6,287 matches
-
pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică. Vai de ei! Și atunci cine să lucreze? Cine să procure permanent hrana? Prin urmare, una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de ciori căutându-și cu disperare hrana care scăpaseră ca prin minune de pârjolul înfiorător din liziera de salcâmi de astă-vară. Pentru Mircea, efortul deplasării era cu adevărat un chin. Fiecare pas pe care-l făcea constituia un efort deosebit. Era ca și cum ar fi urcat treptele unui zgârie-nori cu o sută de etaje: fără să ai de ce să te ții, ori să te sprijini, să te reazemi de ceva. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o tai felii. După ce se mai răcește puțin, rupe din ea și împărțiți-o frățește între voi. Uite, aici curge produsul finit. Ungeți-vă pâinea cu ulei și mâncați. Nu uitați de cățelandru. ...După nouă zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui Dumnezeu; și așa a rămas toată viața până în clipa când a trecut pragul veșniciei. Dumnezeu să-l odihnească! Amin. Stăteam împreună cu mama numai duminica. Timp de nouă ani de zile am trăit fără tatăl nostru. Tata suferea pe nedrept chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele dispăruse. Ne-am apropiat și am făcut roată împrejurul fratelui care dormea liniștit pe salteaua de paie zâmbind îngerește spre noi parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și 40 de ore), îngrozitor de obositor. Mă gândeam odată, împreună cu amicul Codruț C., și el student la Geneva, cum ar suna un " ghid de călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noi, oamenii, într-o lume plină de suferință? Ce avem de făcut pe acest pământ? Să plătim pentru păcatele lui Adam așa cum susține Biserica? - Absurd! Cum ne putem închipui că Cineva, o Inteligență Superioară, ne-ar pretinde o viață de chin, așa fără nici un rost? Oare Dumnezeu ne-a dat viață doar așa, ca să aibă pe cine supune la suferințe? Pentru că așa apare în viziunea Bisericii. Am început să înțeleg tot mai clar că starea unei societăți, suferințele pe care oamenii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și în celălalt. Deasemenea iarăși, dacă cineva ar lăsa la părăsire sau ar strica hotărârile cele mai sus scrise, încheiate și întărite de mine, pe acela Dumnezeu să-l înădească și să-l pedepsească cu trupul și cu sufletul la chinurile veșnice ale iadului, să fie muncit la un loc cu Iuda și Arie și așa cum era spusa printre iudei, sângele lui Hristos să fie împotriva lui și asupra urmașilor lui, în veci, Amin. Io Mircea domn și voievod prea milostiv
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
satul nostru în restanță cu o ferdelă de grâu, executorul a băut prețul unei câble de grâu, după ce mâncase bine și mult». Iobagii din Streza Cârțișoara, foarte aspru tratați de Teleki, au totuși îndrăzneala să spună între multe jafuri și chinuri, și aceasta despre executorii care «nu iau dela gură ulciorul cu vin și mâncare după cerință, precum iarna trecută au fost la noi un sublocotenent cu opt inși, cari de seara până dimineața - în afară de ceea ce lui s-a dat dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atunci cînd scoteai țigările ălea tari ca moartea ? Simțeai cum, la fiecare fum, un ciocănel tainic te lovește în mărul lui Adam și cum ți se chircește plămînul, ca sub o caznă greu de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om nou. Insensibil la durere ! Un bărbat ade vărat ! Ce-i drept însă, unul care începea să gîfîie îngrozitor după doar cîteva scări urcate. țigările occidentale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit de vreo cîteva ori să dorm în pat cu el, cînd venea pe la noi, și îmi amintesc și acum nopțile ălea ca pe niște coșmaruri : nu puteam să închid ochii decît după chinuri îndelungate. Nu sfo răia, ci pur și simplu fluiera, precum zic. și asta cu frecvența respirației unui copil. Cînd ai mei îi ziceau : „Nu mai fuma atîta, că ai să te cureți“ (nu știu dacă foloseau chiar cuvîntul ăsta - de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de fiecare dată era exasperat de toate tracasările pe care le aveau de îndurat pînă cînd ajungeau efectiv pe plajă. Cu toate că înainte să plece de-acasă murea de nerăbdare să vină ora tre nului, drumul era și el un adevărat chin. Familia lui Dănuț pleca întotdeauna la mare noaptea, ca să nu ia în piept toată căldura zilei (cum zicea mama) și, de cu dimineață, în casă începea o agitație de nedescris. Cum plecarea se întîmpla pe la trei-patru, copilul trebuia să se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de minune la table, cînd juca pe bancă împreună cu domnul Golescu, dar care își toca soția în mod siste matic și bestial - după cum ziceau ai mei. Chinul începea după ce urcam primul rînd de scări și ajungeam la etajul unu. La etajul unu stătea o femeie blondă, cam pe la treizeci și ceva de ani, căreia îi murise bărbatul de curînd. Femeia aceea se măna cu mama mea, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
După ce în multe zile o privise de la distanță, Dănuț își luă într-o pauză inima-n dinți și, profitînd de faptul că văru-său nu era prin preajmă, se duse la ea. Pînă să ajungă, drumul i se păru un adevărat chin. Parcă nu avea să se mai termine niciodată. Își închipuia că este privit și se sforța să meargă normal, nici prea repede, nici prea încet. Se concentra asupra fiecărui pas, și atunci realiză că mersul e de fapt un lucru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
străinul nu are habar de durerile fetelor ; și, apoi, ce-ar fi zis gura satului dacă doamna învățătoare ar fi făcut una sau alta ? Privirea i se înflăcăra, iar cînd termina, respira precipitat de fiecare dată. După o viață de chin, avea cel puțin acum mulțumire, pentru că fetele i se realizaseră, făcuseră facultate, se mărita seră, aveau toate trei mașini, iar una dintre ele îl avea pe Daniel, care stătea în fața ei cuminte și o asculta, și asta o bucura cel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonț a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: indiferent dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în șoaptă, el răcnește ca un apucat și se tăvălește pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil că Bleonț consideră că prin asta arată că trăiește rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte și el cum îi fuge pământul de sub picioare și se agață disperat de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu milă Înțelegînd că soarta mea e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-a trezit singur În fața morții. Crezuse că puterea sa n-are margini și iată că moartea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cer lui Dumnezeu, Domnul nostru, ceea ce vreau și doresc. Cererea trebuie să se potrivească cu materia propusă, și anume, dacă contemplația este despre înviere, să cerem bucurie cu Cristos cel bucuros; daca este despre pătimire, să cer durere, lacrimi și chin cu Cristos cel chinuit. Aici va fi să cer răvășirea și rușinarea de mine însumi, văzând câți au fost osândiți pentru un singur păcat de moarte și de câte ori am meritat eu însumi să fiu osândit pe veci din pricina multelor mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pregătitoare să fie cea obișnuită 3. Cea dintâi introducere: compunerea, care aici constă în a privi cu văzul imaginației lungimea, lățimea și adâncimea iadului. Cea de-a doua introducere. Cer ceea ce vreau: aici va fi să cer simțirea lăuntrică a chinului pe care-l îndură cei osândiți, astfel încât, dacă aș uita de iubirea Domnului cel Veșnic din pricina greșelilor mele, măcar teama de chinuri să mă ajute ca nu cumva să cad în păcat. 66. Primul punct va fi să văd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
adâncimea iadului. Cea de-a doua introducere. Cer ceea ce vreau: aici va fi să cer simțirea lăuntrică a chinului pe care-l îndură cei osândiți, astfel încât, dacă aș uita de iubirea Domnului cel Veșnic din pricina greșelilor mele, măcar teama de chinuri să mă ajute ca nu cumva să cad în păcat. 66. Primul punct va fi să văd cu văzul imaginației focurile cele mari și sufletele ca șși cum s-ar aflaț în niște trupuri de foc. 67. Al doilea punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
voi face șexercițiileț în același mod. 78. A șasea adăugire. Să nu doresc să mă gândesc la lucruri plăcute sau vesele, ca de pildă cele despre preamărire, înviere etc.; pentru că orice gând plăcut sau de bucurie ne împiedică să simțim chin, durere și lacrimi pentru păcatele noastre; mai de folos este să-mi propun să vreau să sufăr și să simt durere, aducându-mi aminte mai degrabă de moarte, de judecată. 79. A șaptea adăugire. Să mă lipsesc de orice fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fie mai supuse celor superioare; al treilea, pentru a căuta și afla vreun har sau dar anume pe care persoana îl vrea și dorește; așa cum poate dori căință interioară pentru păcate, sau să plângă mult pentru ele, sau pentru chinurile și durerile prin care Cristos, Domnul nostru, a trecut în patima Sa, ori ca ieșire din vreo îndoială în care s-ar afla acea persoană. 88. A doua notă. Trebuie ținut cont că prima și cea de-a doua adăugire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
drumul de la muntele Sion până la valea lui Iosafat, la fel și grădina, dacă e largă, lungă, de vreo formă sau alta. 203. A treia introducere este să cer ceea ce vreau; ceea ce este potrivit în pătimire: durere cu Cristos în durere, chin cu Cristos cel chinuit, lacrimi, suferință interioară pentru atâta suferință pe care Cristos a îndurat-o pentru mine1. 204. Prima notă. În această a doua contemplație, după rugăciunea pregătitoare și cele trei introduceri pomenite mai sus, se va ține același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]