6,028 matches
-
un eveniment misterios pe care nu-l Încercase niciodată până atunci; eu am simțit că ea participă brusc altfel la act; parcă undeva În adâncuri s-au rupt barierele cărnii. „È stato il primo mattino del mondo per me!“, a exclamat extaziată. „Tu ai simțit că și eu am simțit?“, m-a Întrebat apoi transfigurată. (duminică) Pythie improvizată, azi Îmi prezice cu voce inspirată și fatală: „Tu o să ai mai mult succes la femei, mi-a ghicit o țigancă; mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a făcut mie n-am să-l uit nici în mormânt... 3 Titu Herdelea află în tren de la Nadina vestea divorțului. Nu credea. De-abia când, peste vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore, s-a convins. Și a exclamat cu multă părere de rău: ― Cu toate astea, ce femeie drăguță! ― Prea drăguță! a surâs Grigore. Oricât de mult ținea însă la Grigore Iuga și oricât admira pe Nadina, tânărul Herdelea nu mai avea răgaz să se ocupe deosebit de încurcăturile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se știe că toate au o margine, chiar și în țara noastră binecuvântată, și că pietrele s-ar ridica singure să ne lovească, dacă am tolera ca sângele românilor să plătească incapacitatea guvernului!" După o clipă de consternare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: ― Asta e provocare directă la rebeliune! La asta nu există decât un singur răspuns demn: arestarea individului, indiferent cine ar fi! Cu atât mai rușinos că e un fost ministru! ― Așa-s ăștia, șefule, zise redactorul cititor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând mereu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sosi, chiar înaintea ministrului. Ziariștii se retraseră cu gălăgia cuvenită. Titu Herdelea rămase singur, la urmă, se prezentă și întrebă în particular dacă are cumva vreo informație din Argeș, arătîndu-i că se interesează din pricina lui Grigore Iuga. ― A, domnul Iuga? exclamă Modreanu aranjîndu-și cravata la gât. Mi se pare c-am avut plăcerea să-l cunosc odată în tren... Cum nu, domnule Herdelea, bucuros, vino oricând și-ți stau la dispoziție. Până acuma însă poți asigura pe prietenul dumitale că în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care probabil lucra ceva la mașină, Nadina își redobândi încrederea și zise: ― Desigur, dar nici să nu exagerăm excesiv, domnule Stavrat! Arendașul ne-a asigurat, știi bine, că țăranii sunt pe aici liniștiți și... ― Arendașul e zevzec, coniță, iertați-mă! exclamă avocatul cu vioiciune. De altfel oamenii care trăiesc permanent în primejdie ajung să nu-și mai dea seama de ea. Numai așa se explică de ce și bătrânul Iuga, om ponderat și cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce să facem și nu i-om întreba pe dînșii! ― Așa-i, așa-i! făcură câteva glasuri. Umblați sănătoși, că nici noi n-om sta de pomană! Totuși, după ce se depărtară amăranii, rămaseră în curtea conacului, încurcați, încît unul chiar exclamă: ― Ce-a fost asta, măi creștini? Apoi deodată, parcă s-ar fi mâniat că nu sunt în stare să facă nimic, începură să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi, ca la Ruginoasa!... Stați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uciderea Nadinei, de teamă să nu se încăpățîneze și să plece la Lespezi să se convingă. Când l-a întrebat de soarta cuconiței, a răspuns că n-a auzit nimic, dar probabil că nu mai este în sat. Iuga a exclamat bucuros: ― Evident. Nici n-avea ce să caute ea aici acuma. Bine c-a avut automobilul, să o poată șterge la timp, altfel cu oamenii noștri cine știe ce batjocură i se putea întîmpla... După cină, bătrânul a ieșit în curte, singur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cadavrele zăceau în aceleași locuri. Ici-colo, cîte-un muribund gemea ori se zvârcolea încă. Birjarul arăta cu biciul mereu: ― Uite colea un mort!... Și dincolo... Ăsta parcă mai suflă, vezi? Isbășescu recunoscu pe Chirilă Păun, apoi pe Nicolae Dragoș... Titu Herdelea exclamă îngrozit: ― Aici trebuie să fi fost bătălie mare! Numai Grigore tăcea, cu ochii în gol, parcă n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu ți-a spus nimic? zise prefectul surprins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieri după ce s-au despărțit, când Deli-ceanu, desigur în urma insistențelor lui Roșu, i-a pus în vedere că rămâne mai departe la Drapelul, cu același salariu, fiindcă ziarul are nevoie de serviciile lui. Cu o strălucire plină de încredere, Titu exclamă: ― De-acum nu-mi pasă de viață... Alaltăieri mă credeam în pulbere și azi iată-mă cu două lefuri!... Am noroc și pace!... Trecuse și pe la Tanța, să-i spuie ce noroc a avut. Fata l-a însoțit până la gară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și mai ce ? — Mi-e și frică să întreb, încercă ea să glumească, fără a putea ascunde cât de tulburată era. — Rămâne să aflăm. Cosmina își dădu șuvițele de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie-te, nu-ți fie frică. Ți se pare că seamănă cu moartea ? Cosmina arătă cu degetul spre una dintre radiografii. — Vezi ? exclamă Efrem. Chemi fotograful și gata poza ! Zâmbește, ochii mari, pieptul înainte. La mine nu trebuie să zâmbești, zâmbetul e de-a gata. Eu te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe seama coincidențelor. Nu știam, spuse el, fără să-i dea drumul la mână. Puteam să mai aștept. Deschise larg portiera. Canapelele erau îmbrăcate în piele fină, iar mașina părea uriașă, cum ea nu mai văzuse până atunci. — Ce frumoasă e ! exclamă fata, ca un fel de acceptare a invitației. Trebuie să fi costat o grămadă de bani, cât o casă... — Cu etaj, râse el. Și curte... Și un câine mare, neapărat, adăugă ea. Noi am avut unul, nu era rău decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să bănuiești cine e, prin eliminare. Pentru că el n-o să fie în stare să-ți răspundă. E în comă... — În comă ? Stai... nu cumva... A încercat să se sinucidă ? — Auzisem că nu se mai poate face nimic pentru el... — Doamne ! exclamă Cosmina. Ionuț ! Ești vărul lui Ionuț Penescu... — De fapt, mamele noastre sunt verișoare de nu știu a câta spiță. Ce fel de om e ? Povestește- mi, poate că asta ajută... — Ajută ? Se mai poate totuși ? — Ieri-dimineață a deschis ochii. Ba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un bol plin de cuburi de gheață. Dacă e prea tare, să-mi spui, mai punem suc de portocale. — Nu prea mă pricep. Beau rar alcool, îmi aduce aminte de mirosul de spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându-se cu un disc în mână. De unde ai asta ? El așeză tava cu băgare de seamă. — Ce anume ? întrebă, prinzând cu cleștișorul un cub de gheață. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Îl am, pur și simplu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-ar mai fi nici moarte, reverberă orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu nimic, decât doar să le împăienjenească ochii. Luminile continuau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău dacă aș fi crezut una ca asta. Să arunce cu tot felul de gunoaie puteam să înțeleg
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
limită, care e a îndurării. Iar Chisăliță, la care, din potrivelile nașterii sale mici, toate simțurile erau mai apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici în ruptul capului să le fac păpușilor așa ceva. Hai, caută acolo, printre cele nouă cete, până nu mă răzgândesc. Maestrul puse, îmbufnat, păpușa jos și alese alta, cam la întâmplare. Tili înclină capul și privi pieziș. — Tu erai Gât-Mort ! exclamă, cu oarece duioșie. — De ce tocmai Gât-Mort ? întrebă Maestrul. Păpușa asta ori nu e moartă deloc, ori e moartă cu totul... — Exact asta crede și ea despre tine, i-o reteză Tili. Maestrul păpușilor își duse instinctiv mâna la beregată, căutând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ești Magdalena de dinainte de Magdalena. Fata sări cu ușurință în șa și îi încolăci pieptul cu brațele. Tili mai întârzie o clipă să răsucească cheia în contact, ascultându-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Oameni ca ăsta n-au bunici de-ăia de care spui tu. O avere moștenită se poartă altfel. ăștia au apărut de nicăieri, ca mucegaiul. Sau poate de peste tot, spuse Tili, și nu i-am văzut noi atâta vreme. — Hei, exclamă Maca, dar tu de unde ai apărut ? — Am venit printre copaci... spuse Tili, curățindu-și noroiul de pe tălpi. — Oamenii cumsecade vin pe alee... observă Maca. — Tocmai... încuviință Tili, dar ceilalți nu înțeleseră ce anume aprobase. După ce ai fost într-un loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca, domolindu-și motorul. Nimeni nu-ți datorează nimic. Mai degrabă dumneata, tovarășu’, ai lăsat în urmă câteva datorii... — De ce-mi spuneți tovarășu’ ? speră bătrânul că nu era chiar ce bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă Tili. Poate că ai dreptate, nu e suficient. Corect ar fi „băi, tovarășu’...“, dacă-mi aduc bine aminte. Și palma peste ceafă - sau asta nu făcea parte din nume ? — Ori răsucitul mâinii la spate, adăugă Jenică. — Ai văzut ? întrebă, iarăși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]