KorAP: Find »[drukola/base=chef & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...289 >

7,208 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

trecuse prin minte că nu mai pot să beau ca Înainte după ce slăbisem nouă kilograme din cauza dizenteriei. Un metru șaptezeci și șase Înălțime și cincizeci și două de kilograme nu reprezentau o garanție pentru rezistență sporită la o noapte de chef (deși, dacă stau să mă gândesc bine acum, au reprezentat o garanție destul de bună pentru a fi angajată la o revistă de modăă. M-am smuls plină de curaj de pe canapeaua de suferință pe care zăceam de vreo săptămână și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc tot ce se Întâmplase. La un moment dat mă gândisem să mă mut acolo de tot, dar nu voiam ca prezența mea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
binevoitoare și m-a privit drept În ochi. — Io-s Eduardo, iar cretinu’ ăsta e Mickey, a zis el, indicându-l printr-un gest pe primul paznic, care părea ofuscat că Eduardo se purta civilizat și Îi stricase lui tot cheful. Nu-l lua În seamă, a continuat el, Îi place să facă glume pe socoteala ta, atâta tot. Avea un accent corcit, ceva Între spaniol și new-yorkez. Mi-a Întins un registru. Completează datele astea aici și-ț dau card

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
or să mă ajute toate astea să ajung mai repede la The New Yorker, dar poate e prea curând să-mi dau seama. Parcă nici nu prea seamănă a realitate, Înțelegi ce vreau să spun? — Nici o problemă, oricând Îți vine cheful să iei din nou legătura cu realitatea, știi unde mă găsești, a zis Lily și și-a scos din poșetă abonamentul de metrou. Dacă arzi de dorul ghetoului, dacă vrei cu ardoare să rămâi ancorată În realitatea Harlemului, luxoasa mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
păcate, fac parte oarecum din familie. Telefonul a sunat de trei ori, de patru ori, de cinci ori... hmm, mă Întreb pe unde o fi umblând asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
râs profund, din toată inima, nu un chicotit, cum mă așteptasem. — Tu chiar spui ce gândești, nu-i așa? Trebuie că arătam Îngrozită, căci a continuat: Nu, nu, asta e bine. Și este o raritate În domeniul ăsta. Nu aveam chef să beau șampanie cu paiul dintr-o sticluță, mă-nțelegi? Nu mi se pare ceva bărbătesc. Așa că barmanul a făcut săpături și a găsit chestia asta pe undeva. Și-a dat iarăși din ochi bucla, care a căzut imediat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În grabă tava și am ieșit cu grijă din birou. — Ahn-dre-ah, Închide ușa! Am nevoie de puțină liniște! a strigat ea. De bună seamă, faptul că pe biroul ei Își făcuse apariția un prânz Îmbelșugat pe care ea nu avusese chef să-l consume reprezentase un eveniment extrem de stresant pentru ea. Emily tocmai se Întorsese cu o cutie de Cola light și un pachețel cu stafide pentru mine. Se presupunea că astea aveau să mă ajute să rezist până la prânz, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a petrecut brațul pe după umerii mei și eu m-am ghemuit mai aproape de el pe banchetă. Ce bine era să fiu din nou aproape de el - aveam impresia că trecuseră săptămâni Întregi de când nu mai stătusem așa. — Nu vreau să sparg cheful, dar trebuie să plec acasă, a zis Alex și mi-a dat părul după ureche. Te descurci cu ea? — Trebuie să pleci? Așa repede? — Repede? Andy, sunt aici de două ore și mă uit cum bea prietena ta cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ceva cu B-DAD. M-am uitat la Emily, dar ea se prefăcea că lucrează. I-am trimis un e-mail conținând două cuvinte: „De ce?“ am scris. Pentru că n-am fost prea sigură că o să scapi de concediere și n-am nici un chef să instruiesc iarăși pe cineva nou, a răspuns ea prompt. Am plecat În căutarea Înghețatei perfecte și am sunat-o pe Lily de pe celular În secunda În care liftul a ajuns la parter. — Îmi pare foarte rău, pe cuvânt că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de liceu care Îmi lăsase săptămâna trecută un mesaj pe robotul de acasă, a sunat telefonul. — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu aproape oftând și m‑am gândit că nu există nimeni pe fața pământului cu care aș fi avut chef să vorbesc În clipa aceea. — Emily? Tu ești? Emily? Binecunoscuta voce a umplut până la refuz linia telefonică și a părut a se insinua În aerul din birou. Deși nu avea cum să audă ceva din capătul celălalt al biroului, Emily

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a fost cea care a vorbit prima. — Stai să văd dacă am Înțeles eu bine. Ea a avut numărul de telefon tot timpul, doar că nu a fost În stare să Îl formeze ca lumea? — Sau poate nu a avut chef să Îl formeze, am adăugat eu fericită, oricând entuziasmată de șansa de a mă a alia cu cineva Împotriva Mirandei, ținând cont mai ales de cât erau de rare aceste șanse când era vorba de Emily. Ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o pot schimba de zece ori chiar și după ce le‑o comunic. Așa că nu mai am nimic de făcut până la mijlocul lui iulie. Îți vine să crezi așa ceva? Era În extaz. — Știu, Îmi pare atât de bine pentru tine! Ai chef de o cină festivă? Oriunde vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant pe cinste. A țipat de bucurie. — Ura! Crăpam de nerăbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
după cum bine știi. Chiar că știu bine, a murmurat ea printre dinți, după care a continuat cu glas tare: Andy, te porți ridicol. Îl iubești pe Alex și el te iubește pe tine, dar e absolut O.K . dacă ai chef să săruți și pe altcineva din când În când. În fond, ai douăzeci și trei de ani, pentru numele lui Dumnezeu. Fii și tu mai tolerantă cu tine Însăți! — Dar nu l‑am sărutat eu... el m‑a sărutat! — În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a vorbit discret Într‑un microfon vârât În mânecă și a dat din cap când a auzit răspunsul În receptorul Înfipt În ureche. — Da, ia loc aici, domnișoară. Vine imediat ce poate. M‑am uitat la ușile enorme, dar nu aveam chef să efectuez ajustările masive necesitate de operațiunea de a mă așeza. Și‑apoi, când voi mai avea eu ocazia să mă aflu În Muzeul Metropolitan de Artă după ora Închiderii, și din câte se pare singură‑singurică? Ghișeele de bilete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
guler prins În nasturi. Am Împuns‑o În pulpă cu papucul și am arătat spre țigări. Mi le‑a dat Împreună cu o brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef să m‑apuc de treabă și asta mă ajută să mă concentrez. — Ce treabă amâni? am Întrebat‑o și mi‑am aprins și eu o țigară, după care i‑am aruncat Înapoi bricheta. Voia să facă șaptesprezece credite semestrul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
față, de parcă era acoperit cu căpușe. Trebuia să plece la Milano În seara aceea, dar nu eram prea sigură că eu aveam să supraviețuiesc până atunci. Telefonul sună, Andrea, dar când ridic receptorul - că se pare că tu nu ai chef să o faci - nu vorbește nimeni. Poți să explici un asemenea fenomen? a Întrebat ea. Bineînțeles că puteam să Îl explic, dar nu ei. În rarele ocazii În care Miranda era singură În biroul ei, ridica uneori telefonul când suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine. — Am Îndoielile mele În privința ta, firește. Să nu crezi că nu am observat lipsa ta de entuziasm, sau suspinele, sau mutrele pe care le faci atunci când Îți cer să faci ceva pe care În mod evident nu prea ai chef să Îl faci. Sper că e vorba doar de un semn de lipsă de maturitate din partea ta, pentru că altminteri pari rezonabil de competentă. Ce anume te interesează să faci În viitor? Rezonabil de competentă! Era ca și cum m‑ar fi informat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

dumneavoastră poate că-i face și-o poză. Fraser se uită În jur destul de aiurit, iar fotograful făcu doi pași Înainte. Se Învîrti ducînd aparatul din nou la ochi, Încadrînd poza, În timp ce Duncan ridică unul dintre cioturile de ceară fără chef și Începu să-i explice lui Fraser despre fitile, despre suporturile metalice și cupele anti-inflamante. O făcea prost. CÎnd blițul se declanșă, clipi și pierdu șirul celor spuse. În tot acest timp, Fraser dădea din cap și zîmbea, făcînd eforturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Și așa mai departe. Înainte Îl Împinsese la loc pe acel hopa-mitică josnic. Acum sărise din nou și vocea lui se confunda cu a ei. Între timp, Julia se mergea țeapănă prin bucătărie, pregătind ceaiul. „Nu, Helen“, rostea ea, fără chef, din cînd În cînd, „nu a fost așa“, sau, „nu fi ridicolă, Helen“. — Oricum, cînd ați aranjat? o Întreba Helen acum. — Sfinte Dumnezeule! Ce? — Acest rendez-vous cu Ursula Waring. — Rendez-vous! M-a sunat În timpul dimineții. Mai contează? — Se pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia Standing vorbiți? — Da, zise Kay fără chef. Helen a Întîlnit-o azi. — Așa-i, Helen? Ce mai face? Arată ca deobicei, de parcă și-ar fi petrecut războiul mîncînd friptură cu sos tartar și ar fi băut pahare după pahare de lapte? — Ei, clipi Helen. Cred că da. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cedă, pînă cînd o simți ca pe una obișnuită, pe care o avea În fiecare lună la fiecare ciclu. Dar era vlăguită. În tot acest timp, Reggie stătea și se Întindea. Se uită la bar și-i zise că are chef să bea ceva. Se duse și alese o sticlă, strîmbîndu-se apoi. — Apă colorată! Mai Încercă una. Toate erau la fel. Și, uite! Erau și țigări Într-o cutie, dar erau făcute din gips. Ce șmecherie ieftină. Cred că va trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În urma ei. E frumoasă! Coridorul următor era mai liniștit, iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

prietene nu-i poți mărturisi totul. Nici măcar ție. 5tc "5" Boxing Daytc "Boxing Day" Iată, am supraviețuit și acestor sărbători fericite. Mai rămâne prânzul de Boxing Day. Uit mereu de unde vine sărbătoarea asta, dar mă Întreb dacă sentimentul că ai chef să-ți poftești toate rudele afară, una câte una, și să le dai câte un pumn În față intră și el În schemă? Oricum, a fost vina mea În Întregime, spune Richard, și nu se Înșeală complet, dar pledez cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
puțin Înainte de a-ți achiziționa primul Golf decapotabil, doamnă Engels. E rândul meu să râd. Încurajat, Richard Începe să mă sărute pe păr și-ncepe să-mi exploreze cu mâna partea din față a bluzei. Chiar și când nu ai chef, e deconcertant cât de repede ți se Întăresc sfârcurile, transformându-se În două bezele. Rich tocmai mă trage În jos, spre covorașul cu Ursulețul Winnie, când Ben se ridică brusc În fund, se uită la părinții lui cu o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]