6,156 matches
-
131 Anthony Giddens, op. cit., p. 49. 132 Ibidem, p. 141. 133 David Lyon, op. cit., p. 124. 134 Ibidem, pp. 131-132. 135 De menționat că în studiile literare, în special, postmodernismul desemnează sticto sensu un curent artistic, ce vehiculează o estetică ("estetica refuzului") și care întreține o relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp. 112-113. 182 Deoarece este o referință în literatura de specialitate, redăm această schemă în Anexa prezentului capitol. 183 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care s-a petrecut acest eveniment. A identifica în mod absolut propriul meu "eu" cu "eul" despre care povestesc este la fel de imposibil pe cât de imposibil este să te ridici de la pământ trăgându-te singur de păr" (Probleme de literatură și estetică, trad. de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982, p. 488). 298 Jean-Louis Baudry, op. cit., p. 238. 299 Roland Barthes, Plăcerea textului, trad. de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994, p. 44. De menționat este și faptul că în științele limbajului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discours sur la postmodernité, p. 54. 528 Explozia modernității, ce se poate regăsi la toate nivelurile, este denumită de către Baudrillard în La Transparence du Mal "orgie", iar starea actuală, postmodernă, post-orgie, este stadiul simulării totale, în care economia devine transeconomie, estetica transestetică, iar excesul se traduce în indistincția genurilor și în "gradul zero" al culturii (Jean Baudrillard, La Transparence du Mal, pp. 11-21). 529 Jean Baudrillard, De la séduction, p. 247. 530 A se vedea Philippe Breton, L'Argumentation dans la communication
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adus lui Ovidiu, după două milenii de la relegarea sa la Tomis. 4. Programul nostru de integrare a operei lui Demetrio Marin în cultura română cuprinde, pe lîngă cele trei volume, deja traduse și tipărite, încă un volum cu studii de estetică și alt volum cu studii de filologie creștină. În aceste domenii, s-a scris neașteptat de puțin în exegeza din țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
risipea versurile prin condicele gospodărești, și poetul de la 1830 care se compară deja cu Orfeu Tracul este enormă. Pentru cel dintîi poezia este un pur instrument de seducție erotică, pentru cel de al doilea poezia este totul: politica, morala, religia, estetica unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o unică temă, nu urmează, de la un poem la altul, același drum. Este un spirit monstruos sincretic. Adună de peste tot, de la clasici și de la romantici, poetica lui este o adițiune de poetici. Omul și-a construit, negreșit, o ideologie, o estetică, o tehnică și, În articole și În poeme explicative, a Îmbrățișat mai multe atitudini. Greu, Încă o dată, de a descoperi În retorica lui compozită o figură originală, unică, un demers determinabil față de obiectul liric. Figura se constituie din rotația imprevizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă ce spiritul Își recapătă suflul și un nou delir se naște. Heliade adoră, pe scurt, obiectul liric indiferent de natura lui. Ceea ce spune Într-un loc privitor la eros („objectul adorabil ardorilor materne”) se poate extinde asupra Întregii sale estetici, Adorația, care află forma ci supremă În viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
heruvimul, poeme, În cea mai mare parte, vaste, bogomilice, Însîngerate adesea de un limbaj imposibil, dar cu o cutezanță a fanteziei, o putere de cuprindere care anunță pe Eminescu. Nu ne interesează, aici, sau nu În primul rînd, valoarea lor estetică (justificarea estetică a poemelor a fost făcută În mai multe rînduri!), interesează direcția În formele imaginarului heliadesc În confruntarea cu un număr de teme mari. Ele prefigurează o problematică a visului (sau mai exact: a visării) și o tematică a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unde se simte tare. Slăbiciunile omenești explică totul, inclusiv imperfecțiunile creației literare. Odată fixat principiul unei critici fatal subiective, poetul devine generos: acordă toate libertățile. Să judece, dar, În voie oricine dorește el, autorul nu se va supăra! Asta este estetica. Urmează În Prefață partea morală propriu-zisă. Ea cuprinde un elogiu Înflăcărat al sufletului pentru a ajunge acolo unde trebuie: folosul cărții. Pann face, cu alte cuvinte, reclamă cărților sale vorbind mereu de educarea sufletului prin lectură. El vrea să Întemeieze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Învățați de la 1830, constatăm că firescul (cuviința) nu-i Încă un principiu omologat. În acțiunea lui de a populariza literatura, Pann merge Însă În sensul stilului normal. Chestiunea rămîne Încă deschisă În literatura română din moment ce, la 1872, Maiorescu introduce În estetica lui criteriul normalității. Problema are și un aspect sociologic. Cui se adresează Anton Pann? Fără Îndoială: clasei mijlocii și chiar clasei de jos, abia știutoare de carte. Scrisul se adaptează acestei necesități. Este, negreșit, și un principiu teoretic, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Întîmpinarea unor iubitori de cîntări care nu prea știu multă carte. „Totdeauna gata spre servire”, cum iscălește ceremonios (o ceremonie a umilinței) Într-un rînd, Pann pune poezia În categoria lucrurilor utile și Încearcă să Împace profitul material cu estetica, firescul cu retorica, cuviința cu subtilitatea gîndului. Estetică elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prea știu multă carte. „Totdeauna gata spre servire”, cum iscălește ceremonios (o ceremonie a umilinței) Într-un rînd, Pann pune poezia În categoria lucrurilor utile și Încearcă să Împace profitul material cu estetica, firescul cu retorica, cuviința cu subtilitatea gîndului. Estetică elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dalilei. Iarăși pățitul Anton Pann și adiatele lui. 24. O șezătoare la țară. Povestea vorbei și, din nou. portretul femeii Îndrăcite. Figura conjugalității periclitate. Femeia bună, În fine. 25. O paranteză: paraliteratura lui Anton Pann (dedicațiile Înștiințările de plată, precuvîntările...). Estetica și spiritul comercial. Folosul irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la sublimarea lui", fiind în mod fatal "claustrație și halucinație; combustiune interioară și vis de treaz, deformare și viziune personală în planuri noi". De aceea, psihologia lui Bizu e de la bun început modelată în așa fel încât să anticipeze o estetică sui generis, reflexiv-estetizantă, individualistă, programatic non-realistă și anti-sămănătoristă. Atunci când analizează "cazul" agronomului Anton Klentze (un visător înțelepțit prematur, dar nu un artist), comparând pe Bizu cu Eminescu, de pildă, prozatorul subliniază fondul psihic comun, "moldovenesc", cum și "diferența specifică" dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
modifica esențial determinantele psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă, tentativa sa eșuând și de data aceasta, și tot din motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înclina să creadă că în poezie ideile "nu înseamnă cugetare și speculație intelectuală, ci intensitate de sentiment și unitate sufletească organică (s.n.)"77. Influențat probabil de Croce (teoretic, abolirea distincției dintre "formă" și "fond" semnala, implicit, o delimitare fermă de estetica maioresciană), criticul va dezvolta ideea și mai târziu, în Mutația valorilor estetice, cu câteva nuanțe în plus, demne de reținut. Înainte de toate, Lovinescu acordă esteticului o valoare circumstanțială, relativă, depinzând de contextul istoric (i.e. de rasă, de timp și de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
D., Creativitatea eminesciană, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Apetroaie, Editura Junimea, Iași, 1987. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Minerva, București, 1982. Călinescu, G., Pagini de estetică, antologie, prefață, note și bibliografie de Doina Rodina Hanu, Editura Albatros, București, 1990. Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-IV, Editura Minerva, București, 1985. Cernat, Paul, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura ART, București, 2009. Compagnon, Antoine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vechilor critici, în vederea înlocuirii frauduloase a limbajului lor vechi cu cele mai noi și mai zornăitoare elemente de jargon. Operația întreprinsă în cele trei volume de până acum este una gingașă și ea cere, pe lângă cunoștințe de teorie și de estetică istorică, competențe în filosofie, psihologie, sociologie, ca și finețe în exercițiul interpretării ficțiunii. Și asta pentru că, în cultura română, doctrinele literare, în formele lor cele mai impresionante, nu au apărut aproape niciodată prin partenogeneză. Complexitatea modernismului românesc vine din aceea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să se străduiască să pună în acord literatura lui Lovinescu cu ideologia sa (i s-a reproșat mereu criticului inconsecvența față de propozițiile esteticii sale teoretice în practica literară), Antonio Patraș consideră mai întâi estetica acestuia ca pe un construct ideologic hibrid și friabil, ca toate ideologiile, deci scutit de a alcătui o structură perfectă și cristalină. Literatura va fi citită apoi ca parte a acestui construct, și nu ca o încercare de ilustrare a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
melodrama este descoperită chiar în miezul tragediei clasice, iar modul sentimental este considerat singurul care poate face legătura între operele literare arhaice și sufletul omului modern. Antonio Patraș se folosește de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică și teoreticienii mai noi ai melodramei precum Peter
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care poate face legătura între operele literare arhaice și sufletul omului modern. Antonio Patraș se folosește de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică și teoreticienii mai noi ai melodramei precum Peter Brooks, James L. Smith, Michael R. Booth, Frank Rahill ș.a., citați în carte, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
folosește de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică și teoreticienii mai noi ai melodramei precum Peter Brooks, James L. Smith, Michael R. Booth, Frank Rahill ș.a., citați în carte, care au reevaluat această formă specifică culturii moderne nu din perspectiva "simplității" construcției melodramatice, ci a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]