6,786 matches
-
să vină la școală și l-am momit în van cu șampoane și balsamuri. Ajungem la „Shopping Mall”: un depozit mare de lemne și nuiele, unde Alfonso, Sandra și Pere examinează atent tot felul de potențiali pereți pentru potențialul meu dormitor, timp în care eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
curață ceapă, separă carnea de grăsime, toată lumea muncește și conversează în același timp, întro armonie de-a dreptul impresionantă. Ajungem și în casă la un moment dat, construită complet diferit față de casa lui Guillermo: holul de intrare, apoi o cameră dormitor, cu cinci-șase hamacuri suspendate claie peste grămadă și o bucătărie improvizată pe veranda din spatele casei, alcătuită dintr-un aragaz antic și o grămadă de oale aruncate pe jos. Toaleta este inexistentă și, spre deosebire de casa lui Guillermo, nu există nici măcar afară
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trei ani și aleargă dezbrăcat prin jurul nostru, se oprește și începe să facă pipi peste oalele de pe jos. Eu mă oripilez, Maria îl privește liniștită, îl așteaptă să termine, apoi îl ia, țipă puțin la el și îl trimite în dormitor. Îmi trece foamea instantaneu și încep să răsfoiesc prin niște cărțulii de pe un raft. Sunt cărți de limba secoya, cu cuvinte și imagini, pe care copiii le studiază la școală (Maria este învățătoare la școala din sat). Pe fiecare dintre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne îndreptăm spre casa lui Carlos, către capătul poieniței. Ajungem lângă căsuța de lemn, construită după același tipic ca și a Mariei doar ceva mai mică: o verandă care servește drept sufragerie-bucătărie și o singură cameră cu un hamac atârnat: dormitorul, care pare să îndeplinească și rolul de magazie. Toate casele pe care le-am văzut până acum în El Oriente sunt suspendate la o înălțime de vreun metru de pământ, bănuiesc ca protecție contra unui eventual revărsat al râului sau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dimineață (nu este strict adevărat, nici prin gând nu mi-a trecut să intru în râu și nici nu am în plan pentru restul șederii în Remolino Grande dar într-adevăr m-am stropit puțin dintr-un lighean). Merge în dormitor și după un timp reapare costumat într-o togă albă, lungă și o coroniță din pene pe cap. Luăm trei hamace (pentru mine, Don Julio și ajutorul lui), eu îmi iau geanta în care am sacul de dormit, o sticlă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îi dau direct lui Don Julio și îmi cer scuze pentru confuzia provocată. Elia, în mod clar, vrea să păstreze banii. Dă din colț în colț, într-un final urcă scările ca într-un film cu încetinitorul și dispare în dormitorul de la etaj. Aștept, aștept, aștept... vremea trece, Elia nu apare și o întreb strigat dacă totul e ok (ce-și închipuie, că dacă întârzie suficient am să uit și am să plec??!!). Aud un mârâit, aștept în continuare, și după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că am timp să văd restul a doua zi, îmi arată bucătăria și dormitorul și îmi spune că ea trebuie să plece. O conduc către poarta mare de la intrare, îmi arată mecanismul de închidere, apoi pleacă și rămân singură cu restul animalelor din fermă atât de rapid încât nici nu am timp să-mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în mijloc, câteva hamace atârnând de bârnele din acoperiș și câteva saltele întinse pe podeaua de lemn. Suntem întâmpinați de alți participanți la conferință care și-au făcut deja culcușul aici pe durata conferinței. Extensiile casei conduc una către un dormitor saturat cu saltele una lângă cealaltă și fiecare din celelalte două către baie și bucătărie. Până acum sunt cam douăzeci de locuitori temporari în maloca, unii sosiți cu o săptămână înaintea conferinței, printre care și un șaman ecuadorian care a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
locale făcute de indigeni din plantă pură, pe care unii le consideră sacre. Unii dintre noi încercăm câte un mapacho, are un gust puternic și puțin amar. Maloca este echipată cu o extensie pentru bucătărie și o alta unde sunt dormitoarele câteva camere cu pături suprapuse. Toaletele sunt afară iar pentru eventualitatea în care vom vomita ni se dă câte un castron de plastic pe care îl depozităm cuminți, fiecare lângă salteaua lui. Cu ceva timp înainte de începerea ceremoniei agitația din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
coadă. „Casa inimii” cuprinde o curte largă, presărată cu copaci, câteva case din cărămizi de forme poligonale cu colțuri viu colorate și încă o clădire ceva mai mare, octogonală. Este cam ca un fel de sat de vacanță, căsuțele sunt dormitoare individuale sau comune, ceva mai încolo este bucătăria cu o terasă largă afară, iar casa largă octogonală este casa de ceremonii. Jorge mă conduce prin grădină și îmi arătă cu mândrie parcele cu tot felul de plante medicinale. Grădina arăta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Madame du Barry (Asia Argento), amanta bătrînului rege, o privește cu dispreț, propria mamă, împărăteasa Maria Tereza, îi cere, în numele alianței franco-austriece, să depună mai mult efort pentru a-și inspira soțul. Cu ditamai farsa jucîndu-se noapte de noapte în dormitorul regal și cu atîtea cutre și hahalere aristocrate pe margini, aceasta e partea cea mai simpatică a filmului. După care regina începe să petreacă : șampania curge zi și noapte, proliferează modelele fantastice de pantofi, prăjituri, căței și coafuri, din dragostea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în ce an suntem. Când îi întrebam când s-au născut, toți spuneau că în anul 2000. Misiunea noastră în această țară constă în:ajutorarea acestor ființe cu diferite lucruri: îmbrăcăminte, hrană, plase de țânțari, biciclete, etc. - construcția de case, dormitoare, biserici, orfelinate, case de bătrâni, peste 30 de sisteme pentru captarea apei din sol. - evanghelizare. Au fost botezați peste 2500 de boșimani, din 1996 de când au ajuns acolo, ne spunea fratele Sebastian Țîrțîrău - care era foarte iubit de boșimani. În timpul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Au fost botezați peste 2500 de boșimani, din 1996 de când au ajuns acolo, ne spunea fratele Sebastian Țîrțîrău - care era foarte iubit de boșimani. În timpul pe care l-am petrecut acolo, până în 27 octombrie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am construit două dormitoare, unul pentru fete și unul pentru băieți (dimensiuni 17m x 6m), majoritatea materialelor pentru construcții fiind cumpărate de mine. Viața acolo este foarte grea, atât pentru copii, pentru adulți cât și pentru voluntari. Să pleci din confortul de acasă și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regulă unul și același grup sanitar, una și acceasi bucătărie, una și acceasi cămara. Cât despre camerele de trecere, nu de puține ori se întâmplă că aceasta să coincidă cu dormitorul unei alte famihi, înghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, așadar, generală. Ceca ce încearcă însă Iliescu să sugereze, în context postdecembrist, este condiția să de student "cinstit și sărac", pe care ar fi avut-o în tot timpul studiilor de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la zi, ca și când n-aș fi avut o absență atât de îndelungată. Mult mai târziu mi-am explicat eu semnificația visului meu cu privire la faptul că, printre ruinele școlii normale distruse, rămăsese în picioare partea în care se aflau clasa și dormitorul meu... era intervenția salvatoare. În noiembrie 1931, datorită înțelegerii din partea celor doi conducători ai școlii - Paul Constantinescu și Constantin Iacomi - am înlăturat ultima piedică din calea mea ca școlar. În anul următor lucrurile s-au schimbat în bine, tata a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de d. prof. Florian.” Mulțumit, după examen trec pe la școală pentru ultimele zile din iunie și ne luăm rămas bun de la ea, de la profesori și tot ce a fost școala noastră pe timp de opt ani. O ultimă noapte în dormitor alături de colegi, cu planuri de viitor și unele destăinuiri. Unul din colegi - vecin de pat cu mine - Titu Gh. - îmi vorbește despre o mașinație murdară săvârșită la adresa mea. Îmi spune că, în timpul cât am lipsit fiind plecat în excursia „Tinerimii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de obicei după fiecare tragere și astfel, la inspecția ce-mi face, locotenentul instructor vede rugina groasă și supărat la culme, mă pedepsește exemplar: planton sau gardă schimbul de la 24 la 3 dimineața și să spăl zilnic pe jos în dormitor. Execut pedeapsa o săptămână, hai și următoarea, dar constat că nu mai pot continua. Prea mă simțeam atins în demnitatea mea de om, prea dură era pedeapsa și ajuns la disperare încerc să ies la raport, însă de fiecare dată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a fi recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei” înveșmântată cu cearșafuri să coboare, că o voi aștepta bucuros etc. În acea noapte am trecut din dormitor în dormitor și către orele 3-4 am surprins ceva mișcare în alb care a dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei” înveșmântată cu cearșafuri să coboare, că o voi aștepta bucuros etc. În acea noapte am trecut din dormitor în dormitor și către orele 3-4 am surprins ceva mișcare în alb care a dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
totul la dispoziție, e cât se poate de ușor. Se cunoștea că era fiica mamei sale! A venit cu două zile înainte și a pregătit totul, ca pe vremea când trăia soția. Pe de altă parte eu scot totul din dormitor, fac loc pentru aproximativ 25 de persoane și totul s-a desfășurat sub cele mai bune auspicii. Cadrul intim, familial, a dat aceeași notă de duioasă revedere la ultima noastră întâlnire! Eram acum ca niște adevărate rude apropiate, care serbau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întâlnire! Eram acum ca niște adevărate rude apropiate, care serbau un eveniment important. Cu promisiuni că nu vom întrerupe legăturile dintre noi, ne-am despărțit, fiecare mergând la rostul său. Greu a fost pentru mine când am scos totul din dormitor pentru a face loc meselor în jurul cărora am petrecut, dar mult mai greu a fost să repun fiecare lucru la locul său! Greu, dar m-am descurcat și de această dată! Unii colegi mi au spus că ar fi fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
89 s-au pus gratii și la etajul doi. M. M.: Gratii erau, de regulă, la mobilizare sau la DS9, la etajul unu. S. B.: Nu, că la noi DS-ul era la parter, în Comandament. La etaje erau doar dormitoare și magazii. M. M.: Vedeți dumneavostră, noi atunci nu știam de hotărâri politice, de deciziile la nivel mare. Eram informați cu anumite chestiuni care țineau strict de îndeplinirea atribuțiilor, cu chestiuni funcționale. N-aveam acces ca acum la informații, sau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fază: era vară și mai săream gardul în Pantelimon, unde aveau țiganii bere pe sub mână, că nu se găsea la liber. Noi aveam sursele noastre. Și țin minte că împreună cu încă trei camarazi ne-am dus la ultimul pat, în fundul dormitorului, și-am desfăcut două sticle. Era bere la litru, în sticle verzi. Și consemnul era următorul: când bătea cineva în ușă (că era obligatoriu ca, atunci când intrai într-o încăpere, să bați la ușă, și numai dacă ți se spunea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
patria"? sau "Tovărașu', uitați, și noi la o bere"? A îngăimat ceva neconvingător. Șchiau s-a prins și a început să meargă printre paturi, s-a uitat pe sub cele suprapuse și a văzut că-i un grup de tovarăși în spatele dormitorului. "Ce executați voi aici?" Păi, vă invităm la o bere". Ce să mai spui? Ne-a prins, ne-a prins. "Băi, soldățoilor, unde ați găsit bere? Că eu am musafiri, de două zile caut în tot Bucureștiul ăsta și voi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am zis: Ne așteptăm, vine de mâine". S. B.: Și schimbarea n-a venit. M. M.: Nu. Nu ni s-au mărit soldele, nu s-au îmbunătățit condițiile, că totuși condițiile de cazare erau grele. Câte 100 de oameni în dormitor. Noaptea, vara, ați văzut ce era acolo, de la bocancii ăia? Vai de mine! În fine, așa era, condiții grele. Noi încercam să le îmbunătățim, dar n-aveam cum. Și au început să apară nemulțumirile, dar nu fățișe, nu discuții. Să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]