7,134 matches
-
provizii în satele din preajmă. Între timp prințul moștenitor Ștefan Dușan a ajuns în tabăra tatălui său cu întăriri importante, inclusiv mercenarii străini. Sârbii au rupt armistițiul și au atacat devreme în dimineața zilei de 28 Iulie 1330 surprinzând armata bulgară. O unitate comandată de însuși regele Decanski a cucerit înălțimile Spasovița în timp ce alte trupe sârbe, incluzând 1000 de mercenari catalani în armuri grele, sub comanda lui Ștefan Dușan au pătruns pe valea râului Dragoviștița spre satul Șișcoviți. Principala confruntare a
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
erau copleșiți. Bătălia s-a dovedit totuși sângeroasă, căci luptătorii lui Șișman s-au bătut vitejește. Pierderie au fost mari de ambele părți. Cronicile relatează că apele râului s-au înroșit. . În cele din urmă, sârbii victorioși au prădat tabăra bulgară. Împăratul însuși a fost grav rănit, calul i-a fost ucis sub el, și a căzut prizonier. A fost dus în tabăra sârbă unde a murit în urma rănilor în a patra zi de captivitate, pe 31 Iulie. Teorii alternative sugerează
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
a răzvrătit împotriva tatălui său, posibil cu ocazia unei acțiuni împotriva bizantinilor. Spre deosebire de părintele său tânărul rege era agresiv și era sprijinit de nobilii care doreau să valorifice victoria de la Velbužd. După rebeliune în ianuarie - aprilie ale aceluiași an, nobilii bulgari l-au detronat pe Ivan Ștefan și l-au adus pe tron pe Ivan Alexandru (1331-1371) vărul împăratului mort Mihail. Pe termen mediu Velebužd a marcat începutul unei perioade de circa 20 de ani în care Serbia a ajuns cel
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
acoperite de lucrări defensive impresionante. Văile râurilor Struma și Nestos, care traversau frontiera greco-bulgară, erau protejate de fortificații puternice, parte a mai amplei Linii Metaxas. Aceste sisteme de bunkere din beton armat și tranșee fuseseră construite de-a lungul frontierei bulgare la sfârșitul deceniului al patrulea, și aveau ca model Linia Maginot. Dar principala calitate a lucrărilor defensive era dată de poziționarea lor în locații greu accesibile, ceea ce făcea apărarea mai ușoară. Terenul muntos al Greciei favoriza apărarea, lanțurile muntoase Rodopi
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
invadat Grecia, în timp ce Luftwaffe a început un bombardament intens împotriva Belgradului. Corpul al 40-lea Panzer - care ar fi trebuit să atace Grecia din sudul Iugoslaviei - și-a început atacul la ora 5:30 dimineață. Tancurile germane au traversat frontiera bulgară prin două puncte distincte. Până în dimineața zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitler a cucerit Prilep, întrerupând linia ferată Belgrad - Salonic și izolând Iugoslavia de restul Aliaților. Germanii cuceriseră o poziție care le permitea continuarea ofensivei pe mai
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
luptă din cauza colapsului Armatei a 2-a elene. Linia Metaxas era apărată de trei divizii elene sub comanda generalului locotenent Konstantinos Bakopoulos. Linia defensivă se întindea pe aproximativ 170 de kilometri de-a lungul râului Nestos, după care urma frontiera bulgară până în apropierea frontierei iugoslave. Fortificațiile fuseseră proiectate să găzduiască peste 200.000 de soldați, dar în momentul declanșării războiului această cifră era mult mai scăzută, de aproximativ 70.000 de oameni. Atacul inițial german împotriva liniei Metaxas a fost executat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
importante din punct de vedere strategic - Atena, Salonic și Macedonia centrală plus câteva insule precum Creta. Aceștia au ocupat de asemenea orașul Florina, revendicat atât de italieni cât și de bulgari. În aceeași zi în care Tsolakoglou a capitulat, armata bulgară a invadat Tracia. Scopul acestei invazii era cucerirea unei ieșiri la Marea Egee. Bulgarii au ocupat teritoriul dintre valea râului Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupoli și Svilengrad. Ceea ce a mai rămas din Grecia a fost ocupat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
În schimb, minoritarii se bucură de un drept pe care majoritarii nu îl au : acela de a dezvolta liber limba și identitatea lor în relație cu țările vecine, ca membri ai unor comunități cultural-istorice ce depășesc hotarele țării (rusă, ucraineană, bulgară, turcofonă). Majoritarii nu au însă același drept, fiindcă articolul 12 le interzice să se afirme ca membri ai unei comunități cultural-istorice depășind hotarele țării (comunitatea română). Dacă Republica Moldova ar adopta dreptul pământean, toți cetățenii țării ar fi deopotrivă "Moldoveni" (în
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit "Țaratul româno-bulgar" de unii istorici români sau "Al doilea țarat bulgar" de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului Bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cultura persană și de substratul lingvistic scitic, adică iranic, conducea un stat plurietnic întins pe teritorii situate astăzi în Macedonia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și partea sud-vestică a Ucrainei. După trei secole, noul stat multinațional al protobulgarilor, denumit „Primul Imperiu Bulgar”, a fost cucerit de Imperiul Bizantin printr-o serie de campanii militare între anii 971 și 1021, partea din sudul Dunării reintrând în componența imperiului, iar cea din nordul fluviului căzând în stăpânirea Ungariei și a popoarelor turcice: pecenegii și
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
dincolo de Vardar, la limita Albaniei. A obținut de la papă recunoașterea sa ca „"rege al bulgarilor și al românilor"” ("Rex Bulgarorum et Valachorum": titlul de împărat nu i-a fost recunoscut). În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de regatul Bulgar era mentionată Valahia, cu indicarea precisa a coordonatelor geografice arabe și cu specificarea faptului că Valahia se numea in arabă "al-Awalak" iar locuitorii "ulaqut" sau "ulagh". In 1197, vlahul ("vlachos to genos") Dobromir Chrysus, ajuns comandant militar în regiunea din
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
purtată cu Papa Inocențiu al III-lea pentru recunoașterea sa ca împărat, arată lămurit prezența și influența „vlahilor” în statul condus de Ioniță, care poate fi așadar denumit „” în limba română, chiar dacă istoriografia internațională modernă, luându-se după tradiția acedemică bulgară predominantă, îl denumește „Al doilea Imperiu Bulgar”. Următorul țar, Borilă (Boris), a fost un uzupator, care l-a îndepărtat de tron pe moștenitorul legitim, Ioan, viitorul țar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendințele centrifuge ale
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
pentru recunoașterea sa ca împărat, arată lămurit prezența și influența „vlahilor” în statul condus de Ioniță, care poate fi așadar denumit „” în limba română, chiar dacă istoriografia internațională modernă, luându-se după tradiția acedemică bulgară predominantă, îl denumește „Al doilea Imperiu Bulgar”. Următorul țar, Borilă (Boris), a fost un uzupator, care l-a îndepărtat de tron pe moștenitorul legitim, Ioan, viitorul țar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendințele centrifuge ale boierilor și cu "erezia" bogomilă, numită după
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
conjurație a boierilor, iar apoi și fratele său, Mihail Asan. Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel, ponderea crescândă a bulgarilor
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
fără contacte încă din Antichitate... În istoria modernă și contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
4 km². Adâncimea lacului variază între 1 și 3 m. Există și un muzeu, unde este amenajată o colecție de păsări împăiate, specifice rezervației. Deși lacul Srebărna a fost studiat de multe ori de biologi străini, primul om de știință bulgar care a fost interesat de el a fost Aleksi Petrov, care a vizitat rezervația în 1911. În 1913, întreaga Dobroge de Sud a fost anexată de România, revenind la Bulgaria în 1940, când Petrov a vizitat din nou lacul pentru
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
fost un act prin care se încerca protejarea țării în fața unei noi agresiuni a URSS-ului. Bulgaria s-a aflat în tabăra celor învinși la sfârșitul primuli război mondial, pierzând teritorii în favoarea Serbiei și Greciei. Germania avea nevoie de teritoriul bulgar pentru atacul împotriva Greciei. Adolf Hitler a garantat țarului Boris al III-lea retrocedarea tuturor teritoriilor pierdute în timpul războielor balcanice și a primului război mondial, în cazul în care Sofia ar fi semnat Pactul Tripartit. Semanrea tratatului de către Bulgarie a
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
tratatului de către Bulgarie a avut loc pe 1 martie 1941. Ar trebui amintit faptul că Bulgaria nu a declarat niciodată război URSS-ului. Bulgaria a menținut relații atât de bune cu Uniunea Sovietică, încât Stalin s-a folosit de ambasadorul bulgar la Moscova pentru inițierea unor tratative de pace cu Germania Nazistă. Armata bulgară a fost implicată în lupte cu Aliații occidentali dar nu și cu Uniunea Sovietică. Aviația de vânătoare bulgară a apărat țintele din Balcani și din România vizate
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
faptul că Bulgaria nu a declarat niciodată război URSS-ului. Bulgaria a menținut relații atât de bune cu Uniunea Sovietică, încât Stalin s-a folosit de ambasadorul bulgar la Moscova pentru inițierea unor tratative de pace cu Germania Nazistă. Armata bulgară a fost implicată în lupte cu Aliații occidentali dar nu și cu Uniunea Sovietică. Aviația de vânătoare bulgară a apărat țintele din Balcani și din România vizate de bombardamentele aviației Aliate, dar nu s-a implicat în conflicte cu aparate
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
Uniunea Sovietică, încât Stalin s-a folosit de ambasadorul bulgar la Moscova pentru inițierea unor tratative de pace cu Germania Nazistă. Armata bulgară a fost implicată în lupte cu Aliații occidentali dar nu și cu Uniunea Sovietică. Aviația de vânătoare bulgară a apărat țintele din Balcani și din România vizate de bombardamentele aviației Aliate, dar nu s-a implicat în conflicte cu aparate rusești. Pe 25 martie 1941, Prințul Pavle, regentul Regatului Iugoslaviei, a semanat la Viena Pactul Tripartit. Pentru Hitler
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
secolul al XIX-lea și în o bună parte a celui al XX-lea pe insurgenții bulgari care, invocând rațiuni patriotice, au fost activi în diferite acțiuni cu caracter paramilitar împotriva acelora pe care ei îi considerau dușmani ai națiunii bulgare. După alipirea Cadrilaterului la România, bande de comitagii treceau adesea frontiera în România dedându-se la acte de sabotaj, incendieri, incitare, agresiuni și atentate la adresa armatei și administrației române, cât și la adresa coloniștilor români de aici (aromâni, mocani mărgineni, români
Comitagiu () [Corola-website/Science/310300_a_311629]
-
la acte de sabotaj, incendieri, incitare, agresiuni și atentate la adresa armatei și administrației române, cât și la adresa coloniștilor români de aici (aromâni, mocani mărgineni, români timoceni etc.), uneori comițând carnagii și alte atrocități. Comitagiii au fost membri ai societății secrete bulgare panslavistă numită și Ohrana (sau Uhrana) activă în Macedonia Egee în timpul celui de-al doilea război mondial. Uneori, locuitorii bulgari din Dobrogea interbelică au pactizat cu comitagii infiltrați din Bulgaria.
Comitagiu () [Corola-website/Science/310300_a_311629]