5,886 matches
-
microbi, credea el. La un moment dat ajung la un semafor și John vede cum o pădure de oameni aștepta cuminte să traverseze. Își amintește brusc de problemele demografice ale Chinei, despre care a învățat la școală. Văzându-le cumințenia exclamă cu voce tare că în America așa ceva ar fi imposibil. Ce spui?",îl întreabă Ann de pe locul din față al limuzinei. Spun că americanii nu ar fi atât de răbdători la trecerea pentru pietoni". Aaa !!!, da, ai dreptate!", vine răspunsul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
erau binecuvântate de preot. Brusc, colegul său de vânătoare face câțiva pași laterali, depărtându-se ușor de cărarea pe care mergeau. Lovește cu cuțitul la baza unui arbust după care privește cu atenție la coaja lemnului. Da, vom avea noroc!", exclamă satisfăcut în timp ce revine către Toure și încearcă să-i explice ceva arătându-i coaja de o anumită culoare a arbustului. Se afundă în pădure în timp ce se aud tot mai des zgomotele pe care animalele și păsările sălbatice le produc asemenea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
criză economică, revăd, în memorie, atitudinea plină de surpriză a unei studente americane care, aflată într-o excursie la Moscova, era îndemnată mai mult decât ferm de către polițiștii ruși să ocolească, cine știe de ce, o anumită zonă stradală. Aceasta a exclamat indignată: ,, Ce aveți cu mine? Aceasta nu este o țară liberă?". Aceasta este poziția tipică pentru occidentali care, educați și crescuți în libertate, nu pot accepta existența unei stări sociale și politice caracterizată prin lipsa libertății, chiar cu forma sa
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
timp sub robinet. Altceva mai bun nu-i de făcut. Și-a cui era brișca aia? - Brișca unui băiat sărman, un băiat de treabă, continuă parohul din Mégčre. Mi s-a părut însă un pic- un pic cam simpluț. - Mathurin! exclamă femeia. Ați făcut drumul cu Mathurin! - Și cine-i, mă rog, Mathurin? - Ciobanul din Malicorne. - Un cioban? - Fostu- cioban, mai degrabă. Un nătîng- Așa vorbește lumea! Eu una cred însă că-i șiret, mai ceva decît un maimuțoi, un maimuțoi
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
jurnal tv, apare domnul prim-ministru C.P.Tăriceanu care ne liniștește lămurindu-ne: - ,Există două categorii sociale mari, care nu plătesc nici un ban la fondul de sănătate: pensionarii și agricultorii..." O, asta era? Bravo! - Vezi, mă, neamule, ce subinteligenți suntem!, exclamă Haralampy. Observi ce simplu e totul? Așa le trebă pensionarilor și agricultorilor! Ia să mai termine odată cu huzureala și cu scâncetele pe la farmacii, de l-au înnebunit pe bietul fost Mircea Cinteză... Că, dacă-l ajută Dumnezeu pe dom' Tăriceanu
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
viol, fără vreo crimă sau accident rutier și, în general, fără pic de senzațional. Nu-mi venea să cred... Însăși prietenul meu Haralampy mi-a șoptit cu malițiozitate: - Să mă trezești când se termină vedenia asta... - Adică și tu?, am exclamat parafrazându-l oarecum pe strămoșul (?) Cezar. Da, era un reportaj romantic în care am văzut căzând primele frunze ruginite prea devreme - primele semne ale Toamnei, dar și ale unei perioade care ar îndoi și îndolia altă națiune din cauza scumpirilor, prețurilor
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
lua partea lui Miloșevici, de a-l compătimi pe Saddam, de a înflori lăuntric și de a jubila tacit la marile nenorociari ale altora sau ale umanității înseși. Un segment enorm din România gregară, dar și numeroși oameni publici au exclamat mai mult sau mai puțin voalat ,,așa le trebuie", evident, americanilor, în fața enormului atentat la civilizație de pe 11 septembrie, și s-a mers cu cinismul pînă la ipoteza incredibilă că americanii înșiși, într-o variantă ceva mai atenuată, că Israelul
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
în urma polemicilor sale publice, fie în apărarea tatălui său, diabolizat de propaganda liberală, fie în apărarea românilor, diabolizați de unii francezi. De pildă, în timpul unei dispute în contradictoriu purtate cu președintele Asociației Jurnaliștilor Francezi, Paul Granier de Cassagnac, acesta a exclamat în public: ,Grattez le Roumain, vous trouverez le barbare!" (,Răzuiți-l pe român, veți găsi barbarul!"). De fapt, Paul Granier parafrazase astfel un aforism celebru atribuit lui Napoleon: , Căutând în interiorul rusului, vei găsi un tătar!". Sau ,un urs", spuneau alții
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
lectură. Viitorul pare să fie al salamandrelor care sunt peste tot. Chiar și în inima Pragăi, ,în Vltava, tocmai în fața Teatrului național, ieșise din apă un cap mare, negru, care înainta încet împotriva curentului". Atunci, cuprins de frig, domnul Povondra exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
mai informat" ( adică sosit și mai recent în agora automobilistică improvizată la colț de stradă) aducea un aer de savanterie suplimentar. Fără să vreau, gândul mi-a zburat la planul mai general al țării. Aproape plesnindu-mă peste frunte, am exclamat: "Păi, dacă ăsta e nivelul omului de rând, și încă dintr-un oraș cu pretenții, de ce mă mir că votează cum votează?" Oameni incapabili să distingă între un far și o aripă de mașină sunt invitați să-și dea cu
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
Constantin Țoiu Un bătrân care vorbește tot timpul prin somn... Din când în când repetă "ce curios" printre sforăituri. Ce să se fi întâmplat în visul lui când exclama la superlativ "foarte curios?" Cineva care își descrie altuia caracterul, punându-l în gardă, prevenindu-l, de fapt, asupra răului care ar putea într-o zi să i-l facă. Absurd. Oprit ca un tanc la stop pe roșu... Absurditățile
Creionul de argint by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13688_a_15013]
-
zi făcea o oră de gimnastică intensivă, de două ori pe săptămînă înota la piscină. În week-end juca tenis, făcea ciclism cu inși de vîrsta lui; pe unii dintre ei îi întîlnisem la înmormîntare. „Ne lăsa în urmă pe toți! exclamase un ginecolog. Avea zece ani mai mult decît noi, dar nu ne puteam ține după el.“ Tată, tată, mi-am spus, vanitos mai erai! În stînga cîmpului meu vizual erau o bancă pentru exerciții de musculație, niște haltere. Mi-am
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
cm, sunet surround și DVD integrat. Pe TF1 era un episod din Xena, prințesa războinică, unul din serialele mele preferate; două femei musculoase cu brasiere metalice și minijupe din piele se înfruntau cu săbiile. „Domnia ta a durat prea mult, Tagrata! exclama blonda; eu sînt Xena, războinica de la Soare Apune!“ Cineva a bătut la ușă; am dat sonorul mai încet. Afară se înnoptase. Vîntul scutura ușor crengile ude de ploaie. O fată de vreo douăzeci și cinci de ani, de tip nord-african, aștepta la
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
unei personalități importante - un delegat de la Direcția Artelor plastice sau un membru în cabinetul ministrului - ea insistă pe noțiunea de echipă. „Și iată-l pe omul cel mai important din serviciul nostru, care jonglează cu bilanțuri contabile și cu cifre! exclamă ea intrînd în biroul meu. Fără el, aș fi pierdută.“ Pe urmă rîde; vizitatorii importanți rîd și ei, sau măcar surîd fericiți. Surîd și eu, atîta cît pot.ș...ț Au trecut cîteva zile, relativ calme, pînă am primit un
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
care mai mult stă în aier decît pă pămînt, - ghici ghicitoarea mea!... - Ce ghicitoare, domnule, fugi d-aici, ce, asta-i ghicitoare? Vorbește dumneata care se cunoaște că l-ai și votat... (Strigăte Constantinescu! Repetate) Un pensionar plin de rîcă exclamă: Că de cînd a zis că se retrage, ne omoară cu călătoriile, că se termenă funia și nu, că să mai bage-n sac, provizii pentru la iarnă!..."Și-a luat și familia!" observă un altul. "Așa-i, așa-i
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
care mai mult stă în aier decît pă pămînt, - ghici ghicitoarea mea!... - Ce ghicitoare, domnule, fugi d-aici, ce, asta-i ghicitoare? Vorbește dumneata care se cunoaște că l-ai și votat... (Strigăte Constantinescu! Repetate) Un pensionar plin de rîcă exclamă: Că de cînd a zis că se retrage, ne omoară cu călătoriile, că se termenă funia și nu, că să mai bage-n sac, provizii pentru la iarnă!..."Și-a luat și familia!" observă un altul. "Așa-i, așa-i
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
Occident... Pe urmă, această ființă uzată, care trăise atâția ani de foamete acută, vrea să mă învețe pe mine, mai ales, care nu știam, rusește. De ex. când îi arăt, mutește, cheia camerii, ea râde fericită din cauza darului nostru princiar, exclamând veselă: Niet, niet, pa ruski! adică să-i spun numărul camerii pe rusește; și nu mă lasă până când nu spun și cifra și cluci... E felul ei de a mă răsplăti, de a se achita, învățându-mă cu duioșie limba
Pa ruski by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13090_a_14415]
-
terenul pe care crește și grâu și neghină. Există Elisei și există Ghehazi, lumină și întuneric. „Dacă lumina care este în tine (cel care ești acum aici, în Biserică) este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” a exclamat Domnul Isus, Matei 6:23. Cutremurător nu este întunericul în care se afla Naaman leprosul, persecutorul poporului lui Dumnezeu, păgânul ci acela care era în Ghehazi, cunoscător și părtaș al harului divin. Ce fel de binecuvântare avea de dat Ghehazi
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
estetică și critica literară din teoria matematică a sistemelor, din tipologie și modelare. Schemă sistemelor Aparent, în Don Quijote domină, poruncește și se impune la época de hierro, corespunzătoare cu Spania decadentei, a cărei măreție defuncta ("pe Dumnezeu că mă-nspăimântă-astă grandoare" exclama soldatul cervatin în fața catedralei din Sevilla) se alia cu aurul înșelător al Americii și cu sărăcia aventuroasa a celor de jos. Sistemul de fier avea fundament, obiective și circuite, întemeiate pe puterea dura, apăsătoare, represiva. Scopul ei: dominația prin forță
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Printr-o stranie coincidență, lectura imediat următoare a fost emoționantul Dv. editorial dedicat Domnului Zaharia Stancu. Este cel mai frumos articol scris de Dv. în ultima vreme. După citirea lui, i-am parafrazat în gând pe cronicar și pe Călinescu exclamând: "Nasc și în România caractere!" Ce mi-a plăcut din articol mai mult a fost însuși faptul că Dv. ați avut marele caracter de a repovesti cu sinceritate și înduioșare un episod care nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Suntem
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14319_a_15644]
-
mulțumit doar cu gloria literară și cu avantajele pe care aceasta i le aducea, ci s-a lansat în ditirambi nemăsurați la adresa “conducătorului” Romei. Monumentele construite de Domițian depășesc toate monumentele lumii: “Memfis, orașul barbar, să treacă sub tăcere piramidele” - exclama poetul; “Babilonul să nu se mai grozăvească cu zidurile sale; molateca Ionie să nu se mai laude cu templul Dianei... Toate monumentele pălesc în fața amfiteatrului lui Domițian: el singur este demn de faimă”; popoarele pământului îl numesc pe împărat pe
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire: "„O, ce câmp lung!”" Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița unui soldat necunoscut. Și-a aruncat un pumn din propriu-I sânge din rana spre cer și a exclamat : "“Ai învins Galileene!”". Iovian, căpetenia gărzii de curte și creștin niceean fiind, a fost proclamat că împărat. Acesta a semnat un tratat de pace cu Persia, renunțând la câteva provincii de pe malul estic al Tigrulului. Moartea lui Iulian a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
întindere și s-au adus elemente valoroase de arhitectură din monumente antice, de la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt. După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26 decembrie 537 e.N, Justinian a putut exclama: "Glorie Dumnezeului care m-a ajutat săm săvârșesc o astfel de lucrare! Solomon te-am învins!" După numai două decenii, cutremurele puternice din 15 august 553 e.N, 14 ianuarie 557 și 7 mai 557, partea de răsărit a admirabilei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
sumă importantă echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea banului față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler, întradevăr cântăresc greu, dar când banul Craiovescu pune galbenii talerul se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: ""Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage"". Se mai spune că la 1763 când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, este adusă racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi dispărând
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]