6,536 matches
-
Veneția. Începând cu primii ani ai secolului al XV-lea, teritoriul republicii s-a extins și în Italia de nord, prin supunerea orașelor învecinate (Padova, Vicenza, Verona etc.) și a regiunii friulane. Astfel, în a doua parte a secolului respectiv, dominația venețiana se întindea până la fluviul Adda, incluzând noi orașe, precum Bergamo și Brescia. În secolul al XVIII-lea, Veneția era printre orașele cele mai rafinate din Europa, cu o mare influență în domeniul artelor, arhitecturii și al literaturii acelei perioade
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
al XX-lea, turcii au devenit stăpâni ai grupului Dodecanez. În 1912, Insula Rodos a fost ocupată de italieni. În anii '30 ai secolului al XX-lea, dictatorul Mussolini și-a trimis trupele pe insulă, în încercarea de a întări dominația Italiei asupra Mării Mediterane. Cînd, în anul 1943, Axa Berlin-Roma și-a pierdut din influență, guvernarea Insulei Rodos a devenit responsabilitatea germanilor pentru o perioadă de doi ani. În 1943, insula a trecut sub conducerea ONU, iar în 1947 a
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
dintre cele mai fertile insule din Marea Egee. Pitagoreionul și Heraionul de pe insula Samos au fost înscrise în anul 1992 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Între anii 1853 și 1859, Ion Ghica a fost guvernator (bei) al insulei, aflate sub dominație otomană la vremea respectivă. Titlul i-a fost acordat ca răsplată pentru eradicarea pirateriei din Marea Egee. Potrivit tradiției, istoria samiană începe cu regele Ankaios, plantantor de vie și conducător al Lelegienilor, însurat cu fata Râului Meandru. Arheologia indică primele locuințe
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
obștea satului tranzacțiile și concesiile făcute de anumiți indivizi, ca rezultat al politicii de atragere a unor elemente românești în sistemul de deznaționalizare și oprimare a românilor. Acțiunea se petrece într-un sat ardelean (Lunca) de la începutul secolului, aflat sub dominație habsburgică. Revolta în timpul căreia a fost sancționat renegatul Traian Văleanu, a restituit dramei individuale adevăratele dimensiuni sociale. Notarul, ca și candidatul Blezu, erau uneltele dominației străine. La alegeri, dorințelor obștii li s-a opus coaliția renegaților, bazându-se pe forța
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
a românilor. Acțiunea se petrece într-un sat ardelean (Lunca) de la începutul secolului, aflat sub dominație habsburgică. Revolta în timpul căreia a fost sancționat renegatul Traian Văleanu, a restituit dramei individuale adevăratele dimensiuni sociale. Notarul, ca și candidatul Blezu, erau uneltele dominației străine. La alegeri, dorințelor obștii li s-a opus coaliția renegaților, bazându-se pe forța coercitivă (jandarmii) și pe elementele descalificate (Mitruță), chiar pe infractori de drept comun (Hopârtean). Prin "Meșterul Manole", reprezentată în 1927 și publicată în 1928, Goga
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
de către Filip al II-lea al Macedoniei. Împreună cu orașele Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
atestată așezarea fortificată Polystylon, al cărei nume face trimitere la ruinele din apropiere ("Πολύστυλον" însemnând, în limba greacă, „loc cu multe coloane”). O posibilă deformare a acestui nume stă probabil și la originea toponimicului Bulustra (variante: "Bouloustra", "Balastra"), folosit în timpul dominației otomane (sec. XVIII-XX) pentru a denumi atât un sat nou întemeiat în interiorul regiunii, cât și zona de coastă din dreptul acestuia (capul Bulustra). Dieceza din Polystylon era dependentă inițial de mitropolia din Philippi și ulterior (1365-1370) de mitropolia din Maroneia
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a sec. XVIII, un nou nucleu de locuire se dezvoltă, la o distanță de cca. 6 km N-V de amplasamentul vechii așezări, înspre interiorul regiunii. Această nouă așezare este cunoscută în epoca dominației otomane sub numele de „Bulustra” care nu este, după unele opinii, decât o deformare a denumirii anterioare „Polystylon”. În ultimele decenii ale sec. XIX și la începutul sec. XX, Bulustra a urmat destinul Traciei occidentale, trecând prin toate peripețiile legate
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
istoricului grec Zosimos (la începutul secolului al VI-lea), el scriind despre înfrângerea incursiunii acestora (sub numele de carpo-daci) de către împăratul Teodosiu I în 381. Prezența carpilor, ca daci liberi, este constantă la est de Carpați pe toată perioada de dominație română în Dacia, unde au creat cultură arheologică Poienești-Zvorâștea, manifestându-se prin continuitate de locuire a teritoriului și schimburi între populațiile dacice „libere” și locuitorii Daciei române sau cu neamurile germanice. O parte a carpilor, mai ales din părțile sudice
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
de locuire a teritoriului și schimburi între populațiile dacice „libere” și locuitorii Daciei române sau cu neamurile germanice. O parte a carpilor, mai ales din părțile sudice ale Moldovei, au fost strămutați în diferite părți ale Imperiului. Diferitele sisteme de dominație română, în cadrul „hotarelor invizibile ale Imperiului” (Theodor Mommsen), au determinat asimilarea de către carpi a culturii net superioare romanice, ca urmare a acestui proces carpii însușindu-și limba latină, favorizând unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un oraș pe locul actualei urbe. Conform istoricului Ion Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană „trecătoare” . Totuși, prima atestare documentară a orașului datează din 1408, din vremea lui Alexandru cel Bun. Într-un document ce oferea diverse privilegii comercianților din Liov
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
destule resurse să își păstreze teritoriile cucerite din afara Scandinaviei, acestea fiind în mare majoritate pierdute, totul culminând cu pierderea Suediei de Est în favoarea Rusiei (1809), acel teritoriu devenind Ducatul Finlandei în cadrul Imperiului Rus, cu un statut semi-autonom. În interesul reinstaurării dominației suedeze în zona baltică, Suedia s-a aliat împotriva Franței, care în mod tradițional era protectoarea și aliatul ei, pe timpul Războaielor Napoleonice. Rolul Suediei în Bătălia de la Leipzig i-a conferit autoritatea de a obliga Danemarca-Norvegia, aliate cu Franța, să
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
traversează Illyria, urmăresc armata slavă condusă de "Dauritas" și o înving, probabil, în Oltenia. În 582, avarii cuceresc Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica), unde marele han Baian își va muta reședința, opunând o rezistență puternică Imperiului Bizantin. Pretinzând tribut dela franci, dominația avară este limitată de împăratul bizantin Mauriciu (Maurikios). În anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiași sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia și ajung până la Tomis. Împăratul Flavius
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
limba turcă otomană: دولتِ عَليه عُثمانيه, "Devlet-i Aliye-i Osmaniye", „Sublimul Stat Otoman”; limba turcă modernă: "Osmanlı Devleti" ori "Osmanlı Imparatorluğu", adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperiala, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922. Inițial, a fost un stat islamic sunnit fondat de turcii oghuzi sub conducerea lui Osman I, în nord-vestul Anatoliei, în 1299. Odată cu ascensiunea otomanilor sub Murad I și cucerirea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
toată lungimea frontierei ei deja intercontinentala. Dar statele occidentale și-au folosit influența și abilitățile diplomatice pentru a reduce pierderile otomane în fața țărilor ruși - și au luptat chiar alături de turci contra rușilor, pentru a nu le permite acestora câștigarea unei dominații în toată Europa. Bizantinii au fost primii care au scris despre turci. Primul a fost Manuel Puglia Ducas care a scris "" Historia turco-bizantină 1341-1462"". Laonikos Chalkokondyles (1423 - 1490) a scris despre perioada 1298-1463, descriind declinul Imperiului Bizantin și ascensiunea turcilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
că portughezii au fost în controlul orașului până la confiscarea acestuia de către Piri Reis în 1548. Secolul XVI a fost marcat de numeroase bătălii otomane purtate împotriva habsburgilor și a spaniolilor în Balcani,de controlul asupra Africii de Nord și de dominația Mediteranei. Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei Suleiman Magnificul. Încetarea cuceririlor în Europa au marcat sfârșitul celor 230 de ani de creștere. Asediul Vienei nu a fost parte a extinderii otomane în Germania. Turcii au reacționat la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
clare ale dezbinării interne ale imperiului.Ienicerii deveniseră un puternic stat în interiorul statului,dar în 1622,după ce l-au asasinat pe sultanul Osman al II-lea,care încercase să le limiteze puterea,fratele acestuia,Murad al IV-lea, a înfrânt dominația lor prin pedepse aplicate cu cruzime.Murad a reușit să potolească revoltele kurzilor și ale druizilor din Siria,iar în 1638 a recucerit Bagdadul de la Safavizi.In această perioadă,numeroși albanezi,bosniaci și bulgari au fost convertiți la islam.Relațiile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
obligă Țară Românească să plătească tribut, având loc și primul atac asupra Moldovei. După 1442 până în 1456, Ioan de Hunedoara duce o contraofensiva creștină . În primele două decade ale secolului XVI este o perioadă de acalmie. După 1538 este instaurata dominația otomană. Recunoașterea domninatiei otomane s-a făcut pentru principii din Țările Române în fața superiorității numerice militare și politice a statuluiu otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ale secolului XVI este o perioadă de acalmie. După 1538 este instaurata dominația otomană. Recunoașterea domninatiei otomane s-a făcut pentru principii din Țările Române în fața superiorității numerice militare și politice a statuluiu otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
un fenomen pur religios, ci mai degrabă o ideologie folosită de clasa politică din statele musulmane, din epoca timpurie a Islamului până în zilele noastre. Ideologia politică otomană apare că o sinteză între tradiția turcă preotomană ( oguză și selgiuchidă) - ideea de dominație a lumii, si tradiția islamică - instuararea unui pax islamică. Istoricii au pus introdus mai multe sintagme referitoare la djihad: „spirit de gâzi”, „mistica de gâzi”, „stat de gâzi”, „Imperiul gazii-lor”. Halil Inalcik consideră că „războiul sfânt” reprezenta prinicipalul ideal al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suzeranitatea sultanului, atât statele tributare cât și cele ce erau administrate direct de acesta, si anume: Memalik-i mahrusa - „Țările bine păzite”. Casă războiului îngloba teritoriile în care nu era urmat seri at-ul, adică teritoriile ce nu se aflau sub dominația musulmană. Astfel că aici erau incluse teritoriile ce nu intraseră sub stăpânirea Imperiului Muhammedan sau statele care nu încheiaseră vre-un tratat de pace cu acesta. Pentru hanefiți, Casa războiului se identifică cu tot ceea ce nu făcea parte din Casă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
punere în concurență” a memoriei genocidurilor, Goma a început să militeze pentru „asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor, în scopuri politice (de dominație), economice (extorcare de fonduri) și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni neevreiești, fără o analiză critică a propriilor acțiuni criminale antiromânești (și în general antigoyim), susținute sau aprobate de cvasitotalitatea cercurilor evreiești”. În 2002, Paul Goma a publicat eseul "Săptămâna
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
a fost atunci împărțită între regatul Alemaniei și Burgundia. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc aflat în expansiune în secolul al VI-lea, după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504 e.n., și apoi după dominația francă asupra burgunzilor. De-a lungul restului secolelor al VI-lea-al VIII-lea, zona Elveției a continuat să fie sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană). Dar după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1915, devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Pașa” (comandant). Între 1917-1918 Kemal Pașa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria. În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]