7,023 matches
-
locală a ei, junimismul plasează în centrul canonului său anul 1857 și Adunările adhoc, ce dau naștere întregului program de regenerare națională. Departe de a fi rezultanta unui egoism de clasă aristocratic, opțiunea liberal conservatoare este în acord cu tradiția compromisului organizat în jurul libertății constituționale și al moderației, tradiție întruchipată de 1857. Opoziția dintre 1857 și 1848 nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ce duce la sămănătorismul lui Iorga și la antisemitismul lui A.C. Cuza, Eminescu poate fi citit, în anumite ocazii, ca un scriitor ce trăiește în umbra imaginarului european post burkean. Politica eminesciană pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și valorizarea tradiției, iar organicitatea este, invariabil, reperul spre care se îndreaptă Eminescu atunci când se opune radicalismului liberal. Profesiunea de credință eminesciană, atunci când nu alege să exploreze teritoriul profetismului xenofob, se înscrie în prelungirea unei tradiții europene decelabile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
alocuțiuni parlamentare, ci și semnul care marchează cristalizarea unei viziuni ce revitalizează prudența, moderația și gradualismul. Ca și în cazul lui Maiorescu, impopularitatea lui Carp derivă, iar acest lucru poate fi observat încă de la 1884, din incapacitatea de a accepta compromisul, oricât de modest, cu demagogia și flatarea vulgului. Etosul politic al lui Carp pune accentul, înainte de toate, pe această preocupare pentru edificarea și precizia proiectului de guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera recursul la erudiție, inteligență și spirit critic. Filozofia liberal conservatoare din „Era nouă“ are menirea de a puncta necesitatea unei rupturi. Odată cu Constituția de la 1866 și compromisul pe care ea îl ipostaziază, epoca luptelor revoluționare a ajuns la sfârșit. Viitorul nu mai poate fi așezat sub semnul unei mistici a utopiilor, după cum nu mai poate fi redus la invocarea unui set de concepte generoase. Epoca de la 1884
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pragmatismul politic de a încuraja dezvoltarea unor elemente de organicitate și de solidaritate. În cadrul schițat la 1866 și amendat la 1884, societatea este chemată să se dezvolte, iar evoluția este invitată să se realizeze în acel făgaș liberal conservator de compromis între individualismul creator și solidaritatea comunitară. Omul politic iese din sfera prometeică și intră pe terenul unei politici conservatoare a realităților. Greșit înțeles de contemporani și niciodată aplicat cu adevărat, proiectul lui Carp de la 1884 este organizat în jurul activării instinctului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este capabil să reziste asaltului mulțimii - populismul îi este străin, ca și concesia față de sensibilitatea revolu ționară. Impresionantă și discontinuă, cariera lui P.P. Carp se suprapune, la 1914, cu finalul regimului politic pe care Junimea la susținut și la elogiat. Compromisul fondat pe temperarea și limitarea votului universal și pe ocrotirea proprietății în fața reformelor agrare orchestrate de stat era pe cale de a fi înlăturat. Războiul mondial naște o stare de excitare a spiritelor care descurajează ape lul la gradualism și moderație
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de cumpărare a fost de 65,25 $, iar cel mai redus preț, pentru care cineva s-a arătat dispus să vândă, a fost de 65,75 $. Deoarece ambii agenți doresc să obțină prețul cel mai bun se ajunge la un compromis de 65,50 $/acțiune. La bursa de acțiuni din New York, tranzacțiile se desfășoară în mod public, iar informația este transmisă electronic la toate agențiile de vânza re-cumpărare de acțiuni din S.U.A. Operațiunile care se negociază la burse se execută pe
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
ro SUMAR Istoriografia română: trecut și viitor Paul E. MICHELSON, Despre viitorul trecutului recent al României Steliu LAMBRU, Trecut, timp, narațiune. Istorie și național-comunism în România Daniel NAZARE, „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Gabriel CATALAN, Rezistență și compromis în istoriografia anilor 1944-1948 Pagini de politică externă a României Vasile BUGA, Relațiile româno-sovietice în anii ’80 Cristian VASILE, Imposibila reconciliere: România comunistă și Vaticanul (1950-1989) Liu YOUNG, Factorii care au influențat relațiile sino-române în anii ’60 Dan CĂTĂNUȘ, PMR
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la evenimențial. Cunoaștem data când a murit Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu adevărat sau încă a rămas o stare de spirit ce supraviețuiește prin oameni. Gabriel CATALAN Rezistență și compromis în istoriografia anilor 1944-1948 După cum este îndeobște cunoscut, ocupația militară sovietică și noul regim politic instaurat în martie 1945 au folosit toate mijloacele pentru a transforma România într-un stat totalitar de tip comunist. în acest scop, propaganda comunistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toate mijloacele pentru a transforma România într-un stat totalitar de tip comunist. în acest scop, propaganda comunistă a încercat să utilizeze atât instituțiile, cât și personalitățile culturale; între acestea au fost vizate și cele aparținând istoriografiei. încetul cu încetul, compromisurile s-au înmulțit, până când în 1947-1948 s-au generalizat, legitimând și în acest domeniu schimbarea impusă de comuniști: adoptarea ideologiei marxiste și a materialismului istoric. Până acum nu există un studiu temeinic al acestei chestiuni. în schimb, avem la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Zub, și studiul lui Paul Cernovodeanu, Activitatea Institutului de Istorie „N. Iorga” în perioada 1948-1952. 1. Disputa teoretică asupra colaboraționismului Unii cercetători, mai ales cei implicați, susțin că lucrurile nu sunt chiar simplu de judecat pentru că, în acel context, fără compromisuri, nu se putea menține discursul integral și nu se putea asigura o minimă continuitate a culturii de valoare; în plus, eventualele critici și proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putea menține discursul integral și nu se putea asigura o minimă continuitate a culturii de valoare; în plus, eventualele critici și proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care afirmă că “în condiții normale [...] opera
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o creștere de 710 ori între 1939 și 1947; de la 1.000 la 710.000 membri). După părerea mea, tocmai această creștere uriașă demonstrează oportunismul masiv al românilor. Totodată, țin să subliniez că intelectualitatea românească a fost dintotdeauna predispusă la compromisuri, slugărnicie și lașitate, indiferent de regimul dictatorial existent: carlist, legionar, antonescian, comunist. Dăm doar un singur exemplu: numărul omagial din iunie 1940 al Revistei Fundațiilor Regale în care avem nenumărate expresii tipice cultului personalității lui Carol al II-lea - la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de concepția materialistă a istoriei și chiar au produs studii și contribuții teoretice în această privință: Andrei Oțetea (Iași) și Petre P. Panaitescu (București). Unele persoane au trecut de la rezistența tacită sau fățișă la colaborare, altele au acceptat doar mici compromisuri, în timp ce unii au refuzat constant orice apropiere de noul regim și de doctrina sa. în sfârșit, pe lângă ideologii și activiștii de formație au fost propulsați tineri istorici dornici de afirmare, onoruri și bani, chiar cu prețul compromiterii morale. Vom analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Aici va publica constant M. Roller, încercând să dinamizeze și să mărească influența școlii istoriografice marxiste. Articolele sale vor forma ulterior culegerile succesiv editate sub titlul Probleme de istorie (trei ediții între 1947 și 1951). Pentru perioada 1946-1947 putem sesiza compromisul atât prin participarea la viața politică, cât și prin temele istoriografice abordate. în ultima privință distingem următoarele subiecte: teoria istoriei, critica istoriografică, relațiile româno-sovietice (ruse), accentuarea socialului și economicului, a mișcărilor sociale, prezentarea concepției marxiste (sovietice) a istoriei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reciproce, colaborare științifică cu Institutul de Studii Româno-Sovietice, studierea sintezelor de istoria românilor apărute în limba rusă - proiect de studiu cu realizarea căruia a fost însărcinat Alexandru Andronic, asistent la catedra omonimă). Un al doilea centru istoriografic înclinat deja spre compromisuri istoriografice este Revista Istorică română, alături de Institutul de Istorie Națională din București. Directorul lor, prestigiosul istoric C.C. Giurescu, reîntors în țară, accentuează tendința de sincronizare a istoriografiei cu politica. Astfel, în 1946 sunt recenzate două volume despre relațiile româno-ruse (sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intelectualilor colaboraționiști, A. Oțetea a intrat în PCR în 1945 și a activat în PNP, devenind chiar vicepreședinte. Tot el este numit președinte al subsecției de istorie-filosofie a ARLUS (unde era coleg cu G. Oprescu, C. Balmuș și A. Graur). Compromisul se poate măsura și după colaborarea la acțiunile de epurare. Iată câteva comisii pentru purificarea diverselor instituții istorice: Institutul de Studii și Cercetări Balcanice condus de Victor Papacostea (ministrul învățământului în Guvernele Sănătescu și Rădescu): C. Andreescu, A. Elian și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de aproape doi ani Catedra de Arheologie și Preistorie a Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, după care a fost numit profesor titular prin decretul regal din 6 februarie 1946, publicat în Monitorul oficial, nr. 34 din 1946. Compromisul era pentru majoritatea covârșitoare a istoricilor români o veche obișnuință. 2.2. Rezistenții Aceștia sunt mult mai puțini în raport cu „colaboraționiștii”, practic numărul lor nu depășește 30 de persoane. în plus, dintre aceștia mulți au preferat să tacă, evitând confruntarea, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
revenirii la normal) și eroismul martiriului (înfruntarea puterii cu orice risc). Am observat că numărul acestor „eroi” este foarte redus (cca 20-30 maximum), în timp ce marea masă a colegilor lor au preferat să adopte atitudinea degradantă, dar facilă și profitabilă a compromisului, a slugărniciei și a supunerii. Este o opțiune care îi descalifică total din punct de vedere moral și, în mare măsură, și din punct de vedere profesional, deși unii analiști susțin că doar astfel au reușit supraviețuirea fizică a persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi numit arhiepiscop. îndeosebi calitatea sa de deputat în Marea Adunare Națională se pare că stârnea nemulțumiri la Vatican. în discuțiile pe care mons. Giovanni Cheli le-a avut după 1965 cu reprezentanții guvernului român s-a ajuns la un compromis: autoritățile ar fi acceptat instalarea mons. Joseph Schubert, abia ieșit din închisoare, ca arhiepiscop, cu condiția ca Francisc Augustin să fie vicar general. Când Giovanni Cheli i-a prezentat această condiție lui Schubert, acesta a respins-o categoric. Francisc Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o singură problemă; în consecință, delegația a fost împuternicită să ducă tratative numai cu privire la cultul romano-catolic”. Aceste fraze permit mai multe interpretări. Pe de o parte, se poate afirma că Vaticanul a „abandonat” problema greco-catolică pentru a ajunge la un compromis măcar în privința ritului latin al Bisericii Catolice. Pe de altă parte, din ultima frază atribuită lui Luigi Poggi nu reiese foarte clar că diplomația pontificală a renunțat definitiv la apărarea intereselor greco-catolice, lucru întărit și de unele studii istorice. Analizând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Áron”. Nici în următorii ani negocierile nu au înregistrat progrese notabile, iar incertitudinea la conducerea unor dieceze risca să se prelungească (în martie 1977 a decedat episcopul Petru Pleșca). Abia după un an, între guvern și Vatican a intervenit un compromis pentru dieceza de Iași, fără a se desemna un alt episcop. „Numirea mea ca administrator apostolic în anul 1978 - își amintește monseniorul Petru Gherghel -, cu încuviințarea tacită a guvernului, a fost un fel de ușurare, un pas înainte spre o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sovietic de declarație nu se vorbea nimic despre calea nepașnică, în proiectul chinez se producea un fenomen invers, calea parlamentară de trecere la socialism nefiind luată în considerare. După discuții îndelungi, cele două părți au ajuns la o formulă de compromis, prin care se recunoștea oficial că ambele căi erau posibile: „Formele de trecere a diferitelor țări de la capitalism la socialism pot fi variate”. Ulterior, când divergențele dintre cele două partide se vor ascuți, se va tinde spre absolutizarea căii nepașnice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asociat cu NATO, alături de Grecia și Turcia. Totuși, prin Molotov (cel mai dur ortodox din conducerea sovietică, predispus mai puțin decât alții la depășirea moștenirii staliniste, inclusiv în problema iugoslavă) a fost anunțată disponibilitatea reală a Kremlinului pentru un anumit compromis. Regimul lui Tito continua să fie privit ca ostil Uniunii Sovietice, dar în scopul întării influenței Moscovei în Europa de Sud-Est și al reducerii tensiunilor la granițe erau necesare concesii. în stabilirea priorităților politicii externe a URSS într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care s-a discutat despre rezultatele vizitei lui Tito în URSS, precum și despre situația politică internă din țările Europei de Est, după cel de-al XX-lea Congres al PCUS. Declarația iugoslavo-sovietică semnată înainte de această întrunire avea un caracter de compromis evident din partea URSS. Conform observațiilor făcute în jurnalul său de ambasadorul Iugoslaviei în URSS, V. Miciunovic, nici n-a fost vorba de „unitatea ideologică” și nici de „lagărul socialist”. Un semn al compromisului în legătură cu Iugoslavia a fost și critica adusă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]