7,183 matches
-
Perspectiva din care fusese realizat era una din apropierea porții palatului, căci În depărtare se vedeau pânzele unei corăbii. Acea corabie nu se mai afla acum În acel loc. Firește că nu se afla, Își dădu seama Ștefănel, fiindcă era chiar corabia care arborase pavilionul Moldovei! Iar ora era cea la care el, Ștefănel, ieșise pentru prima oară pe poarta palatului! Prin urmare, pictorul fusese acolo și surprinsese acel moment! De ce? Ce putea fi atât de important În acel moment? Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai afla sub supravegherea unei forțe străine, dar care nu Îi era deloc ostilă. Aflase de la Amir că Alexandru studiase pictura la Veneția. Pictorul acela! Pictorul acela, singurul care observase transformarea lui din cerșetor În ienicer! Tânărul aflat la pupa corabiei care se Îndepărta! - Amir! exclamă Ștefănel, tulburat. Alexandru a fost aici! Chiar aici, În fața palatului! Acest portret... e pictat de el! De fratele meu! Amir rămase Încremenit, iar Ștefănel făcu câțiva pași grăbiți prin Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pupa corabiei care se Îndepărta! - Amir! exclamă Ștefănel, tulburat. Alexandru a fost aici! Chiar aici, În fața palatului! Acest portret... e pictat de el! De fratele meu! Amir rămase Încremenit, iar Ștefănel făcu câțiva pași grăbiți prin Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia aceea? - Nu știm, Anda. Navele noastre au escortat-o doar până la ieșirea din strâmtoarea Bosfor. Dar mi-e teamă că marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știm, Anda. Navele noastre au escortat-o doar până la ieșirea din strâmtoarea Bosfor. Dar mi-e teamă că marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din copilărie, locuri În care Învățase să picteze peisaje sau În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să urce Într-una din corăbiile care se pregăteau pentru plecări misterioase. Tresări la vederea unui om care Îl privea de când era pe puntea corabiei. Un om cu plete și barbă albă, care purta mantia cu semnul scutului și spadei. Un bătrân care părea Încă viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să urce Într-una din corăbiile care se pregăteau pentru plecări misterioase. Tresări la vederea unui om care Îl privea de când era pe puntea corabiei. Un om cu plete și barbă albă, care purta mantia cu semnul scutului și spadei. Un bătrân care părea Încă viguros, cu un chip luminos, dar autoritar. Îl recunoscu pe bărbatul Întâlnit, cu ani În urmă, Într-o plimbare alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aștepta, cu cai pregătiți, ca să-i conducă spre ieșirea din Cetatea Lagunei. - Bine ai venit, Alessandro! spuse bărbatul Întinzându-i mâna. Numele meu este Angelo. - Cred că știam... spuse tânărul Încet. Dar nu sunt sigur. Bătrânul privi dincolo de Alexandru, spre corabie. - Văd că navele noastre au ajuns la timp... Sper că sunteți cu toții teferi. - Da... Cu Îngeri cu tot... - Îngerii... O tehnică bună de apărare, pe care tatăl tău a Învățat-o aici, În Republica Veneția, pe vremea când avea vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi de mare folos. Și unde e portretul acum? - Nu știu. Cred că mi-a scăpat undeva, În timpul evadării din Istanbul... Pe corabie nu l-am mai găsit. Dar stai... omul acela ne-a salvat, pe mine și Întregul echipaj. Am fost atacați de flota sultanului. Dar imediat au intervenit vasele de război ale Cuceritorilor, care au ridicat pavilionul de pace și protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu exista nici o coerență. Dar Erina? Plecarea ei era o adevărată nebunie. Încă o nebunie, Într-un șir de nebunii. Toate, incredibile. Și apoi, din nou: dacă era Ștefănel? Dacă Ștefănel exista cu adevărat și dăduse ordin Cuceritorilor să salveze corabia pe care se afla fratele lui? Nu, nu se lega. Ordinul a fost dat. Dar nimeni nu putea ști nimic despre cei doi frați. Fusese, poate, un semn vizual. Un semn observat prin lunetă. Da! Corabia lui Morovan ridicase pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordin Cuceritorilor să salveze corabia pe care se afla fratele lui? Nu, nu se lega. Ordinul a fost dat. Dar nimeni nu putea ști nimic despre cei doi frați. Fusese, poate, un semn vizual. Un semn observat prin lunetă. Da! Corabia lui Morovan ridicase pavilionul Moldovei! Din acel moment, totul se schimbase! Cineva protejase nava nu fiindcă pe ea se afla Alexandru, ci fiindcă ea aparținea Moldovei! Asta trebuia să fie. Până aici raționamentul părea a fi corect. Așadar, un protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață. Dar nu venea din Moldova. Venea dinspre Îndepărtatul Răsărit. Atunci, era vorba de timp. De trecut. Venea din trecut. Legătura lui cu Moldova era una de suflet. Primul ordin al noului Mare Maestru era acela de a proteja o corabie sub pavilion moldovean, cu riscul de a genera un conflict cu flota imperiului. Numai un nebun ar fi procedat astfel... Sau Ștefănel. Copilul de cinci ani, răpit de tătari, ajuns la capătul lumii, revenind ca să se răzbune și ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era urgența supremă. Din sursele interne, infiltrate În ultimii ani, mai rezulta un ordin dat doar primului sfetnic al Marelui Maestru, luptătorul mongol Amir Bajan. I se cerea să afle locul exact În care se află un anumit călător de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tu. Același sânge. Spune-mi doar ce vrei să faci și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul de Aur, cu zecile lui de corăbii ancorate. Era o zi senină de iarnă, iar minaretele moscheilor străluceau În soare. Brusc se opri și Întrebă: - S-au Întors toate patrulele? - Toate, În afară de una. Cea trimisă În Balcani după Ali beg. - Cât putea dura drumul, În condiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre Vaslui și Dunăre să fie imediat eliberați și trimiși la Istanbul, și mai ales fiul beglerbegului Rumeliei, Soliman, pe numele său Isaac. Stăpânul lumii mai poruncește ca toți genovezii scăpați din bătălia de la cetatea Caffa și fugiți cu o corabie pe Marea Neagră și debarcați la cetatea Chilia să fie predați fără zăbavă trupelor noastre, pentru a fi executați. Ca semn al puterii și Înduplecării sale către pace, luminăția sa acceptă ca fiul voievodului Ștefan, pe numele său Alexandru Mușatin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uitase. Apărătorii primseră două mesaje pe care căpitanul Oană nu le citise. Le ceru Erinei, care le Întinse fără a-și lua privirile de la avansarea rapidă a celor două direcții de atac. Ștefan deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei. Nu În acel secol. Trebuia o alianță a Întregii Europe. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și vești Îngrijorătoare. Corăbiile chemate de Mahomed au la bord Încă o armată. Iar dispozitivul otoman din jurul Cetății Albe e impenetrabil. Peste o sută de mii de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aruncând plase. Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]