5,898 matches
-
posedă în mod signifiant vitamina D. Aceste ciuperci cresc în grupuri sau în cercuri mari, se dezvoltă, depinde de soi, în păduri foioase (sub fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub Castani comestibili sau prin tufișuri de zmeură și mure, la timp potrivit, din mai până în noiembrie. "Cantharellus" este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche "mýkēs" ‚ciuperca‘ și "rhiza" ‚rădăcina‘;, ce înseamnă, că sporele buretelui se leagă cu rădăcinile fine ale unui copac
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
Unele specii (de exemplu "Amanita rubescens" sau "Boletus luridus" - sin. "Suillellus luridus"), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu "Coprinopsis atramentaria", sin. "Coprinus atramentarius" dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare. pot
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
sin. "Coprinus atramentarius" dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare. pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă ca "Flammulina velutipes" care crește pe trunchiuri de foioase precum conifere (octombrie-martie) sau "Auricularia
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși. În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută.
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
Craterellus cornucopioides, sin. Cantharellus cornucopioides (Fr.), cunoscut în România sub numele burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
Bourdot & Maire în 1930, vezi în stânga). Dar acest burete reprezintă doar o anomalie pigmentară a ciupercii morților, fapt dovedit recent printr-o examinare ADN. În mod general, acest burete precum variația sa poate fi confundat numai cu alții cu toți comestibili de genul "Cantharellus", "Craterellus" sau "Gomphus", ca de exemplu "Cantharellus carbonarius" sin. "Geopetalum carbonarius", "Cantharellus cinereus", "Cantharellus infundibuliformis",
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
letale. Specia "Amanita phalloides" formată de culoare mai deschisă poate fi confundată cu "Amanita verna" sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. beckerii", "A. caesarea", "A. citrina", "A. gemmata", "A. ovoidea", "A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzie cu diverse specii
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
gemmata", "A. ovoidea", "A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzie cu diverse specii de genul "Agaricus" (între altele "A. arvensis", "A. campestris", "A. semoticus", "A. silvaticus", "A. silvicola"). De asemenea alte specii comestibile, ca de genul "Russula" (Russula heterophylla, Russula virescens), "Tricholoma" sau "Volvariella" sunt confundate.
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
Boletus badius (Elias Magnus Fries (1832), sin., Xerocomus badius (Edouard-Jean Gilbert, 1931), Suillus badius (Otto Kuntze, 1898) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=castaniu)". În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă numai în păduri (și montane) de conifere foarte rar în cele
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
numele de Imleria badia. În popor buretele duce numele hrib murg. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând micorize pe rădăcinile de arbori specifici sub molizi, larice, fagi precum stejari și, în zone mai calde, de asemenea sub Castani comestibili. Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus felleus" care este neotrăvitor dar amar. Acesta poate fi recunoscut prin tubulețele precum sporii care sunt albi numai la început, devenind foarte curând rozi. Pe lângă aceasta
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
aceasta, ciupercă poartă o grilă maro pe picior. O confundare cu bureți care au pori roșii, ca de exemplu "Boletus erythropus" sau "Boletus luridus (buretele vrăjitoarei)" se interzic de sine. Alte confundări sunt numai posibile cu bureți prea gustoși și comestibili, ca de exemplu cu gemenul său "Boletus rubellus", "Boletus pinicola (hribul de pin)" și variația sa "Boletus pinicola var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus edulis (hribul
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus edulis (hribul cenușiu)" mai maronii. Mai departe o confuzie nu poate fi exclusă cu ciuperci nu așa de gustoase dar comestibile, ca de exemplu "Suillus luteus" sin. "Boletus suillus", "Suillus variegatus", "Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus" sau "Xerocomellus chrysenteron" sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați la un sos de carne de
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
anul 1966, "Ministerul Sănătății al Italiei" (în cooperare cu "Departamentul de Sănătate al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a numit director al cursurilor naționale pentru formarea profesională a personalului medical însărcinat cu controlul de ciuperci comestibile. Mai departe a fost desemnat pentru elaborarea unei legislații privind protecția bureților prin organele provinciale. Cetto este considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă de
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
Lactarius deliciosus sin Agaricus deliciosus Linnaeii, Agaricus deliciosus L. lactifluus, numit în popor râșcov de brad, pita pădurii sau pita lui dumnezeu, este o specie de ciuperci "basidiomycete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
soiului, înainte ce micologul englez Samuel Frederick Gray l-a redenumit cu numele actual (1821) în lucrarea sa "The Natural Arrangement of British Plants". Există cam zece specii de "Lactarius" care emit un lapte portocaliu sau roșu. Ei sunt cu toții comestibili, dar mai mult sau mai puțin gustoși. Pita lui Dumnezeu poate fi ușor confundată cu soiurile acestui gen, ca de exemplu "Lactarius deterrimus" sin. "Lactarius quieticolor", "Lactarius rubrilacteus", "Lactarius salmonicolor", "Lactarius sanguifluus", sau "Lactarius semisanguifluus". Aici se ivește motivul pentru
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Amanita caesarea, sin. Agaricus caesareus, Agaricus aurantius, numit în popor burete domnesc sau crăiță este o specie de ciuperci comestibile devenită astăzi cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi de
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
specii de genul "Amanita" este de fapt imposibilă, dacă se ia în considerație, că lamelele, piciorul și inelul crăiței sunt galbene, pe când la toate celelalte albe sau albuie. Totuși se otrăvesc anual sute de persoane. Pe lângă confuzia cu unele ciuperci comestibile ("Amanita citrina", "Amanita crocea", Amanita Eliae, "Amanita gemmata", "Amanita juquillea", "Amanita ovoidea", "Amanita umbrinolutea" sau "Amanita vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
(Samuel Frederick Gray, 1821) este un gen de ciuperci din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul italian "(= dur-fibros)", preluat pentru acest tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România și Basarabia soiurile se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști, mai ale sub mesteacăn
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este galbenă. Global există aproximativ 75 de specii acestui gen, în Europa mult mai puține. Cele mai cunoscute sunt între altele: Bureții de gen "Leccinum", numai rar atacați de larve, sunt cu toți comestibili și mai mult sau mai puțin gustoși. S-a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum aurantiacum", "Leccinum scabrum" sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
Sparassis crispa, sin. Clavaria crispa, Helvella ramosa, denumită în popor (tot așa ca „gemenul” ei Sparassis laminosa) creasta cocoșului sau crețușcă, este un fitoparazit, o ciupercă comestibilă parazitară care atacă rădăcinile pomilor, din încrengătura "Basidiomycota" și familia "Sparassidaceae". Ea se poate găsi În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere (și montane) sub brazi, molizi și pini, din august până în octombrie (noiembrie
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
ciuperci de genul "Ramaria", aici cu otrăvitoarele "Ramaria formosa" sau "Ramaria mairei" sin. "Ramaria pallida" (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături), cu câteva necomestibilele ca de exemplu "Ramaria stricta" sau "Ramaria flavoides" precum cu soiuri comestibile ca "Ramaria aurea", "Ramaria botrytis", (cea mai gustoasă) , "Ramaria flava" și "Ramaria rufescens" sin. "Ramaria holorubescens" (toate de consumat numai în stadiu tânăr). Din "Sparassis crispa" se pot pregătii multe feluri de mâncare, ca Șnițel vienez, Șnițel "à la parisienne
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
sub mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe langă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]