7,054 matches
-
săptămână cu Vitalie, acum șapte luni, sosiți într-o „expediție” literară, din care a rezultat un număr de Contrafort consacrat realităților cultural-politice ale Estoniei de azi. Fusese, am impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără pompă și multe zgomote inutile, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
simt din partea lor, în această comunicare, o abordare profesională implicită și încerc să mă îndepărtez, pretextând o întâlnire urgentă cu niște prieteni germani. Cei doi par dezamăgiți că discuția noastră se încheie prea repede. Nu trebuie să-și facă griji. Despărțirea e doar aparentă. La Muzeul Guggenheim mă așteaptă o „baie” de români: Mircea Cărtărescu, Gerhard Csejka, Ioana Nicolaie, T.O. Bobe, Nicolae Prelipceanu, Pia Csejka, VASILE GÂRNEȚ, Dana Ranga, Nora Iuga, Andrei Bodiu, Adrian Popescu și alți doi tineri români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ne certăm.“ Râdem și promitem să ne vedem și în Georgia sau în Moldova. Gazdele oferă un spectacol cu travestiți, ceva comic, la care reacționează doar cei aflați mai aproape de actori, restul nu aud nimic, pentru că fiecare trăiește spectacolul despărțirii și lumea vorbește continuu... Mă despart de Nae Prelipceanu și de Adrian Popescu. Eu plec dimineață devreme, iar ei după-amiază. Andrei Bodiu îmi spune că mi-a lăsat la recepție un pachet cu cărți... La hotel îmi fac bagajele. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
individuale și, poate, prin „rețeaua literară internațională”. Deocamdată însă nu mă gândesc la ce ar putea fi după. Mă scufund în mine însumi, îmi torc tristețea finalului. „Nu e un sfârșit, e doar un început!”, a spus Felicitas Hoppe la despărțire, la serata care, teoretic, ar mai trebui să continue încă preț de vreo oră, până la 4 dimineața. Nu-și putea stăpâni lacrimile de emoție. Nici eu. Tehnic vorbind, proiectul Literatur Express mai are încă o etapă de consumat înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Centrului), Alexander Platz și Kürfürstendamn, un Champs-Eliseés german, Biserica Sfintei Edwiga de lângă Bebel Platz, ale cărei uși se deschid singure, cu celulă sensibilă, la prezența vizitatorului... Și Catedrala (ce a rămas nedistrusă) Wilhelm Kaiser, Palatul Bellevue, Poarta Brandenburg... Apoi, seara despărțirii, la Kalkscheune. Expresul și-a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire, cu gândul aiurea, ca să fiu sincer până la capăt. Dacă ar fi să luăm în seamă toate clipirile farurilor în noapte, chemările îndepărtate ale unor locuri, ale unor oameni pe care nu-i cunoaștem, n-am mai termina niciodată cu ele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
jur. Drumul îndărăt prin fânețe, pe lângă fântâna de Slatină a lui Beliboi, prin Pometea Neamțului. Mai târziu trecem la Humulești, vedem banca populară Ion Creangă, al cărei casier e harnicul învățător Bancea; peste limpedea și repedea Ozană apoi vedem în despărțirea IV Neamț acum, în strada Ion Creangă, casa marelui scriitor, care casă a suferit pe dinlăuntru multe transformări, "căci dă, zice nepoata lui, Sofia Grigoriu, dă, era o antică veche, și ca pe vremea aceea... Noi am mai făcut dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Curând la arhondaric, economul părinte care nici nu catadixește să ne vadă, dă poruncă sufragiului să ne dea borș cu fasole și salată de marole cu măsline, pe care le mâncăm în tăcere, fără să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de stâncă, și dincoace grânele se coc, cu luciri de aur, supt un cer de pace, care îmi apare supremul bine, între marele și micile năcazuri ce ne bântuie. 28 iulie. Judecățile d-rului Georgescu la Cotigenii Mari Hindichi = șanț de despărțire Poiana mănăstirii... Cușalăuca. Povestiri de vânătoare în Slobozia 29 Iulie. Spre Căprești. Nistru. Neculai Platon moldovan! Aproape nu știe rusește. Spune că Mercuri în pădure la Dobrușa, hoții au prădat 5 oameni și 3 jidovi. Dela Căprești la Telenești trecem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se statornici sentimentul de solidaritate națională, nu însă în formele și fraze declamatorii, ci dezvoltând întăiu ideia moldovenească basarabeană și ideia moldovenească în general, cu fapte istorice, cu tradițiile, cu obiceiurile, cu portul, cu limba, cu literatura. Asta va alcătui despărțirea de Rusia și de ce-a fost. b. În al doilea rând se va căuta a se propaga ideia statornicirii statului pe bază de democrație și ordine, explicând ce-nsamnă comunismul bolșevist. Asta alcătuește tot o despărțire de Rusia. Paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literatura. Asta va alcătui despărțirea de Rusia și de ce-a fost. b. În al doilea rând se va căuta a se propaga ideia statornicirii statului pe bază de democrație și ordine, explicând ce-nsamnă comunismul bolșevist. Asta alcătuește tot o despărțire de Rusia. Paralel cu aceasta se va vorbi bineînțeles și de vechiul regim țarist, pe care ideia democratică a veacului l-a dărâmat pentru totdeauna. c. Bănci și obștii. d. Școala și biserica. O chestie care se va pune necontenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vrei să le ții minte. Puișorul meu iubit și de mine despărțit, eu cu jele ce trăiesc, de dorul tău mă topesc. Și când îmi aduc aminte de-ale noastre dulci cuvinte, cum trăiam noi cu iubire, fără leac de despărțire, când o zi nu te-am văzut, foarte mult mi s-a părut... Dar amu nu ne vedem, cum putem să ne răbdăm! Ce poate-aceasta să fie, că tu nu-mi scrii carte mie. Tu nici carte nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bucurăm de o administrație ideală, după războiu? Ei bine, frații noștri se bucură de slujbași și mai puțin ideali. Se bucură" e o expresie poetică. Mai sunt și alte chestii și greutăți inerente regăsirii după o sută de ani de despărțire. Nici Italienii, nici Francezii, nici Sârbii, nici Cehoslovacii n-au fost și nu sunt scutiți de ele. Năcazuri la fel sunt și în Bucovina și în Ardeal unde s-a creat cuvântul "regățean". Mai trage în cumpănă și însăși criza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în mod obligatoriu. Numai moartea firii perisabile, disoluția completă a vulnerabilității naturale poate lăsa să se instaureze statutul privilegiat al ființei care „a văzut Idei”. Implicația thanatică a fost identificată încă de la faza incipientă a inițierii: „ceremonia începe întotdeauna prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în pădure. Există de pe acum un simbol al Morții: pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, «Infernul»”. Moartea simbolică survine după „riturile preliminare de purificare”, care evită imixtiunea nefastă a profanului în sacru - „tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este pierdut pentru familie. „Smulgerea” din sânul familiei este resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive, plânsul jalnic al mamei, ca și când despărțirea ar fi definitivă. Jelirea celui plecat „Toată lumea să-l privească,/ Să-l prăjească, să-l căiască” (Plopi - Râbnița - Transnistria) deconspiră sensul iniți- atic, persoana familiară urmând să dispară pentru a fi înlocuită de erou. Resuscitarea și revenirea în planul mundan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
retezat) este asociată ritualului culegerii și torsului: „Luni dimineața,/ Luai furchița/ Și secere-n brău./ Tare mă purtai,/ Dejetu-mi tăiei;/ Cursă sânge, cursă,/ Doru mă d-ajunsă,/ De maică, de taică,/ De frați de surori,/ Grădina cu flori” (Valea-deJos - Bihor). Despărțirea dureroasă de familie nu poate fi justificată decât de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare mă purtai din cântecul de Lioară citat conține dramatismul solicitant, specific ritualului inițiatic, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de o virilitate violentă: „Pun’e mîna pă iș, amu o, o zmulge cu rădăcin’i cu tătu, d’im pămînt ișse cu tătu. Ș-o scutură d’e lut ș-o pun’e-n clop” Orațiile de nuntă așază despărțirea de mediul familial sub protecția metalului lunar din compoziția instrumentului masculin, a cărui prețiozitate rituală este în acord cu statutul miresei: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Sî scoatem/ Floricica din pământ,/ S-o scoatem cu rădăcină,/ Șî s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am băut vin. Am pornit din Târgu Neamț și înainte de miezul nopții am ajuns în Baea. Și ne-am despărțit pe șesul dintre Toader a Rariței și V.Ștefănescu. Ei au plecat spre Primărie și noi spre Bogata. Și la despărțire nașa Maria Stoleriu a strigat: "Fine să ai grijă de fina, să te porți frumos cu ea ! și nu știu ce a mai zis că nu s-a auzit. Am venit pe la crâșma din Bogata, unde era mama mea vânzătoare. Și și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mi-a vorbit despre Camino arătându-mi pe calculator numeroase fotografii ce le-a făcut în luna mai, anul acesta. Mi-a împrumutat un rucsac foarte bun, căci eu nu am găsit în Iași unul pe gustul meu, și la despărțire mi-a urat „buen camino”. Mi-a mai spus că vrea să se reîntoarcă pe acest drum, dar pe bicicletă. L-am privit cu admirație și respect, și apoi m-am întors la Iași pe o vreme ploioasă, semn de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu-i bun iar oamenii legii sunt cu toții niște hoți”. Parcă ar vorbi de oamenii legii din România. îmi vine să-i spun acest lucru dar mă abțin și-mi savurez berea și cașcavalul atât de bun. Ne salutăm la despărțire și-mi continui drumul spre Carrión de los Condes, destinația călătoriei de astăzi. Soarele deja frige și pe drum nu mai întâlnesc nici un pelerin. Aproape toți pornesc dimineața în jurul orei 6 iar la miezul zilei sunt ajunși undeva la vreun
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la Trustul GOSTAT Iași și care au făcut cinste unităților unde au lucrat sau le-au condus. Toate acestea i- au adus aprecierea, stima colaboratorilor, care l-au regretat după pensionare. Viața acestui om al pământului este oglindită în balada „Despărțire” de la banchetul său de pensionare și în care se oglindește destinul nu numai al domniei sale, dar și a tuturor oamenilor din munca câmpului. O redau în cele ce urmează, așa cum nu o dată mi-a recitit-o la întâlnirile colegiale
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
pentru că în condițiile căderii țarismului, imperiul rus se destrăma și popoarele oprimate intraseră într-un proces complex de autodeterminare națională, proces pe care noul regim de dictatură adus de bolșevici îl sugruma, în pofida “declarațiilor” din noiembrie 1917; autodeterminarea Basarabiei până la despărțirea de vechiul stat și unirea cu națiunea din care făcea parte - slogan leninist bine cunoscut - era un proces în plină desfășurare pe care România era datoare să-l sprijine. Conivența germano-rusă/sovietică a avut vreun rol în aceste evenimente? Da
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de același principiu al „tocmelii". În fine, Conferința româno-sovietică ținută la Viena, între 27 martie și 2 aprilie 1924, a pus din nou, tranșant, problema restituirii Tezaurului. În instrucțiunile date de I. I. C. Brătianu delegației române figura la primul punct „despărțirea chestiunii Basarabiei de aceea a Tezaurului”. Tratativele de la Viena, lungi și anevoioase, n-au dus la vreun rezultat care să permită măcar o perspectivă de îmbunătățire a situației. După 1924, deși convorbiri oficiale sau neoficiale româno-sovietice au mai fost, chestiunea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
emoție decît cea care m-a cuprins la vederea acelor prețioase opere. Valoarea lor materială era enormă, desigur, dar ea nici pe departe nu se putea compara cu valoarea lor artistică și de sentiment. Era ca și cum, după ani grei de despărțire, revedem niște ființe scumpe, pe care le credeam dispărute. Sub lumina reflectoarelor, vasele liturgice de aur și argint, broderiile, care unele datează din secolul al XIV-lea, stofele de brocart din secolul al XV-lea, faimoasa Cloșcă cu pui străluceau
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
numai în trăsături generale ținuturile revendicate de noi. Pentru cele ce aveau hotare geografice bine lămurite, lucrul era ușor. Rămânea însă acum să se precizeze punct cu punct hotarele convenționale. Trei linii puteau astfel da loc la discuții: linia de despărțire dintre Crișana și Ungaria, linia de legătură între Maramureș și Bucovina și linia exactă de graniță dintre Bucovina și Galiția. Generalul Iliescu a fost însărcinat ca să facă traseul exact al acestor linii, ținând seama, pe lângă situația etnografică și de necesitățile
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]