat al bătrînilor: "Respectul bătrîneții este un cult în patria noastră." De aici, în sfîrșit, și idealul clar definit al unei societăți religioase în care cultul Ființei supreme și recunoașterea nemuririi sufletului se află într-o comuniune totală: "Tămîia va fumega zi și noapte în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Conștiința sa nefericită („iepurele șchiop”) îl readuce în lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ca spectacol simplu, ca structură actanțială (A.J. Greimas, 1966: 173). Destinator Obiect Destinatar Adjuvant Subiect Opozant Prima categorie subiect/obiect produce o polarizare actanțială legată de căutare (vezi basmul popular, mitul), căutare a obiectului dorinței (Ileana Cosînzeana, Tinerețe fără bătrînețe etc).; categorie precumpănitor sintactică, axa subiect/obiect se reinvestește semantic în cuplul agent/pacient, relația unificatoare fiind conceptul de dorință și modalitatea volitivă (vouloir). Articulate în jurul axei dorinței, basmul, spectacolul dramatic, mitul se actualizează în diverse povestiri ale "căutării" mitice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe cel așteptat și după - pentru a-l liniști pe cel născut. Avem în interiorul acestei invariante, două subclase: eroul provoacă promisiunea (plânge sau refuză să se nască) și eroul este promis înainte de a lua cunoștință de nașterea lui. Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte [Ispirescu] conține o dublă dificultate a nașterii. În afară de amintita sterilitate, există o opoziție înverșunată din partea fătului aflat în pântecele mamei. Acesta nu vrea să iasă la lumină decât în urma unei promisiuni, a unui dar fabulos ce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]