6,344 matches
-
fost restabilită liniștea și Offenbach nu a mai avut nici un motiv de a zăbovi în Köln. La scurt timp de la plecarea fiului său a murit Isaac Offenbacher, în aprilie 1850. La Paris, Offenbach și-a reînnoit insistent ofertele pentru Opera Comică, însă nu a avut succes cu nici unul din proiectele prezentate. Ca violoncelist el s-a bucurat însă, ca de obicei, de prețuirea societății pariziene și a avut chiar șansa de a-l cunoaște cu ocazia unui concert în palatul Élysée
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
mai redutabil critic de teatru parizian și viitorul său adversar, Offenbach a prezentat de-abia în 1853 o nouă compoziție publicului, idila pastorală "Le Trésor à Mathurin". Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera "Pépito" soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
compoziție publicului, idila pastorală "Le Trésor à Mathurin". Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera "Pépito" soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă "[La] Sylphide
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
astfel 42 de reprezentații. Ultimele dintre ele au avut loc concomitent cu scandalul operei "Tannhäuser", amplificând probabil resentimentele pe care Wagner oricum le nutrea față de Offenbach. Ajuns pe culmile gloriei, Offenbach n-a mai putut fi refuzat nici de Opera Comică, care i-a reprezentat în seara de Crăciun 1860 opera comică "Barkouf". Aceasta s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru renumele compozitorului, care nu pregetase să facă dintr-un câine personajul central al spectacolului și să-i adapteze muzical lătrăturile
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cu scandalul operei "Tannhäuser", amplificând probabil resentimentele pe care Wagner oricum le nutrea față de Offenbach. Ajuns pe culmile gloriei, Offenbach n-a mai putut fi refuzat nici de Opera Comică, care i-a reprezentat în seara de Crăciun 1860 opera comică "Barkouf". Aceasta s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru renumele compozitorului, care nu pregetase să facă dintr-un câine personajul central al spectacolului și să-i adapteze muzical lătrăturile. Berlioz l-a pus pe Offenbach imediat în aceeași oală cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a caracterizat-o ulterior drept lipsită de originalitate. Prins de nenumărate obligații, trebuind de pildă să dirijeze reprezentarea operei "La Grande-Duchesse de Gérolstein" la Nisa și să facă un turneu la Viena, Offenbach a căzut la pat în timp ce compunea opera comică "Fantasio", probabil din cauza epuizării. Vestea izbucnirii războiului cu Prusia l-a găsit de aceea în Bad Ems, unde spera să-și refacă sănătatea. Întors repede la Étretat, el a fost urmărit până acolo de acuzațiile presei germane de a-și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și al unor costume excentrice. Vedeta operei a fost, pe lângă Zulma Bouffar, o nouă descoperire a lui Offenbach, Madame Judic. Muzica operei anunță deja capodopera de bătrânețe a muzicianului, "Povestirile lui Hoffmann". Opera "Fantasio" nu a avut succes la Opera Comică, care nu a mai pus pe scena sa creațiile lui Offenbach. Deasemeni, alte noi piese create de Offenbach au eșuat, de exemplu "Corsarul negru" la Viena. După moartea lui Boulet, Offenbach a devenit, pe 1 iulie 1873, director la "Le
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
măsură care i-a permis lui Offenbach să-și prezinte opera fragmentar, într-un concert particular ținut pe data de 18 mai. Această premieră a făcut senzație în lumea muzicală. Deoarece a primit oferte foarte bune atât de la directorul Operei Comice din Paris cât și de la reprezentantul teatrului vienez "Ringtheater", Offenbach a decis să susțină premiere ale operei în ambele orașe. El a murit în timp ce pregătea premiera noii sale opere la Paris, asfixiat probabil în timpul somnului în noaptea din 4 pe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
copii, atunci când problemele de zi cu zi nu mai sunt ușor rezolvabile, ele par chestiuni de viață și de moarte. Probleme simple se transformă în probleme complexe și cel mai mic detaliu este ridicat la cel mai înalt rang al comicului. În timp ce toți elevii trec cu greu prin evenimentele fiecărei zi, învățând lecțiile vieții pe pielea lor, câteodată încearcă să se mai și ajute. Niciodată nu reușesc pe deplin, căci sunt prea prinși în propriile lor planuri și nelămuriri. Din fericire
Copiii de la 402 () [Corola-website/Science/304614_a_305943]
-
de abuzuri, neglijare sau lipsei de socializare. Experții recomandă ca acești câini să beneficieze de instruire și socializare extinsă, lucruri esențiale pentru toți Rottweilerii. Potrivit AKC, Rottweilerii iubesc persoanele din anturajul lor și pot să se comporte într-un mod comic spre deliciul familiei și prietenilor, dar sunt, de asemenea, foarte protectori cu teritoriul lor și nu agreează străinii. Rottweilerii au nevoie de atenție în formare și de multă, multă socializare. Rottweilerilor nu le face bine să stea legați timp îndelungat
Rottweiler () [Corola-website/Science/303638_a_304967]
-
sezonului 3, Marshall este împușcat și rănit foarte grav de Lauren Reed. Pâna la începutul sezonului 4, el și-a revenit complet și este recrutat în noua divizie secretă a CIA, Authorized Personnel Only (APO). Marshall servește ca o alinare comică pentru serial, dar are și câteva momente serioase, când este îngrijorat pentru cei dragi, cum ar fi Sydney, sau chiar mai mult pentru Carrie și Mitchell. Marshall descoperă că îi este foarte greu să îi mintă pe cei pe care
Marshall Flinkman () [Corola-website/Science/303737_a_305066]
-
povestea Laurei Palmer. Filmul prezenta acțiunea anterioară serialului, anume moartea Laurei și evenimentele care au precedat-o. Din nefericire, mulți, inclusiv fanii serialului și critici de film, au fost dezamăgiți de acest proiect, care era mai tulburător și mai puțin comic decât serialul și nu rezolva finalul ambiguu al acestuia. Un alt defect important la momentul respectiv era imposibilitatea de a înțelege filmul fără a fi familiar cu serialul. Moștenirea lui „Twin Peaks” se poate vedea în multitudinea de seriale „bizare
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
greutate și flexibilitate ale unui obiect. Poate fi aplicat pentru obiecte simple cum ar fi o minge care sare sau pentru construcții complexe ca musculatura unei fețe umane. Duse la extrem, turtirea și întinderea unei figuri poate crea un efect comic. În animația realistă însă, cel mai important aspect al acestui principiu este că volumul obiectului nu se schimbă când este întins sau turtit. Dacă lungimea unei mingii este întinsă vertical, lățimea acesteia trebuie să se modifice corespunzător pe orizontală. • Anticipare
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
sau părți ale corpului cum ar fi mâinile sau părul. Părțile corpului cu mult țesut cum ar fii burți sau sâni mari se vor mișca întotdeauna mai mult. Decât părțile ce conțin oase. Din nou exagerarea acestei tehnici produce efecte comice în timp ce o animație realistă trebuie să calculeze timpii acțiunii exact pentru a produce un rezultat convingător. • Slow in și slow out Mișcarea corpului uman și majoritatea obiectelor au nevoie de timp pentru a accelera și pentru a încetini. De aceea
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
mare popularitate în urma interpretării rolurilor principale din filmele "Dacii" (1967) și "Mihai Viteazul" (1970) și a rolurilor dramatice din " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972) și "Osînda" (1976), actorul Amza Pellea a dorit să interpreteze un rol comic al unui personaj inspirat de oamenii din localitatea sa natală, Băilești. El și-a mărturisit intenția lui Sergiu Nicolaescu, iar între actor și regizor a avut loc următorul dialog: Pellea a interpretat apoi rolul țăranului oltean Nea Mărin în câteva
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
mințile, fiind readuși în satul natal de frumoasa Ilene (doamna E. Athanasescu). Criticii de film au fost indulgenți, laudele îndreptându-se în special către Ion Manu, despre care N. Constantinescu scria în "Epoca" din 2 martie 1926: „Fizicul de un comic irezistibil, jocul de o rară naturalețe și fotogenitatea cu care e înzestrat ne îndreptățesc a-i prevedea un viitor strălucit”. Regizorul Jean Mihail a criticat însă amatorismul lui Aurel Petrescu care a realizat un film care conținea „o aglomerare de
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
care a realizat un film care conținea „o aglomerare de vederi - ce-i drept, frumoase, și unele chiar artistic realizate - dar în cadrul cărora nu se întâmpla nimic. Mai mult, atracția peisajului - neintegrată într-o acțiune - estompa și bruma de situații comice ale scenariului”. În anul 1925 Jean Mihail a fost și el tentat să realizeze un film despre Păcală, intențiile sale fiind prezentate în câteva articole publicate în revista "Rampa": articolul „Isprăvile lui Păcală în film” (6 aprilie 1925), „Embrionul cinematografiei
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că "Păcală" este „un film polemic” în care „din «ciocnirea» amnarului-baladă cu cremenea-farsă au sărit scântei de poezie și haz care au învins timpul
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
celălalt. Dick a fost recreat de fani sub forma unui android controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Androidul Philip K. Dick a fost inclus într-o discuție la masa rotundă într-o prezentare despre ecranizarea romanului "Substanța M", ținută la San Diego Comic Con. În februarie 2006, un angajat al America West Airlines a rătăcit capul androidului, care nu a mai fost găsit. Biografia standard a lui Dick este considerată a fi cartea lui Lawrence Sutin din 1989, "Divine Invasions: A Life of
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
versiune ecranizată a cărții. Linda Hunt a câștigat un Oscar pentru Cea Mai Buna Actriță în Rol Secundar pentru "Anul în care am trăit periculos", unde a jucat rolul unui bărbat. Travestiul este adeseori folosit și pentru obținerea unui efect comic în special în filmele și piesele de gen. Multe dintre comediile lui Shakespeare conțin scene în care personajele își schimbă identitatea pentru obținerea acestui efect, ca de exemplu Francis Flute în Visul unei nopți de vară. Atât Dustin Hoffman cât
Actor () [Corola-website/Science/304180_a_305509]
-
, pe numele său real Constantin Cornel Jean (n. 21 august 1927, Techirghiol - d. 26 mai 2010, Constanța), a fost unul din cei mai mari actori români, interpret de roluri comice, considerat „maestrul comediei”. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria "B.D." ("Brigada Diverse"), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și serialul de televiziune "Toate pânzele sus" (1976). s-a născut în anul 1927
Jean Constantin () [Corola-website/Science/303893_a_305222]
-
pentru un război atât de mare" (1969, r. Radu Gabrea) și "Canarul și viscolul" (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria "B.D." ("Brigada Diverse"), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul "Nemuritorii". Serialul "Toate
Jean Constantin () [Corola-website/Science/303893_a_305222]
-
care se petrece acțiunea, el acuză puternice dureri de cap și greață. Inițial toată lumea suspectează că acestea sunt cauzate de alcool, ceea ce îl dezarmează, dar nu îl lasă însă inert, reacționând uneori țâfnos celor din jur, aceste momente constituind izbucnirile comice ale filmului. Închizându-i surorii sale telefonul în nas, are apoi remușcări să nu ridice receptorul când este sunat din nou. De asemenea răspunde acid replicilor fără tact ale vecinilor Gelu și Sandu, întrebării primului dacă situația e „de spital
Moartea domnului Lăzărescu () [Corola-website/Science/303888_a_305217]
-
imbatabilul Moldovan”. "Nea Mărin miliardar" (1979) este o comedie, prima din filmografia lui Nicolaescu (și una din puținele). Imboldul a fost dat de actorul Amza Pellea, care își dorea după o suită de roluri dramatice să interpreteze și un personaj comic. A început pe cont propriu, cu niște scheciuri, care au avut succes și la televiziune, apoi i-a abordat pe Vintilă Corbul și Eugen Burada. I-a prezentat lui Nicolaescu scenariul, care se bazează pe un "qui pro quo". Regizorul
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din "Trilogia antică" de la Teatrul Național din 1990. A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate " Femeia cu coșul cu ouă" din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, după " Nu sunt Turnul Eiffel", de Ecaterina Oproiu, dar, mai ales Elisabeta, din "Elisabeta din întâmplare o femeie", de Dario Fo, tot la Teatrul
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]