29,392 matches
-
mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la alții. Ce tip sucit, îi spune eleva unei prietene. E într‑o ureche, nu crezi? Apoi fata întreabă dacă să‑i aducă un scaun aproape de ringul de dans, ca să poată urmări mai bine mișcările stângace ale elevilor. El spune că poate să stea în picioare. La Dumnezeu și la Witkowski nimic nu‑i imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de interpretare a Ciumei de Camus, următoarea carte pe care o vor citi împreună. Dar trebuie să rămână între ei. Sophie îi taie avântul, dându‑l la o parte cu vârful degetelor, și‑i salută pe părinții partenerului ei de dans, care o cunosc și se interesează de viitorul ei. Le e dat să audă același lucru despre Lausanne. Li se pare o idee bună și laudă posibilitățile de acolo în materie de sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans. Ei, atunci distracție plăcută, dragă Sophie. Anna se întoarce cu sandvișul, Hans culege nervos salamul, smulge și castraveciorul, iar acum Anna n‑are decât să se‑ndoape cu restul de pâine cu unt. Barem ei să i‑o plătească. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de zile. Fata e baby‑sitter la o pereche de medici din centrul orașului, iar părinții ei și cei ai lui Rainer se cunosc fiindcă se trag din același sat din Waldviertel. Fata, care se numește Renate, e invitată la dans, la barul Picasso. La barul Picasso, Renate dansează cu Rainer. Rainer bea două Campari cu sifon, iar Renate bea un Martini și o Fanta. Rainer explică pe larg structura muzicii moderne care răsună din difuzoare. Apoi încetează cu explicațiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
le Întrecea cu mult pe celelalte fete care lucrau În club, era capabilă de orice joc sexual, astfel Încât În scurt timp devenise o renumită regină neîncoronată. — Puținele prietene pe care le aveam Împărtășeau aceleași pasiuni, și anume dragostea pentru muzică, dans, pictură. Nu erau capabile de sentimente de ură, de invidie, de gelozie, erau străine de cea mai mică răutate. De aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era asistentă de coregrafie. Premiera a fost urmată de o recepție, iar după aceea ne-am retras toți trei În camera mea de hotel. Ei bine, În noaptea aceea... — Asistentă de coreografie? — Nu ți-a spus? Keiko este expertă În dansuri latino. Ea a Învățat-o și pe Reiko să danseze. Era imposibil să se descurce doar pe baza clienților ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dansuri latino. Ea a Învățat-o și pe Reiko să danseze. Era imposibil să se descurce doar pe baza clienților ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privezi de personalitatea ei. În momentul În care mi-am spus că trebuie să le aplic un tratament identic, ei bine, În momentul acela am Înțeles că toate planurile mele erau În zadar. Era imposibil. Nu există decât un ultim dans ajunul Crăciunului nu e decât unul singur, iar eu nu aveam decât un singur organ. Tocmai când Începusem să intru În panică pentru că nu știam ce să fac, și-au făcut apariția amândouă fetele, În pași de dans, etalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un ultim dans ajunul Crăciunului nu e decât unul singur, iar eu nu aveam decât un singur organ. Tocmai când Începusem să intru În panică pentru că nu știam ce să fac, și-au făcut apariția amândouă fetele, În pași de dans, etalându-și care mai de care lenjeria intimă. Nu mai țineam minte numărul femeilor cu care mă culcasem până atunci, dar era prima dată când două femei atât de pure și superbe, pline de dorință, dansau pentru mine, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
greu, iar el a Început să câștige bine din tot ce Învățase cât timp călătorise prin străinătate. La Început m-am bucurat foarte mult pentru el. Reușise să vândă postului NHK drepturile de difuzare a unui reportaj despre concursurile de dansuri populare din Haiti, apoi a reușit să găsească sponsori pentru a introduce În lumea artistică din Tokio un artist belgian specializat În epitafuri. Mi-aduc bine aminte ce mi-a spus odată: „Nu-mi place să produc ceva, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Maestrul m-a sfătuit să accept rolul. Într-o zi s-a ocupat de absolut toate pregătirile: a luat legătura cu un prieten din Paris și i-a cerut să-mi caute un apartament, lecții particulare de franceză, școală de dans, până și restaurante japoneze și chinezești În apropierea apartamentului. Mi-a făcut chiar și o listă cu prietenii lui care vorbesc japoneză și engleză, să-i contactez În caz de urgență. Iată cum am ajuns la Paris. Maestrul Îmi trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tabacheră asortată. I-am aprins țigara și i-am văzut fața frumoasă încordându-se un pic. Vorbi ca și cum repetase ceea ce spunea de prea multe ori, pentru a juca rolul bine. În serile de joi, Emmeline merge la un curs de dans la Herr Wiechert în Potsdam. Grosse Weinmeisterstrasse, dacă vreți să știți adresa. Asta înseamnă la ora 8, așa că întotdeauna pleacă de aici la ora 7 și ia un tren din gara Steglitz, care face 30 de minute. Cred că schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dumneavoastră lipsește, normal că am presupus că este oarece urgență. Își trecu palma pe deasupra teancului de coli de scris luând una și un creion: — Când anume a dispărut? — Joi, 22 septembrie, i-am răspuns. Se ducea la o lecție de dans în Potsdam și plecase de acasă - noi locuim în Steglitz - la 7:30 seara. Cursul trebuia să înceapă la ora 8, numai că ea n-a mai ajuns. Mâna lui Hildegard o căută pe a mea, iar eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aceea pe care i-o dăduse mai demult lui Deubel. Vogelmann o privi fără emoție: — Frumușică. Cu ce călătorea la Potsdam? — Cu trenul. — Și dumneavoastră credeți că trebuie să fi dispărut undeva între casa dumneavoastră din Steglitz și școala de dans, nu-i așa? L-am aprobat din cap. Ceva probleme acasă? Nici una, răspunse Hildegard pe un ton ferm. — La școală atunci? Am clătinat amândoi din cap și Vogelmann mâzgăli niște notițe. — Avea prieten? M-am uitat la Hildegard. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țigară pentru ea, apoi pentru mine, și le-am aprins pentru amândoi. Nu vi s-a părut ciudat că a neglijat, de asemenea, să întrebe câți ani are Emmeline, la ce școală merge, cum îl cheamă pe profesorul ei de dans, unde lucrez eu, genu’ ăsta de lucruri? Ea suflă fumul prin ambele nări, ca un taur furios: — Nu în mod special, zise ea. Cel puțin nu până nu le-ați menționat. Lovi puternic bordul și înjură: — Dar dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hildegard cu voce tremurată și m-am întrebat dacă ea își dăduse seama că Weisthor ar fi trebuit să spună că nici unul dintre noi nu era părintele adevărat al Emmelinei. — Ea zice că îi este dor de cursul ei de dans. Dar mai ales îi este dor de voi doi. — Și nouă ne este dor de tine, scumpo. Unde ești, Emmeline? am întrebat eu. Urmă o lungă tăcere, așa că am repetat întrebarea. — Ei au omorât-o, zise Weisthor cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am oprit în spatele ei. — Bernie, crezi că poliția o s-o găsească acolo? — Da, cred că o vor găsi. — Dar cum putea să se prefacă și să știe unde e? Cum putea să știe lucrurile alea despre ea? Dragostea ei pentru dans? — Pentru că el sau unul dintre ceilalți a pus-o acolo. Probabil că au vorbit cu Emmeline și au întrebat-o câte ceva înainte de a o ucide, doar de dragul autenticității. Ea își suflă nasul și apoi ridică privirea: — De ce ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pistol de calibrul 45 îndreptat spre tine. Primele trei sau patru injurii strigate în gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind groaznic, Lange se răsuci împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuvântului, a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele înseși constituite într-un mod particular. Niște atomi mai mici ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unui rău moare odată cu răul. Faptul de a muri ne scutește așadar, în mod paradoxal, de a mai suferi! Mor, deci nu mai sunt; nu mai sunt, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. înainte de el și după el, nimic nu există, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu dă îndărăt. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sumară: L'Atomisme ancien. Fragments et témoignages, traducere de Maurice Solovine, Pocket, 1993. Specialistul în materie este Jean Salem, care a scris mai multe cărți despre acest subiect. Firește, ele se cam repetă. Este de preferat Démocrite. Grains de poussière dans un rayon de soleil, Vrin, 1996, care servește drept matrice pentru toate celelalte. Elegantul subtitlu este o fază din Démocrite. Paginile consacrate eticii se mulțumesc să prezinte interpretările existente, fară ca Jean Salem să ne ofere propria lui interpretare. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care nu permit aprecierea meritelor, și nici a specificității fiecăruia în parte. O introducere accesibilă este făcută de Jacqueline de Romilly în Les Grands Sophistes dans l'Athènes de Périclès, ed. de Fallois, 1988. A se vedea, pentru texte, Les Présocratiques, Pléiade, op. cit., iar ca introducere generală mai tehnică, Gilbert-Romeyer-Dherbey, Les Sophistes, Que sais-je?, PUF, 1985. Prin W.C.K. Guthrie, Les Sophistes, volum tradus din engleză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]