5,763 matches
-
Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de cele mai subtile nuanțe, l-a urmat perfect pe dirijor, artist rafinat și puternic totodată în lectura de o rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul și orchestra.
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
având consistență și farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și alături de Boris Brovtsyn au dovedit că se poate, că există
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
bagheta fostului său concert-maestru în epoca Celibidache a prestigioasei instituții bavareze, Lorenz Năsturică Herschcowici. De fapt sub bagheta arcușului, căci conducerea muzicală a fost asigurată concomitent cu cea a rolului de prim violonist, amintind astfel de vremea începuturilor profesiei de dirijor. S-a văzut - dincolo de evoluția executantului - munca aprofundată în repetiții întru redarea partiturilor în toate dedesubturile lor: tempi judicios așezați, dinamică și agogică expresive, o echilibrată etajare a vocilor și, mai presus de toate o cultură a sunetului specific ansamblului
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
că în piesa de Telemann, oferită că bis, să existe o diferențiere stilistica față de manieră în care a cântat opusurile italiene. De altfel, si Giovanni Antonini, a cărui gestica și atitudine corporală la pupitru sunt extrem de departe de prestația unui dirijor autentic, este invitat adesea să colaboreze cu orchestre de elită, precum Filarmonica din Berlin, dar și să apară în fosa legendarei Scală din Milano, conducând opere de Handel, dar și de Mozart. Probabil că în asemenea situații reușește să iși
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer la dirijori, care s-au achitat aproape toți onorabil de acest gest omagial ci la instrumentiști, pentru care procesul de asimilare și punere „în degete” este mult mai lent și mai anevoios. Elisabeth Leonskaja a rămas însă - într-o lume a mediei
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
Bavarezii lui Jansons ne-au transportat „în paradis“ Singurul dirijor al festivalului care a condus trei concerte, la pupitrul a două formații străine diferite, a fost maestrul din Riga, Mariss Jansons, spre bucuria publicului bucureștean care a trăit o unică „experiență a emoțiilor, făcându-l să simtă că s-a
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
Bayerischen Rundfunks ne-a oferit prin intermediul a trei pagini muzicale de referință Beethoven (Simfonia nr. 7 în La major, op.92), Wagner (Preludiu și Moartea Isoldei) și Richard Strauss (Suita din opera Cavalerul Rozelor) o seară de neuitat, prezența dirijorului Mariss Jansons la București marcând - indiscutabil - punctul culminant al celei de a XIX-a ediții a Festivalului internațional « George Enescu ». Bavarezii din München, chiar dacă nu se ridică la înălțimea olandezilor din Amsterdam, au strălucit sub bagheta aceluiași Jansons, demonstrând o
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian din “Tristan și Isolda”, în care fluviul sonor a oscilat între crescendo-uri și decrescendo-uri orchestrale de o sensibilitate și expresivitate captivante. Aici, dirijorul a ținut să sublinieze subtilitatea și farmecul timbral al Orchestrei Radiodifuziunii bavareze, amintindu-ne de efectele pe care Sergiu Celibidache le obținea de la Filarmonica müncheneză când a concertat odinioară la București. Suita din opera “Cavalerul Rozelor” de Richard Strauss a
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
avut senzația unui joc de artificii în care desele explozii aruncau în eter culori și figuri geometrice în ritm de vals ce păreau că nu se mai opresc. Întreaga măiestrie de orchestrator a lui Richard Strauss și-a aflat în dirijorul Mariss Jansons un vrăjitor în frac, care la un semn magic al baghetei sale dezlănțuia un instrument, o partidă, o armată de sunete sclipitoare care te învăluiau, purtându-te spre înălțimi. Singurul regret la întâlnirea cu acest eminent dirijor, care
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
în dirijorul Mariss Jansons un vrăjitor în frac, care la un semn magic al baghetei sale dezlănțuia un instrument, o partidă, o armată de sunete sclipitoare care te învăluiau, purtându-te spre înălțimi. Singurul regret la întâlnirea cu acest eminent dirijor, care totuși ne apasă, rămâne faptul că programele sale nu au abordat nici o pagină de Enescu. Miracolul întâlnirii cu polifonia enesciană i-ar fi dat cu certitudine fiori, iar miile de ascultători ce l-au ovaționat în picioare, fără menajamente
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
anoste (ca să nu spun... „de serviciu”), de această dată a cântat nu doar corect, ci și cu o frumoasă sonoritate de ansamblu, cu incisivitate și percutanŃă ritmică, reușind momente de poezie sau de anvergură bine gradate, sub conducerea onestă a dirijorului Leonid Grin. Lucrarea Mozzart a la Haydn de Schnittke a fost un adevărat test de rigoare și profesionalism, rezolvând cu precizie complicata textură cu numeroase intrări și combinaŃii timbrale, dar și mișcarea scenică amintind cumva de Simfonia DespărŃirii de Haydn
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
și profesionalism, rezolvând cu precizie complicata textură cu numeroase intrări și combinaŃii timbrale, dar și mișcarea scenică amintind cumva de Simfonia DespărŃirii de Haydn, la care face probabil trimitere chiar titlul partiturii. Grupul „cordarilor” a intrat astfel în joc, asemeni dirijorului care, cu gesturi „autoritare”, îi soma să plece unul câte unul. Atipică a fost și utilizarea luminilor, întunericul invadând total scena la începutul și la finalul piesei care, deși total străină de specificul repertoriului abordat în mod curent, dar și
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care astfel ne-a convins că s-a aflat într-o zi fastă.
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
lăutărești de jocuri (partea a doua Tempo di hora, solicită o cunoaștere deosebită a rubato-ului enescian, de esență lăutărească), iar finalul, Allegro molto vivace, pare o Ciuleandră îndrăcită, unde umorul se împletește cu ritmul din ce în ce mai trepidant. Spre regretul nostru, dirijorul rus nu a stăpânit partitura enesciană, s-a bâlbâit continuu în marcarea intrărilor la suflători, dar a înțeles să-i lase violonistului întreaga libertate în conducerea discursului orchestral, spre a scoate cu fața curată o lucrare dificilă ce merita o
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un rafinament și o suplețe aparte, reliefând polifonia cu o precizie incredibilă, sub bagheta dirijorului William Christie, îndrăgostit de muzica veche, pe care știe să o pună în valoare perfect în stil, dar într-o manieră vie, modernă tocmai prin renunțarea la tratarea austeră, rece și detașată cu care am fost obișnuiți ani la rând
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
polemicii ivite și nici să identificăm natura pozițiilor declarate de reprezentanții celor două tabere. În lunga istorie a acestei redutabile instituții muzicale se întâlnesc momente dramatice, unele chiar cu rezonanță națională. Nu poate fi ștearsă din memorie „epurația” directorului și dirijorului George Georgescu, la arta căruia, finalmente, nu s-a putut renunța... Este îndeobște cunoscută impunătoarea activitate artistică desfășurată de către Filarmonică, aflată, indiscutabil, într- o fază ascensională, cu concerte apreciate în termeni superlativi. În ochii publicului domnii Cristian Mandeal, Nicolae Licareț
Conflictul de la Filarmonica "George Enescu" by Octavian Laz?r Cosma () [Corola-other/Journalistic/83603_a_84928]
-
coboară și... dispare în adâncuri, acolo unde se stinsese Sfinxul! Deci înălțarea lui este... în jos!... Sub aspect muzical, orchestra a sunat neașteptat de bine (exceptând mici scăpări la suflători), corul a fost minunat (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu), dirijorul a condus cu precizie și acuratețe, evitând decalajele și reușind o relație echilibrată fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
Poate mai multă strălucire... Anca FLOREA În seria concertelor de după amiază, Orchestra engleză de cameră a propus un program divers, cu opusuri de secol XX ce încadrau o creație mozartiană, sub conducerea lui Roy Goodman, dirijor bine cotat în lume, deprinzând “tainele” baghetei încă din Roy Goodman copilărie, în preajma celebrului Sir Marcolm Sargent, înrudit cu familia sa, studiind apoi cu alți maeștri de renume. În treacăt fie spus, la doar 8 ani a apărut ca solist
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
alți maeștri de renume. În treacăt fie spus, la doar 8 ani a apărut ca solist vocal într-un oratoriu bachian, în compania tenorului Peter Pears, pentru ca ulterior să activeze ca violonist, fiind concert-maestru în orchestre care au colaborat cu dirijori vestiți, urmând să se dedice el însuși baghetei. Ansamblul englez pe care l-a condus de această dată în cadrul Festivalului, a fost profund influențat, în primii ani de existență, de către Benjamin Britten, prieten apropiat cu Pears, iar Roy Goodman s-
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
cornului englez și ale timpanilor din final. În partea a patra, ansamblul a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a răsplătit cu aplauze entuziaste performanța ansamblului, care a oferit cu generozitate, ca supliment, două momente orchestrale din opera Carmen de Bizet și
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
preferat să urmăresc cel de al doilea concert al formației Sankt-Petersburg Philharmonic Orchestra exclusiv din motive subiective: doream neapărat să ascult tălmăcirea Suitei nr. 2 în Do Major, op. 20 de George Enescu și eram curios să-l cunosc pe dirijorul Nikolai Alexeev (pe Yuri Temirkanov l-am apreciat la unul dintre Festivalurile trecute, 1995), despre care aflasem numai elogii artistice supradimensionate. Nu regret alegerea, chiar dacă violonistul solist m-a decepționat, fiindcă « Orga » de pe Neva cu 20 de coarde grave a
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute pentru respectarea stilului sever. Dar, Enescu aflându-se într-o etapă neoclasică de creație (Suita nr. 2 a scris-o între 12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]