6,191 matches
-
sub influența cercurilor literare ale primei republici. Având o orientare politică de stânga, a participat la revolta din iulie 1927. Și-a luat diploma în chimie de la Universitatea din Viena în 1929, însă nu a practicat niciodată profesia sa de chimist. Elias Canetti s-a căsătorit în 1934 cu scriitoarea Veza (Venetiana) Taubner-Calderon (1897 - 1963), și, în 1971, cu specialista în restaurarea operelor de artă Hera Buschor (1933 - 1988), de la care a avut singurul lui copil, Johanna, în 1972. Și-a
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este "Dicționaru limbiĭ româneștĭ" (Iași, 1939), bogat în regionalisme, folosit până târziu, mai ales pentru etimologii. A publicat "Gramatica limbii românești (morfologia) pentru folosința tuturor" (1925). Este unchiul matern al chimistului Alexandru Balaban.
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]
-
Richard Adolf Zsigmondy (n. 1 aprilie 1865, Viena; d. 23 septembrie 1929, Göttingen) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1925) „pentru determinarea naturii heterogene a soluțiilor coloidale si pentru metodele folosite, care au devenit metode fundamentale in chimia coloidala modernă.” s-a născut la Viena, în familia doctorului Adolf Zsigmondy, unul din
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
mai curenți, in special în perioada 1922-1923. Premiul Nobel pe anul 1925 îl ajută să depășească aceste dificultăți. Se pensionează în februarie 1929 și se stinge din viață în același an, pe 29 septembrie, la vârsta de 64 de ani. Chimistul scoțian Thomas Graham introduce în 1861 denumirea de coloizi, propunând clasificarea substanțelor în cristaloizi și coloizi. Aceștia din urmă nu cristalizează, difuzează greu prin solvenți și nu străbat anumite membrane prin care trec soluțiile cristaloizilor. Weimarn demonstreză în 1907 că
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
(n. 16 iunie 1897; d. 26 august 1987) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1979). s-a născut în Berlin, Germania, si la scurt timp după nașterea să, el s-a mutat cu familia sa la Kassel, unde tatăl său era profesor la liceul de arte aplicate
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
(n. 9 decembrie 1868; d. 29 ianuarie 1934) a fost un chimist evreu-german (botezat ca luteran, apoi revenit la iudaism) laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1918). Printre meritele sale se enumără sinteza amoniacului și "Procesul Haber-Bosch", prin care a demonstrat în premieră o metodă economic viabilă de fixare artificială a azotului
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
(n. 9 octombrie 1852, Euskirchen - d. 15 iulie 1919, Berlin) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice. ""ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a
Hermann Emil Fischer () [Corola-website/Science/308770_a_310099]
-
Chirnoagă s-a născut în data de 24 octombrie 1894, în Comuna Poduri, jud. Bacău, unul din cei opt copii ai învățătorului Gheorghe Chirnoagă și al soției acestuia, Olimpia. Unul din frații săi Eugen Chirnoagă, (1891 - 1965) va deveni un chimist cunoscut, profesor universitar și rector al Universității Politehnica din București. Fiul acestuia, Marcel Chirnoagă, (1930 - 2008) va fi unul din cei mai mari graficieni români. Un alt frate al viitorului general, Mihail Chirnoagă, (1913 - 1948) va deveni un cunoscut prozator
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
d. 15 decembrie, 1958) a fost un fizician austriac care s-a remarcat prin teoria spinului, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1945. Wolfgang Ernst Pauli s-a născut la Viena în anul 1900 ca fiu al medicului și chimistului Wolfgang Joseph Pauli și al soției acestuia, ziarista și activista pentru drepturile femeilor Bertha Camilla, născută Schütz. Numele la naștere al tatălui era Wolf Pascheles, fiind născut într-o binecunoscută familie de editori evrei din Praga, Pascheles-Utitz. Un străbunic al
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
(născut cu numele de "Iacobi Iancu") (n. 28 ianuarie 1912, Roman - d. 25 februarie 2000, București), a fost un inginer chimist, comunist român de origine evreiască . A activat în ilegalitate în PCR iar în regimul comunist a deținut diferite funcții de stat, inclusiv ceea de ministru al petrolului și chimiei. Deasemeni, a avut o bogată și fructuoasă activitate științifică și literară
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
orașul Roman, într-o familie de evrei. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București (astăzi Institutul de Chimie Industrială) între anii 1930-1934, cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ștefan Minovici, Eugen Angelescu și N. Dănăilă, obținând diploma de inginer chimist. A fost membru al PCR în ilegalitate. A făcut parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în anul 1937 de partea trupelor republicane (alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman și Gheorghe Stoica). După
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
importantă ramură a industriei chimice. A dezvoltat lucrările de foraj și extracție și a pus bazele moderne ale noilor rafinării și platforme petrochimice. Anticipând transformările continue și constante ale proceselor tehnologice din industria chimică, a promovat numeroase generații de tineri chimiști care au contibuit la dezvoltarea industriei chimice din România. Are un băiat, Alexei Florescu, căsătorit cu Arh. Tomnita Florescu, asistentă la Univ. Ion Mincu, București . Mihail Florescu a decedat în anul 2000.
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
o familie de vlahi macedonieni (aromâni) originari din orășelul Tetovo din Macedonia sârbească. Mina Minovici a avut mai mulți frați, printre care și Nicolae Minovici, de al cărui nume se leagă Vila Minovici, din București, cartierul Băneasa si Stefan Minovici, chimist roman. Articole biografice
Mina Minovici () [Corola-website/Science/306673_a_308002]
-
și pedologii consideră că separarea dintre cele două soluri are loc la o dimensiune a particulelor de 2 microni (argilele fiind mult mai fine decât nămolurile), sedimentologii folosesc adesea dimensiunea de 4-5 μm pentru a face diferența între soluri, iar chimiștii pot folosi dimensiunea de 1μm. Inginerii geotehnici fac distincția între nămoluri și argile pe baza proprietăților de plasticitate ale solului, măsurat prin Limite ale solurilor Atterberg. ISO 14688 clasele particulelor de argilă, ca fiind mai mici de 2 microni și
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
Sir (18 ianuarie 1825 - 9 august 1899) chimist britanic. A descoperit compușii organo-metalici (1849), a dedus existența heliului în spectrul solar. A studiat fenomenul de luminiscență. Unul din creatorii conceptului de “valență chimică”. Frankland s-a născut la Churchtown, lângă Lancaster. După terminarea “Lancaster Royal Grammar School”, și-
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
fost numit coordonator științific la școala Queenwood, din Hampshire, unde s-a întâlnit prima dată cu John Tyndall, iar în 1851 profesor principal la Colegiul de chimie “Owen”, din Manchester. Întors la Londra șase ani mai târziu, el devine lector chimist la spitalul St Bartholomew, și în 1863 profesor al Institutului Regal de Chimie. De la o vârstă timpurie s-a ocupat de cercetări originale, având un mare succes. Problemele analitice, cum ar fi izolarea radicalilor organici, i-a atras atenția încă
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
nici unei substanțe cunoscute. Ei au atribuit, din acest motiv, aceste substanțe ipotetice denumirea de HELIUM. Sir , s-a îmbolnăvit de cancer și în 1897, a murit la Golaa, Gudbrandsdalen, Norway. Fiul său., Percy Frankland a fost de asemenea un cunoscut chimist.
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
catalizatorii utilizați, deoarece trebuie să corespundă atât cerințelor reacției dintre oxidul de carbon și apă de la reformarea catalitică cu vapori cât și procesului de oxidare parțială. Această formă a obținerii hidrogenului din apă a fost pentru prima dată evidențiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul anului 1800, și se pare că pe termen lung este singurul procedeu rațional, deoarece în cursul procesului nu se emite CO. Ca exemplu se poate aminti electroliza în mediu bazic, care datorită prețurilor mici este
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
fabule mult mai populare în Orientul Mijlociu decât celebra opera “O mie și una de nopți”. Astronomia și alchimia cunosc o perioadă de evoluție în timpul lui Al Mă’mun, unul dintre oamenii de știință sprijiniți de calif fiind Jabir ibn Hayyan, chimist, astronom, si filozof persan. Al Mă’mun înființează observatoare astronomice și solicită crearea unei hărți a lumii cunoscute la acea vreme, harta ce se păstrează și astăzi la muzeul palatului Topkapi din Istanbul. Urmând pașii tatălui său, Al Mă’mun
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
obicei incolor. Variantele colorate depind de impuritățile conținute, gălbui, roșiatice, mai rar albastre sau violete. Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în formă latinizata „sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se gaseste asociată cu halitul și carnalitul (clorura de magneziu și potasiu). A fost găsit la „Staßfurt”, „Wathlingen”, „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
este predecesorul tuturot teoriilor atomiste moderne, atomismul Greciei antice nu poate fi considerat o teorie științifică. Era doar o pură speculație filozofică, mai ales că nivelul redus al științei și tehnicii acelei epoci nu permiteau verificarea ei experimentală. De altfel, chimistul suedez Svante Arrhenius (1859 - 1927) scria: ""Cei vechi aveau o mare antipatie pentru experimentare, care reprezenta o îndeletnicire a sclavilor, nevrednică de un om liber. Întrucât considerațiile filozofice erau foarte prețuite, această situație era foarte favorabilă înfloririi ipotezelor și puțin
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
majoritatea substanțelor cunoscute în acea epocă și pe cele sintetizate de el însuși, cum ar fi: Scrierea sa este un adevărat manual de chimie, Libavius putând fi considerat unul dintre întemeietorii acestei științe. Prin lucrarea sa, "Miraculum mundi" ("Minunea lumii"), chimistul german Johann Rudolf Glauber (1604 - 1670) poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei preparative. Acesta a sintetizat numeroși compuși anorganici, ca de exemplu acidul clorhidric și sulfatul de sodiu. Acesta din urmă va fi numit ulterior "Sal Glauberi" ("Sarea lui
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
considerat unul dintre întemeietorii enzimologiei. Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
în cuptoare și furnale, impunea elaborarea unei explicații științifice a arderii. Alchimistul german Johann Joachim Becher (1635 - 1682), în lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de vedere al lui Becher, fără a face apel la studii experimentale și mai ales fără a ține seama de observațiile predecesorilor săi, Roger Bacon, Leonardo
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]