6,220 matches
-
morală oamenilor.Dar, foarte curând, Marmontel, care în”Elemente de literatură”, adaugă la vechile idei din sistemul clasic altelor noi, romantice, îi arată că regulile atunci când devin piedici în calea tendinței de a reflecta natura trebuie înlăturate.Vechile convingeri se clatină și Heliade, în urma propriei sale experiențe artistice, iconoclast declară” Arta” de la Aristotel n-a mai înaintat , nici după Horațiu, nici Boileau, ci cu cât s-au învechit regulile acestora, cu atât au devenit ca niște catene ce au aservit mințile
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sociabil cu ceilalți copii, nu se angajează în joc, îi place mai mult să privească. k. dezvoltarea psihomotorie:prezintă retard psihomotor sever din cauza distrofiei; - are 3 ani și nu se ține încă pe picioare în mod normal; - lăsat liber se clatină și cade jos; - nu vorbește decât câteva cuvinte și acestea pronunțate cu greutate; l. starea de sănătate: - a fost internat în dese rânduri la Pediatrie; - a fost vaccinat AP + DTP; - a fost bolnav de otită supurativă dreaptă fiind tratat corespunzător
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
din cartier, cei mai „sensibili”, care nu suportă mirosul din toaletele publice. „Le dai drumul la unul, la doi, la douăzeci, dar ce să faci ?” Vânzătoarea cea posacă ne ascultă și ea, dar nu intervine în discuție, se mulțumește să clatine aprobator din cap. Nu crede în „poveștile” pe care le spun organizatorii și autoritățile cu privire la „buna organizare a pelerinajului”. „Unde ai văzut, dom’le, organizare ? Ce organizare, că te dai mare și spui că ai fost la pelerinaj ? Aluneci pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
seamă, speră că va fi văzut de către cei din satul său. La final, reporterul televiziunii își intră și el în rol, ia o mină sfioasă, se apleacă spre subiect și spune „sănătate, să vă ajute Dumnezeu !”. Ceilalți pelerini din jur clatină din cap, ca și cum ar aproba și saluta gestul de „smerenie” al omului cu camera. Am văzut de zeci de ori asemenea scene și de fiecare dată sunt la fel de mirat de reacția pelerinilor. La baza Dealului este amplasat un cort al
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oprește pe un banner mare, roșu, pe care scrie DIAVOLINA. Doamna protestează, „cum îndrăznesc, ne atacă credința chiar aici lângă biserică, în inima orașului”, eu îi spun pentru a o calma că este doar un accelerator biologic pentru fose septice. Clatină din cap, dar nu pare prea convinsă de spusele mele. Un alt dialog îl port cu o femeie aflată în imediata mea vecinătate, îmi cere „să-i țin rândul” cât timp se duce să-și cumpere un covrig, spre potolirea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și-a mai permis acest lucru. A făcut un calcul, iar „trenul și șederea acolo, patru zile cu totul, m-ar fi ajuns cam patru milioane. Patru milioane pentru patru zile, domnule, e prea mult, nu-i așa ?”. Începe să clatine gânditoare din cap, eu o aprob la rândul meu, iar femeia simte nevoia să terminăm pe ceva frumos, optimist și-mi povestește cu lux de amănunte cum a așteptat ea la Iași, „prin 2000, o zi și o noapte, atât
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
reacționează invers, se descoperă cu toții, aranjându-și părul cu mâna, ca în fața unei oglinzi imaginare, eu caut să îndes în rucsacul din spate șapca pe care am tot purtat-o pe cap. Din cauza oboselii, o tânără aflată undeva în spate se clatină pe picioare, mai să cadă. Cei din jur o sprijină imediat, fac zid în jurul său, cineva o stropește cu apă pe obraji, dintr-o sticlă de plastic marca Borsec. Jandarmul de lângă gard spune și el „domnișoară, eu pot să chem
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
intelectual renunță la morga sa și răspunde imediat, iritat, „auzi, tu să nu mă înveți pe mine ce-i rândul la carne, că oricum nu tu stăteai la el, ci părinții” etc. Imediat, atitudinea empatică a celor din jur, care clatină din cap, nefiind de acord cu nerăbdarea lui, mie acordându-mi-se rolul de „victimă” a disputei. Încă o dată, memoria lungă a comunismului iese la iveală în disputele din rând. O femeie așezată undeva în dreapta mea asistă la discuție, apoi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lăsat să urce până la poarta mănăstirii. Este vorba de un grup de circa 30 de persoane, bărbați și femei deopotrivă, cei din jur percep imediat accentul moldovenesc, așa că-i întreabă de unde provin. „Tocmai de la Iași”, spun pelerinii în cor, ceilalți clatină admirativ din cap, încercând să le găsească un loc pe pajiștea și așa supraaglomerată la acea oră. La fel ca și la Prislop, am confirmarea că pelerinajul este generator de solidaritate națională, diferențele regionale fiind estompate de comunitatea pelerină. Mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu noi ajungem la gânduri; ele vin la noi". Ca un blestem de dragoste etern, nimeni nu e fericit pe de-a-ntregul. "Și-o corabie-și cioplise,/ Și-n amurgul greu, de stânci/ A plecat pe mări s-o uite/ Clătinat de ape-adânci". Însuși actul cioplirii unei corăbii, sisific, robinsonian, mi se pare o ispășire, o binecuvântată mântuire prin care el, unicul, poate exponentul unui întreg popor, încearcă mila cerească, cer adânc de ape, peste care se lasă amurgul atât de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care am urcat tot ce aveam, bagajul de gânduri al lumii. Într-o lume fantastică, voit fantastică, blândul, prea blândul în aparență navigator, ce distrusese toată lumea, tăiase până și pădurea și unicul simbol, el însuși! (oare el însuși?) se clatină, se clatină și eu îl simt răsturnându-se. Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până și acolo [...] unde ajunsese în uitare?). "A plecat pe mări s-o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am urcat tot ce aveam, bagajul de gânduri al lumii. Într-o lume fantastică, voit fantastică, blândul, prea blândul în aparență navigator, ce distrusese toată lumea, tăiase până și pădurea și unicul simbol, el însuși! (oare el însuși?) se clatină, se clatină și eu îl simt răsturnându-se. Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până și acolo [...] unde ajunsese în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la gânduri; ele vin la noi". Ca un blestem de dragoste etern, nimeni nu e fericit pe de-a-ntregul. Și poetul continuă: " Și-o corabie-și cioplise,/ Și-n amurgul greu, de stânci/ A plecat pe mări s-o uite/ Clătinat de ape-adânci". Însuși actul cioplirii unei corăbii, biblic, sisific, robinsonian, gulliverian, mi se pare o ispășire, o binecuvântată mântuire prin care el, unicul, poate exponentul unui întreg popor, încearcă mila cerească, cerul adânc de ape, peste care se lasă amurgul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care am urcat tot ce aveam, bagajul de gânduri al lumii. Într-o lume fantastică, voit fantastică, blândul, prea blândul în aparență navigator, ce distrusese toată lumea, tăiase până și pădurea și unicul simbol, el însuși! (oare el însuși?) se clatină, se clatină și eu îl simt răsturnându-se. În simbol se păstrează memoria și atunci cine poate crede metafora uitării? Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am urcat tot ce aveam, bagajul de gânduri al lumii. Într-o lume fantastică, voit fantastică, blândul, prea blândul în aparență navigator, ce distrusese toată lumea, tăiase până și pădurea și unicul simbol, el însuși! (oare el însuși?) se clatină, se clatină și eu îl simt răsturnându-se. În simbol se păstrează memoria și atunci cine poate crede metafora uitării? Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până și acolo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poetul scuturat de soartă fiind determinat să presimtă un destin nebunesc, cel al umbrelor, urmărit de soarta rătăcitorului, astrul nopții luând deseori pentru el aspectul ființei pierdute: Tristă, după un copac, pe câmp Stă luna palidă, pustie De vânt se clatină copacul Și simt fiori de nebunie 1008. În învățăturile iudaice vechi, Luna reprezenta aspectul feminin al lui Dumnezeu și definea prin ea prezența Lui. Într-unul din cele mai vechi texte ale respectivei tradiții, ea este esența lui Dumnezeu care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de acum formam/ O lume-a speranței 1304. Iată poetul cum înțelege ce înseamnă comunicarea, cum înțelege acțiunea subconștientului în raport cu conștiența sa. Dar conștiența este strâns legată comportamental de conștiință. Merg pe trotuar și văd venind către mine o persoană clătinându-se. Mi se pare normal să emit o judecata privind comportamentul lui. Ce spun? Doamne, căt de mult a băut! Numai un om fără cultură și fără știință ar face-o... Raționamentul este negativ, deoarece nu servește la nimic din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin ce mijloace, așa că s-ar putea ca deconspirații să nu-și piardă din popularitate și să rămână ca niște monumente ale naturii umane. „Iar noi locului ne ținem / Cum am fost așa rămânem...”, poporul n-ar decât să se clatine, de ploaie, de vânt, de foame, de prețuri, pentru că noi suntem mai mult decât poporul, ne-am sacrificat pentru popor, și atunci și acum, și ne-am îmbogățit prin muncă cinstită. De unde până acum mai două săptămâni, nimeni nu era
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
stricat dacă domnul Boc ar fi făcut așa cum a promis și dacă s-ar fi luat la trântă cu criza, nu ca s-o lepede la pământ, dar măcar să-i pună o piedică, s-o vedem și noi că se clatină, că nu mai pășește așa, falnic, sigur, prin buzunarele și economiile noastre. Apoi, după cât cheltuiesc femeile lor din guvern, îți vine să zici pe drept că nu peste tot e criză. Ați mai auzit ceva de imnul Elenei Udrea? Va
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fonduri pentru Fundația Națională pentru Știință, care să fie folosite pentru a sprijini consolidarea industriei americane. L-am Întrebat de ce administrația nu propusese o ședință a directorilor executivi pentru a scoate În evidență această problemă, la care el doar a clătinat din cap și a rostit: „Enron“. Rezultatul? Exact În momentul În care lumea devenea plată, iar tripla convergență remodela Întreg mediul global de afaceri - ceea ce necesita ajustări majore În societatea noastră și În cele ale multor alte națiuni vestice dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
că mint și am tăcut, privindu-l în ochi. Dobitocule!, a zis și mi-a pălmuit obrazul așa de tare, că am văzut stele verzi. N-am zis nimic. Am strâns din dinți și l-am privit fără să mă clatin. Era primul semn că vrăjmașul mă lovește pentru credință și pentru că nu trădam adevărul în fața lui. Simțeam că nu el este cel puternic, ci eu. Depășirea atribuțiilor elevului de serviciu însemna o încălcare gravă din punct de vedere moral. Lovirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aș fi simțit o durere mai veche la genunchi, provocată de o cădere la un exercițiu la ora de gimnastică. Văzând că funcționarul nu se sinchisește de prezența mea am început să mă plimb prin fața biroului. M-a privit, a clătinat din cap nemulțumit și a continuat să și vadă de treabă. După câtva timp s-a sculat și, privind pe fereastră, și-a potrivit ceasul cu cel din turnul Palatului Comunal. Era ora 15 fix. Și-a încuiat registrele într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vrei s-o oferi în dar veșniciei? „Toate (jertfele) vor trece prin foc”. Aurul, ca să se dovedească că e aur, va fi verificat prin foc, spune Sfântul Apostol Pavel. Balanța judecății lui Dumnezeu e focul verificator. Și dacă zice: „Voi clătina încă o dată cerurile”, înseamnă că înveșnicirea ființelor raționale create de Dumnezeu (îngeri și oameni) va fi verificată prin Focul Judecății, dată Fiului, pentru merit sau osândă, în momentul hotărât de El. „Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe toți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngâmfat în credința lui, diavolul împingându-l la răspunsuri și interpretări obraznice. Cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut că accepte un ton reverențios, ca să putem discuta. Când am simțit că schelăria de trestie pe care își întemeia interpretarea scripturistică se clatină, l-am invitat să gustăm ceva împreună la ora dimineții. Am scos pâine, carne friptă și struguri, le-am așezat pe ștergar și l-am poftit la masă. M-am închinat, zicând Tatăl nostru. Ședea nemișcat. Bietul copil saliva și înghițea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rămâne independent. Până atunci existența trup-suflet e unică. E o condiție a ființialității omului. La coborâre m-am întâlnit cu Delu: Unde ai fost? Am încercat un lucru și am greșit. I-am povestit apoi aventura. A zâmbit și a clătinat din cap: Asta nu este o simplă neatenție, ci chiar o prea mare îndrăzneală. Nu e suficient să avem râvnă pentru credință și dorința apropierii de Dumnezeu, ci și energie să ne supunem regulilor de ascultare stabilite de Sfinții Părinți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]