6,003 matches
-
Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înspre înalt cu spaimă", cultura, reprezentată de cuvânt: "Suie cu lacrimi un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în sufletul oamenilor: Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii...". Credința intervine în reconstrucția interioară, autoarea refugiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
comun". Cum? Prin exercițiul de a-și forța soția să creadă în existența concretă reală domestică a unui cal imaginar, inexistent ("o idee de cal"), convins fiind că din acest antrenament se naște "solidaritatea", "armonia", "unitatea", mă rog cheia de boltă a căsniciei; apoi, își împrospătează "speranțele" cu "excursia în străinătate", după ce o strălucită strategie a chiulului îl reabilitează, chipurile!, în fața colegilor, asigurîndu-i (?) avansarea; ca antidot pentru o nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
biserica San Vitale din Ravenna, dintre care unul este prezentat în figura 8. Pe cei doi pereți ai absidei sunt înfățișați împăratul Iustinian și soția sa, fiecare cu câte o suită. În ambele mozaicuri un grup de figuri verticale susține bolta capelei ca un șir de coloane. Verticalitatea indică dominarea sistemului excentric care leagă figurile de bază și le face să răspundă printr-o mândră elevare în direcția opusă. Acest aliniament de figuri asemenea unor coloane ar arăta mai degrabă ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
structura arhitectonică prezentând o scenă celestă care ar putea fi zărită prin acoperișul deschis. Schöne observă în astfel de reprezentări o contradicție între tratarea picturală a arhitecturii și figurile umane ce-o populează. Andrea Pozzo, de exemplu, în celebra sa boltă de la San Ignazio din Roma, prezintă arhitectura ca și cum ar fi văzută dintr-un loc de contemplare aflat exact sub centrul picturii, în timp ce figurile sunt reprezentate ca și cum ar apărea la o oarecare distanță față de acel centru. Există mai multe avantaje în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arhitectural decât dacă ar fi bine ancorată pe plafon sau de pardoseală și adecvată formei clădirii. O pictură realizată pe plafon trebuie fie să-și împartă cu suportul soliditatea fizică, fie să îl depășească, așa cum fac imaginile celeste ale unor bolți baroce. O decorație pavimentală, la rându-i, trebuie să-l asigure pe vizitator că poate să pășească pe ea fără grijă. Lumea privită pieziș Există un alt aspect al relației spațiale dintre privitor și lucrul privit care se cuvine să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și ușilor decât la ramele tablourilor, pentru că primele sunt mai direct legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de a întruchipa afirmații temporare, monumente simbolice ale prosperității, și nu neapărat structuri utilitare înrădăcinate în terenul comun al lucrurilor practice. Într-o asemenea manieră exaltată a proiectat în 1784 Etienne-Louis Boullée un cenotaf pentru Newton, „o sferă goală, cu bolta străpunsă de orificii, prin care lumina naturală este filtrată, creând iluzia stelelor pe cerul nopții” (figura 39). În vizionara clădire, vizitatorii s-ar fi simțit întru totul transferați din cadrul lor obișnuit și expuși în mod direct centricității sistemului solar. Este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa capătul inferior al unui oval vertical, ca și cum ar fi adunat într-un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lui Moreau (figura 95), capul profetului mort este înconjurat de strălucirea unor raze orbitoare și creează un centru nodal cu intensitate dominantă. (2) Dinamica vizuală în direcția opusă, convergența vectorilor către un centru comun generează și ea noduri. Cheia de boltă în care se întâlnesc ogivele unei bolți gotice devine centru de energie concentrată. Un grup de oameni așezați în jurul unei mese produce o convergență similară. Un astfel de contact culminant este îmbrățișarea îndrăgostiților și orice înmănunchere de obiecte. Cele trei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este înconjurat de strălucirea unor raze orbitoare și creează un centru nodal cu intensitate dominantă. (2) Dinamica vizuală în direcția opusă, convergența vectorilor către un centru comun generează și ea noduri. Cheia de boltă în care se întâlnesc ogivele unei bolți gotice devine centru de energie concentrată. Un grup de oameni așezați în jurul unei mese produce o convergență similară. Un astfel de contact culminant este îmbrățișarea îndrăgostiților și orice înmănunchere de obiecte. Cele trei spade ținute strâns în mână de tatăl
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea viabilă a creației sale, acea trăire autentică în candoare și infern a "nărăvitului de idei": Ideea se îndoaie și gândurile mor/ se-ndoaie aici ca bolta albastrului de sus/ și bate un gând clorotic și gândurile dor/ și pajiștile vremii ce par a fi și nu-s"/. O sete de luciditate, o stare gravă de poezie, o explozie de vitalitate, o bărbăție a minții străbat universul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-una, mereu ca-ntr-un păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o osmoză teribilă, încât poetul trăiește într-o complicitate sentimentală cu faptele livrești, cu imaginile și ideile invocate:"Beethoven într-o seară s-a așezat la clavir/ și a cântat furtunos arpegii suitoare a urcat/ și sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -/ Și din când în când coborând cu înțeles" sau "când s-au întors, după înmormântare,/ în camerele mici, bătrâna s-a suit repede în pat/ (asta, își spunea povestitorul, seamănă/ cu vorba de spirit a unui francez
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însoțite de stări nedefinite își fac loc: "și numai primăvara tristețea-mi este dragă/ și sufletul atuncea-i strălucitor și cast". Desenele în acuarelă fac din Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Că se văd anii curgând din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
există". Poemul "Contemplare" ne trimite la "Lauda somnului" a lui Lucian Blaga și anume la poemul "Somn" sau la "Fum Căzut", în care obiectele sunt prefăcute parcă în absențe, izolat dispuse, în stare de inerție: "Cu mișcări oprite ades/ văd bolți prăbușite în apă" ("Fum căzut"). La Nichita Stănescu apar păsări cu zborul întrerupt, păduri arcuite peste fluvii inexistente, iar el, Dedal, pendulează între starea de om neputincios și cea de Demiurg. Revenit la starea de om, rămâne aspirația că odată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt evocați învingătorii Troiei, dar mai ales Bălcescu, care stăruie până la capăt prin umbra neliniștită ca duhul cel mai adânc al neamului. "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară,/ Primarii de județe să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acțiuni imediate. Acestea au, așadar, cea mai puternică orientare pragmatică. La polul opus pot fi găsite idealurile "ideale", pe care nu ne grăbim să le împlinim (și pentru împlinirea cărora e posibil să nu acționăm niciodată), ele constituind chei de boltă în arhitectura sensului teoretic al existenței proprii. Spre exemplu Binele, ca ideal ce orientează activitățile cotidiene doar într-un număr restrâns de cazuri; în cea mai mare parte a sensurilor existențiale el constituie mai curând o umbrelă sub care ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în putere. Cîți nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie”6). în evaluarea balurilor intrau, deopotrivă, pregătirile de dinaintea lor și efectele de după. Șirul emoțiilor începea de regulă sub bolțile vreunui magazin de stofe și mătăsuri, cînd negustori experți vindeau odată cu materialele și primele himere. Pe ei îi evocă, nu fără invidie, D. Th. Neculuță, „poetul cizmar”: „Voi negustori, pe lungile tejghele,/ în fața visătoarelor de baluri/ Desfășurați mătasea-n valuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Gabriela Omat, Ed. Minerva, 1975, p. 70. 8. „Dialog de iarnă”, în Opere, p. 119. 9. Op. cit., p. 54. 10. Ibidem, p. 169. 11. Ibidem, p. 187. 12. „Verset fantast”, op. cit., p. 298. La Arghezi: „Infinit! Infinit! Adună-ți bolțile deodată/ în vuiet prelungit./ Demonic Infinit!/ Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele în schit” etc. (Versuri, ediția cit., p. 105-106) Scriitor 1. Opere alese, 2, ediția cit., p. 212. 2. „Liviu Rebreanu”, în Amalgam, ediția cit., p. 256. (Interviu de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
moartea (tot feminizată!) apare ca o siluetă indistinctă, împleticită, dar feroce: "iată-n această dimineață o formă feminină ivită/ din față: ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,/ cu siguranța lucrurilor moarte ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în noaptea care a trecut și gura ei întredeschisă/ dezvăluie ferocitatea și albeața dinților;/ carnea ei a simțit cu acuitate în delirul masculului/ exactitatea și răceala unui sicriu ca o compactă formă/ în aer". Aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale ale acestuia nu poate însă camufla certitudinea intrării într-o etapă existențială marcată de mari neliniști: "Soare,/ de tine mă leg/ cu gândul,/ cu pasul,/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe tronul Franței. I-au mai rămas doar cîțiva ani să trăiască. În ceea ce privește ziua morții sale, viitorul trebuie să ne fie nouă prielnic. Franța este cheia de boltă a edificiului, fie ca cele șase milioane de brațe care se vor ridica la semnul cercului suprem să dizloce această piatră și edificiul monarhiei se va prăbuși; și în ziua în care se va afla că Franța nu mai are
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]