7,234 matches
-
nou, astfel Încât i se va șterge urma. Din exterior, vegetația Înconjurătoare, pajiște ori pădure, va acoperi fostul lac. Iar când ne plimbăm prin astfel de locuri nici nu bănuim că, mii de ani În urmă, se putea vorbi de “Lacul codrilor albastru/nuferi galbeni Îl Încarcă”; Viața dă și frumusețe, dar și efemeritate. În ansamblu, procesul are ca efect nivelarea, deci entropizarea mediului, lucru În care Viața excelează În raport cu abioticul. Acest proces ilustrează cel mai bine cum trebuie asigurată epurarea apelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică obiectul de studiu al ecologiei, sunt deosebit de complexe și bine așezate. Mai mult, noi oamenii, ca entități biologice totuși, nu putem ieși din cadrul acestor relații, chiar dacă dorim ori ba. Românul tradițional respectă aceste legi: el se consideră frate cu codrul, cu animalele, mai mult, cu drepturi și Îndatoriri egale, deși tot el se crede “rege al naturii”. Doar noi, cei de astăzi, puțin Îmbătați de puterea minții și tehnologiei, am Început să ne considerăm buricul pământului. Și, revenind la gingașul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi poposit În Dacia mai devreme decât a făcuto, poate ar fi devenit și ea subiectul unei atât de vaste mitologii... Calul năzdrăvan al basmelor noastre știe să-și salveze prietenul, transformând simbolurile pe care le poartă cu sine În codri, munți, mări, adică reconstituind un mediu, acolo unde forțele malefice l’au distrus. Calul de rând salvează de asemenea pe prietenul său omul, acum când dacă un tractor costă cu zecile de milioane, el Însuși face doar sute de mii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn, În lunca Prutului; lemn care, Încă sub scoarța arborilor, le Încurca vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și a mai trebuit ceva: să se construiască barajul de la Stânca, care a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
germane, deci după cca șapte ani, am văzut din nou granița României, de data asta în sens opus, intrând în România, nu ieșind ca prin anul 1980. La graniță am fost tratați neprietenos, controlați la sânge și jefuiți ca în codru de către vajnicii vameși români. Deși era vară, vameșii purtau mantale lungi și largi. Răscolind prin bagajele noastre întrebau: „ce e asta?” Ziceam eu „cafea solubilă”. La care vameșul zicea cu profesionalitate „Aha” și obiectul dispărea subit într-unul din numeroasele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în prag de seară. Casele înconjurate de garduri și copaci abia își ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și neexpurjată a lui Mandrus, mai poți citi. Despre mama n-am avut timp de la Dumnezeu să-mi rămână și alte amintiri, decât numai ale locurilor sale de baștină din Țara Oltului, sub Carpații Perșanilor, la poalele acelei sumbre catedrale, Codrul Turzunului, colcăind de mistreți și de stupi sălbatici, și la poalele căruia, Încovoiate și strânse Între maluri umbroase, curg solemn apele negre ale Oltului, În care vărul Ion, meșter grozav, vânează lostrița vitează, mrene argin tii cu carnea albă ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri și visări romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a luat la citit notele de plată și, cu toate că nu-și mai amintea deloc chipurile domnișoarelor cu care lega prietenii scurte, dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-i fie țărâna ușoară! Sescu Petre-Păduraru 16 februarie 1994 Învierea Se coboară aurora cu rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace; iar Iordanul sună-n unde Și-n ecou bătrânul codru din adâncuri îi răspunde. Sus pe-a Golgotei colină, ca și stafii, stau la pândă Luptători de-a vechii Rome, duși cu gândul la izbândă... Nici o clipă nu se pierde..., dar deodată ce să vadă? Un fior le-ngheață firea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-n tăcere se închină Ne-ndrăznind ca să ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o cercetare vagă despre teatrul experimental din regiunile de graniță ale Poloniei orientale. A venit odată cu un CD conținând muzică înregistrată într-un fel de casă de creație patronată de scriitorul Andrzej Stasiuk, dacă am înțeles eu bine, pierdută în codrii seculari din Byalistok, lângă granița cu Belarus, asemănător cu "conacul" lui Mircea Dinescu de la Cetate. Era vorba de un fel de urlete orchestrate de coioți în călduri amestecate cu bătăi ritmice în tingiri de aramă, foarte simpatice, de altfel o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de-o să treacă o lună, printre nori, Pe noi ne vor cuprinde ai dragostei fiori. Sa-asculti, după iubire, tăcerea aceea sfântă, S-auzi cum suna-n vale, pârâul care cântă. Cuprinși o să rămânem cu noaptea peste noi, Sa-auzi doinind în codru, un bucium de la oi, Să spargă fericirea, vechi clopote din schit, Să știi c-a fost o noapte, în care ne-am iubit. Trecând vrăjiți prin roua, să mergem la izvor, Sa simti apă cea rece, pe sâni și pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
a unui trecut cu lungi perioade vitrege, când ceea ce se distrugea întrecea ceea ce se clădeaă“ („Omul nou, omul unei înalte culturi“, Scînteia, 22 septembrie 1984) „Gândul ne duce că, așa cum fiecare fiu al poporului este ca o frunză vie în codrul cel des, în al cărui miez, cum a spus Lucian Blaga, își săvârșește misterele pasărea măiastră, tot astfel toate ramurile înfrățite ale pădurilor noastre, din șes, din deal și de la munte, fac o imensă și inexpugnabilă boltă de frunze, întru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Vatra, 20 februarie 1977) SEGĂRCEANU Ion, scriitor „Iată, rostesc PARTID Și sunete toate se-aprind înălțându-se ca un rug al mândriei Peste frunțile treze-ale semenilor. Roșu, roșu, roșu: Intimă, fundamentală culoareă“ („Flux“, Contemporanul, 22 iunie 1973) „Ca frunza-n codru falnic ce freamătă ușor Așa, întruna trează și demn inima bate Lângă al țării vrednic, iubit conducător Ce calea ne-o arată spre culmile-nstelate.“ („Buchet de purpură și soare“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi ce le bate vântul, cu aurul din cucurz strâns în șerpar de codri uzi, cu munții albi, pândind în zare ca sentinela-n foișoare. C-așa îți țeși tu satul meu comorile în lutul greu! (Marcel Romanescu, 1943) Natura mult prea bogată, mult prea variată pentru un sătuc de munte cum e Cârțișoara
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să ne mai întrebăm dece oameni drepți ca bradul, zdraveni ca stejarul, gospodari desăvârșiți, iubitori de frumos, crescuți în frica lui Dumnezeu, păstrători ai tradiției în care s-au născut, la un moment dat renunțau la totul și luau calea codrului hotărâți să-și facă singuri dreptate, pedepsindu-i pe cei ce furau și ultima bucătură dela gura supușilor lor? Pentru că din rândurile acestor oprimați s-au ridicat voinici ce au luptat în ceata lui Bujor la începutul secolului XIX, după cum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Vântul cel mare, numit și Sărăcilă sau Traistă-n băț, care vine din sud. Forța lui este mult diminuată de zidul gros al munților care ne protejează. Apariția lui ne-o anunță norii goniți cu putere, precum și vuetul sinistru al codrilor de deasupra satului. Prin temperatura lui ridicată topește zăpada și uneori e turbat încăt frânge or desrădăcinează copacii. Tot cam de pe acolo ne vine Austrul, câteodată aspru și rece, alteori cald și uscat, ca și Guranul. Și în sfârșit tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Geana mâții (Valeriana officinalis, Valeriana simplicifolia, Valeriana tripteris) Familia Dipsacacee. Negina sălbatică (Knautia lungifolia), Floarea văduvii, Sălcioară, Ochiul vacii (Knautia lancifolia, Succisa prtaensis), Șuvara (Dipsacus silvester) Familia Solanacee. Buruiană de dalac (Solanum vulgare, Solanum dulcamara), Floare lină (Solanum nigrum), Iarba codrului, Mătrăgună (Atropa belladonna), Măselariță (Hyoscyamus niger), Laur (Datura stramonium) Familia Scrophulariacee. Hulupan, Dulupan (Verbascum Thapsus), Lipan (Verbascum phlomoides), Iarba neagră (Scropularia alata), Brânca porcului (Scrophularia scopoli, Scrophularia nodosa), Degetariță (Digitalis media, Digitalis grandiflora, Digitalis ambigua), Coada câinelui (Linaria intermedia, Veronica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
era lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau și ei ce știau, cum puteau și pe cine puteau - luminiță de opaiț spiritual în codru întunecos, licurici în bezna nopții, dar cărărușă îndrumătoare pentru păstrarea limbii, a firii, a obiceiurilor bune și a tot ce alcătuiește fondul sufletesc al țăranului român. Ardeleanul a putut răbda de foame, a putut suferi împilarea, a putut dormi pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii de diferite specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de clasă și prieten, poetul Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile și amintirile mele îl văd tot acolo, în casa lui, largă și primitoare, înconjurată de pomi și de vegetație spontană luxuriantă, cu aspect de codru. Acolo, în ambientul natural odihnitor și liniștit, ne simțeam bine și ne petreceam o mare parte din timpul destinat șuetelor pe teme predilect literare, în cele mai tăinuite colțuri ale acelui paradis pământean. Ca truditori pe ogorul scrisului, discutam textele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
peisajul se schimbă iar fantezia marelui poet întârzie "pe aceiași ulicioară", "pe lângă plopii fără soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la Ipotești crescută și idealizată în imaginația lui de poet, tot așa dintre orașe, Iașul pare singurul care a vorbit sufletului lui. I-a vorbit, nu numai prin poziția sa încântătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poet întârzie "pe aceiași ulicioară", "pe lângă plopii fără soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la Ipotești crescută și idealizată în imaginația lui de poet, tot așa dintre orașe, Iașul pare singurul care a vorbit sufletului lui. I-a vorbit, nu numai prin poziția sa încântătoare, dar mai ales prin atmosfera și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]