6,301 matches
-
de la un gaz la altul, însă alura izotermelor într-o diagramă este asemănătoare. Pe baza comparării valorilor experimentale exprimate în funcție de presiunile și temperaturile reduse se pot construi diagrame „universale” ale factorului de compresibilitate. În figura alăturată este prezentată o asemenea diagramă, construită pe baza a 10 gaze (majoritatea alcani): metan, etan, etenă, propan, "n"-butan, "i"-pentan, "n"-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
diagrame „universale” ale factorului de compresibilitate. În figura alăturată este prezentată o asemenea diagramă, construită pe baza a 10 gaze (majoritatea alcani): metan, etan, etenă, propan, "n"-butan, "i"-pentan, "n"-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
diagramă, construită pe baza a 10 gaze (majoritatea alcani): metan, etan, etenă, propan, "n"-butan, "i"-pentan, "n"-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se afirmă că precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
-butan, "i"-pentan, "n"-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se afirmă că precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și de 4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se afirmă că precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și de 4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se afirmă că precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și de 4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
diagramele Nelson-Obert, construite pe baza a 25 gaze pure. Se afirmă că precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și de 4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare, în care centrele sarcinilor pozitive și negative nu coincid. Hidrogenul, heliul și neonul nu se conformează legii stărilor corespondente. Pentru a putea folosi și pentru ele
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare, în care centrele sarcinilor pozitive și negative nu coincid. Hidrogenul, heliul și neonul nu se conformează legii stărilor corespondente. Pentru a putea folosi și pentru ele diagramele universale, pentru aceste gaze se folosesc în acest caz presiuni și temperaturi reduse convenționale: Forma virială a ecuației este utilă pentru descrierea cauzelor abaterii de la gazul real la nivel molecular (foarte puține gaze sunt monoatomice) și este obținută direct din
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
ale unei teorii unice a interacției dintre materie și radiație, conformă cu principiile fizicii cuantice și teoriei relativității și invariantă la transformările de etalonare din electrodinamică. În această formă modernă, QED dispune de două instrumente de calcul precise și eficiente: "diagramele Feynman" (o metodă grafică de a construi amplitudinile proceselor electromagnetice) și "renormarea" (o metodă analitică de a extrage rezultate cu semnificație fizică din expresii matematice divergente). Cu ajutorul acestora a fost calculat, cu mare precizie, momentul magnetic anomal al electronului, care
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
constă într-un ansamblu de reguli explicite pentru calculul matricii S (care, conform sugestiei lui Heisenberg, ar conține informația completă asupra mărimilor observabile într-un sistem de particule elementare). Expresia grafică a acestui ansamblu de reguli a primit numele de diagrame Feynman. Dyson a demonstrat echivalența formulărilor Tomonaga-Schwinger-Feynman și faptul că divergențele care apar în matricea S pot fi eliminate prin renormarea masei și sarcinii electronului. Interacția dintre "materie" (alcătuită, în sensul restrâns al electrodinamicii cuantice, din electroni și pozitroni) și
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
impulsurilor: formula 81 pentru câmpul de materie sau formula 82 pentru câmpul de radiație. Calculul direct al matricii S este anevoios și devine impracticabil în ordine superioare, când numărul termenilor rezultați explodează exponențial. Wick a detaliat structura analitică a acestor termeni, iar diagramele Feynman le dau o expresie grafică, în care stările reale și stările virtuale (propagatorii) sunt reprezentate prin linii continue orientate pentru electroni sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă de Stueckelberg. În practică se utilizează diagramele Feynman în spațiul impulsurilor (este vorba despre cvadrivectorul impuls-energie), mai potrivite în studiul proceselor de împrăștiere. O diagramă Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă de Stueckelberg. În practică se utilizează diagramele Feynman în spațiul impulsurilor (este vorba despre cvadrivectorul impuls-energie), mai potrivite în studiul proceselor de împrăștiere. O diagramă Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron sau pozitron, și o linie ondulată, atașată unui foton. Fiecare linie are atașat un
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
unei particule incidente sau emergente în/din procesul considerat. O linie internă (care unește două vertexuri) reprezintă un propagator, fermionic sau fotonic. Se integrează asupra variabilelor ce corespund buclelor interne. Pentru a calcula elementul de matrice formula 119 se construiesc toate diagramele Feynman cu formula 117 vertexuri, topologic distincte și cu liniile externe corespunzătoare stărilor inițială și finală. Contribuțiile lor se sumează, semnul fiecărui termen fiind determinat de permutările fermionilor din stările inițială și finală și de numărul buclelor fermionice interne. Rezultatul obținut
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 117 vertexuri, topologic distincte și cu liniile externe corespunzătoare stărilor inițială și finală. Contribuțiile lor se sumează, semnul fiecărui termen fiind determinat de permutările fermionilor din stările inițială și finală și de numărul buclelor fermionice interne. Rezultatul obținut pe baza diagramelor Feynman este cel indicat de teorema lui Wick. Expresiile analitice ale amplitudinilor sunt bine definite în ordinul cel mai jos al teoriei perturbațiilor; în ordine superioare, care corespund unor diagrame Feynman cu bucle închise, ele sunt ambigue sau infinite. Aceste
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
și de numărul buclelor fermionice interne. Rezultatul obținut pe baza diagramelor Feynman este cel indicat de teorema lui Wick. Expresiile analitice ale amplitudinilor sunt bine definite în ordinul cel mai jos al teoriei perturbațiilor; în ordine superioare, care corespund unor diagrame Feynman cu bucle închise, ele sunt ambigue sau infinite. Aceste așa-numite "divergențe" au origini diferite: unele sunt rezultatul unor metode de calcul inadecvate, altele sunt strâns legate de caracterul interacției electromagnetice și, în ultimă instanță, de faptul că un
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot fi eliminate prin modificarea metodelor de calcul, pe baza postulatelor de invarianță relativistă și invarianță la etalonare. Dyson a arătat cum, din amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie identificate în expresiile analitice ale elementelor de matrice și în diagramele Feynman, și izolate de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie identificate în expresiile analitice ale elementelor de matrice și în diagramele Feynman, și izolate de rest. Urmează constatarea că aceste expresii infinite apar asociate cu două constante fenomenologice: masa și sarcina electronului. Ele sunt eliminate prin redefinirea acestor constante la valorile măsurate experimental; procedura se numește "renormarea" masei și sarcinii. Diagramele
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
diagramele Feynman, și izolate de rest. Urmează constatarea că aceste expresii infinite apar asociate cu două constante fenomenologice: masa și sarcina electronului. Ele sunt eliminate prin redefinirea acestor constante la valorile măsurate experimental; procedura se numește "renormarea" masei și sarcinii. Diagramele cu două linii electronice externe și fără nicio linie fotonică externă descriu energia proprie a electronului, al cărei echivalent în electrodinamica clasică este autointeracția rezultată din emisia și reabsorbția de radiație. Exemplul cel mai simplu se obține inserând o linie
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
nicio linie fotonică externă descriu energia proprie a electronului, al cărei echivalent în electrodinamica clasică este autointeracția rezultată din emisia și reabsorbția de radiație. Exemplul cel mai simplu se obține inserând o linie fotonică internă într-o linie electronică externă. Diagramele cu două linii fotonice externe și nicio linie electronică externă descriu polarizarea vidului, efect inexistent în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu exemplu se obține inserând o buclă electronică
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
nicio linie electronică externă descriu polarizarea vidului, efect inexistent în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu exemplu se obține inserând o buclă electronică internă într-o linie fotonică externă. Diagramele cu două linii electronice externe și o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Diagramele cu două linii electronice externe și o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se poate substitui oricărui vertex dintr-o diagramă mai mare. Testul experimental decisiv al electrodinamicii cuantice a fost măsurarea diferenței de energie între nivelele 2s și 2p ale atomului de hidrogen (deplasarea
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se poate substitui oricărui vertex dintr-o diagramă mai mare. Testul experimental decisiv al electrodinamicii cuantice a fost măsurarea diferenței de energie între nivelele 2s și 2p ale atomului de hidrogen (deplasarea Lamb), pe care mecanica cuantică relativistă le indica degenerate. Rezultatul arată că electronul posedă un "moment
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mai multe luni. Schwinger nu aprecia această metodă, care pune accentul pe aspectul corpuscular (particulă) al teoriei, trecând în plan secundar aspectul ondulatoriu (câmp); el a făcut cândva comentariul ambiguu: „Ca și circuitele integrate cu siliciu din anii mai recenți, diagrama Feynman a adus calculul la îndemâna maselor”. ("Like the silicon chips of more recent years, the Feynman diagram was bringing computation to the masses.") Verificarea fină a teoriei prin calcularea elementelor de matrice în ordine superioare ar fi însă practic imposibilă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
la îndemâna maselor”. ("Like the silicon chips of more recent years, the Feynman diagram was bringing computation to the masses.") Verificarea fină a teoriei prin calcularea elementelor de matrice în ordine superioare ar fi însă practic imposibilă fără această unealtă. Astăzi, diagramele Feynman sunt utilizate ca instrument de calcul în multe ramuri ale fizicii, de la fizica nucleară și fizica particulelor elementare la fizica solidului. Existența divergențelor în soluția iterativă (și poate chiar în general, cum a sugerat Källén) este un aspect „patologic
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]