KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...270 >

6,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad. Nici Virgil nu se arătă mai prejos. Puse mîna pe o tăbliță și o răsuci disprețuitor pe la nasul Bărzăunului: Și ce credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd astfel incidentul rezolvat. Ilinca puse tăblițele pe o piatră și făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cîinele! Îl alung! Eu vreau să iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus în cea mai cumplită cumpănă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus în cea mai cumplită cumpănă din viața lui. Să zică nu? Mai bine moare. Să zică da? atunci tot visul comorii se ducea dracului. Și, totuși, hotărîrea trebuia luată într-o fracțiune de secundă. Știi ceva, Ilinca? începu el rar, în speranța că amînarea pe care o propunea ar putea întoarce situația în favoarea sa. Hai să dăm puțină apă iedului... După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
un vis: A fost extraordinar de frumos!... Nu?... N-avea cum fi mai frumos... De aceea n-am putut să mă opresc să nu strig... * Nu se știe precis, dar se pare că săpăturile de pe Dealul Ursului, în scopul găsirii comorii, au fost reluate după aproximativ douăzeci de minute de la eliberarea iedului. Numai că de data aceasta echipele s-au schimbat fără a se mai trage la sorți. După ce Bărzăunul fusese făcut în toate felurile pentru marea lui greșeală, din cauza căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mari, adică Ilinca, Vlad, Virgil și Tomiță, formară o echipă, iar Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile s-ar fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău. Se pare că argumentele sale au fost acceptate de copii și l-au lăsat în pace. * Trecuse cam de mult de ora prînzului... Și oricît de importantă ar fi fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acasă", din piepturile tuturor izvorî aceeași expresie: Hai să plecăm! Lui Tomiță nu-i veni să creadă. Chiar la un asemenea succes deplin nu se așteptase. Continuă deci cu mai multă însuflețire: O să venim altădată și atunci precis o să găsim comoara. O să aducem mîncare multă, multă, și apă, și... Foarte bine! Foarte bine! strigară cu toții în cor. Numai Vlad nu s-a arătat bucuros ca ceilalți. El trebuia sa rămînă cu vaca la pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ilinca după ce luă ciocolata. Ei, bravo, zise admirativ străinul. Ilinca se uită pe furiș la Virgil și începu iar să zîmbească. În sufletul ei păstra însă o taină tristă. Ea fusese aceea care dăduse domnului Nicanor numele fiecărui căutător de comori... Dar nu putuse altfel. Doar domnul Nicanor trebuia să cunoască adevărul adevărat, nu bîlbîielile Bărzăunului. Așa căă... Și discuțiile reîncepură fără ca nimănui să-i mai fie teamă. Așa aflară copiii că străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o altă poartă. Vru să le arate și celorlalți, dar se răzgîndi. În primul rînd, trebuia să capete el certitudinea, pentru a putea împiedica pe oricine ar încerca să rîdă de presupunerile sale. Ș-apoi... orice ar fi fost, oricîte comori s-ar fi ascuns acolo, în acea lume de piatră și întuneric, cine s-ar fi încumetat să se urce la asemenea înălțime?... Asta ar fi însemnat nebunie curată. Oare de ce-i zice Piatra Domniței? se întrebă deodată Virgil, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
eu, a ridicat el vocea împletită cu un tremur aparte. Cînd ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu mai intră în văgăuna aia nici dacă ar ști că acolo stau ascunse comorile lui Ali-Baba și ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă-se naibii și schelete de mamuți, și comori, și tot! Nu mă mai interesează... dacă nu-i așa cum trebuie să fie! A închis cartea fără să pună nici un semn, dealtfel eu sînt aproape convins că nu citise nici măcar un rînd, s-a ridicat oftînd ca un bătrîn împovărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul a făcut o declarație publică, de față fiind Ilinca și Virgil, că nu vrea să mai audă de el cît o trăi, deși îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fi acceptat și pe Nuțu numai să mai poată organiza o expediție... în care să fie inclusă, neapărat, și Ilinca!... Da, fără nici o discuție! Cu Ilinca aproape de tine altfel apare pădurea, altfel cîntă păsările, altfel se traversează mlaștina, iar toate comorile pe care le visezi, numai gîndindu-te la ea le visezi... Și zilele treceau tot mai lungi și mai plictisitoare... Pe Matei aproape nici nu-l mai vedea. Nici n-avea cînd să-l vadă și nici nu prea dorea asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
că în foarte scurtă vreme o să le arate el tuturor cine sînt adevărații descoperitori nu numai ai ciolanelor de la Peștera Liliecilor, ci și ai tezaurelor de la Piatra Domniței (pentru că Bărzăunul spera tot timpul că acolo va descoperi cea mai grozavă comoară). Optimismul Bărzăunului o bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ales cu o poezie de debut a unui atît de tînâr condei. Iată, de pildă, cum arăta strofa I scrisă de Bărzăun: Îți voi culege nuferi albi din constelații Să-ți jac din ei cununi, frumoasa mea, Și voi săpa comorile din lutul veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n lutul tău găsesc comori de soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere în reușita deplină a expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
poate oare crede în ceva frumos, odată ce Ilinca îl preferă pe Virgil?... Dar cum stătea el așa, bîntuit de gînduri și neliniști, numai ce-l auzi pe nea Petrică strigînd plin de admirație: Păi, mie nu-mi mai trebuie altă comoară, frate!... În toată lumea asta nu cred să fie un loc mai frumos ca aici! Iar Nuțu, să nu tacă? Ridică brațele în sus și strigă cu glasul gîtuit de emoție: E for-for-formidabil, zău! Imediat după aceea însă, deși în șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj mai deosebit, după ce mîncase un măr și aruncase cotorul în ceafa lui Virgil, cerîndu-și scuze că n-a vrut, Bărzăunul ceru să fie legat cu funia și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
aud, Ticule! Tu ești într-o ureche?... Mai bine te leg cu șapte funii și te duc în cîrcă pînă acasă, decît să tremur de groază c-ai putea cădea în prăpastie. Ce sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și alte născociri! Nu ți-i de-ajuns c-am văzut toate minunățiile astea?... Las' c-or să vină să caute comorile cei ce se pricep să se urce pe firul de păianjen. Îi spun eu lui Nicanor și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să tremur de groază c-ai putea cădea în prăpastie. Ce sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și alte născociri! Nu ți-i de-ajuns c-am văzut toate minunățiile astea?... Las' c-or să vină să caute comorile cei ce se pricep să se urce pe firul de păianjen. Îi spun eu lui Nicanor și n-are rost să ne mai chinuim noi. Hai mai bine jos, să mai prindem cîțiva păstrăvi și să-i punem la afumat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
din cap, cu atîta tristețe, încît mi-a fost rușine de mine că pot fi atît de neștiutor. A fost frumos, reluă el mai rar și mai calm, grozav de frumos... dar numai pînă acolo, sus, unde am descoperit nu comorile din inima muntelui... ci prăpastia care mă desparte de Ilinca... Eu pentru ea am făcut ce-am făcut... Și s-a depărtat de mine cu mîinile la spate și capul în pămînt... Am participat din tot sufletul la tristețea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
participat din tot sufletul la tristețea lui și i-am promis că mă voi opri, deocamdată, aici cu povestirea. CUPRINS Ioan HOLBAN Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei..................................5 Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei 5 Comoara din Dealul Ursului 11 Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare 52 Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]